29,295 matches
-
Să țin departe-a vieții suferință. Din inima-ți eu mi-am făcut vioară, Să cânt în primăveri cu ciocârlia, Cu mierla care-și cântă-n luncă dorul, Cu turturica ce își strigă veselia. În mâna ta sunt lacrimă de dor, Sunt flacără ce arde de iubire, Și până-n clipa ce va fi să ... Citește mai mult În mâna ta sunt tei în primăvară,Care-a-nflorit să bucure pământul,Pe trupu-mi, mii de flori or să apară,Căci din cuvântu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-al meu suflet o rochiță,Pe poale-am pus toți macii din grădină,Să țin departe-a vieții suferință.Din inima-ți eu mi-am făcut vioară,Să cânt în primăveri cu ciocârlia,Cu mierla care-și cântă-n luncă dorul,Cu turturica ce își strigă veselia. În mâna ta sunt lacrimă de dor, Sunt flacără ce arde de iubire,Și până-n clipa ce va fi să ... XV. CU VIAȚA LA O CAFEA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2253
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Să țin departe-a vieții suferință.Din inima-ți eu mi-am făcut vioară,Să cânt în primăveri cu ciocârlia,Cu mierla care-și cântă-n luncă dorul,Cu turturica ce își strigă veselia. În mâna ta sunt lacrimă de dor, Sunt flacără ce arde de iubire,Și până-n clipa ce va fi să ... XV. CU VIAȚA LA O CAFEA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Viață, te invit azi să bem o cafea! De
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți voi scoate, Un fir de mărțișor dacă se poate, Atât de roșu, de aprins de dor... Tu-l vei uni cu-al vieții nostru alb Și fir de mărțișor acum vei face Cu el ne vom lega iubirea-n pace, ... Citește mai mult Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămureleși-n zare simți venind
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
care-mi ies în cale,Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori...Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți voi scoate,Un fir de mărțișor dacă se poate,Atât de roșu, de aprins de dor...Tu-l vei uni cu-al vieții nostru albși fir de mărțișor acum vei faceCu el ne vom lega iubirea-n pace,... XVII. DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea ... Citește mai mult Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de mătase,Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală,Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case.Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă,Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor...Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor...Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea,Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri,Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
albă,Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor...Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor...Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea,Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri,Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea... XX. VINE PRIMĂVARA?, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
nepoții cei plecați departe!”... XXII. DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT..., de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. Doamne, dacă știi că pot să duc crucea a lor mei, Pune Doamne pe-ai mei umeri lacrimi, dor și tot ce vrei! Nu voi plânge, când strivită am să cad sub crucea grea! Ajutor în rugăciune ceas de ceas voi căuta! Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua, Pentru mamele desculțe încălțări, pentru-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Doamne, să-mi dai bani căci numai ei, Dacă-ai și-n fericire, și în boală, faci ce vrei! Citește mai mult Doamne, dacă știi că pot să duc crucea a lor mei,Pune Doamne pe-ai mei umeri lacrimi, dor și tot ce vrei! Nu voi plânge, când strivită am să cad sub crucea grea!Ajutor în rugăciune ceas de ceas voi căuta!Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua,Pentru mamele desculțe încălțări, pentru-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mine, pentru-acei ce sunt sărmani...Să Te rogi cu mine, Doamne, cum cu-apostolii-ai făcut,Să ștergi lacrime și vorbe care-adesea m-au durut.Când pierdută-n griji mărunte vorbe am să spun în gând,... XXV. ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
durut.Când pierdută-n griji mărunte vorbe am să spun în gând,... XXV. ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-MI FIE DOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
2205 din 13 ianuarie 2017. Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă poartă vagabond printre-amintiri,M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă poartă vagabond printre-amintiri,M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă poartă vagabond printre-amintiri,M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi...Mi-e dor de somnul tihnit pe
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi...Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând,De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc,De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Dacă tu ai dispărea într-o zi și nu mi-ai spune, Eu în ceață te-aș căta ca să te aduc în lume. Dacă ceața te-ar ascunde printre norii nepătrunși, Eu mi-aș înălța spre ceruri, ochii mei, de dor cuprinși. Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoate Dintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape... Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară, ... Citește mai mult Dacă tu nu ai fi fost printre
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Dacă tu ai dispărea într-o zi și nu mi-ai spune,Eu în ceață te-aș căta ca să te aduc în lume. Dacă ceața te-ar ascunde printre norii nepătrunși,Eu mi-aș înălța spre ceruri, ochii mei, de dor cuprinși.Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoateDintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape...Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară,... XXIX. DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Cu nuci, colaci și mere ies la prag Bunici, colinda ca să le-o asculte, Pe- obraji se scurg iar lacrime de dor... Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe... Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări străine, Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși... Și-i vezi pe prispe cum
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]