4,224 matches
-
tentat, Harry era veterinar și știa foarte bine care sunt căile cele mai prielnice pentru transmiterea paraziților și a virușilor mortali. Jos, băiete. Bravo. Bennie Trueba y Cela primise un telefon asemănător care-l făcuse să râdă din toată inima. „Drăguțo, chiar ai greșit adresa“, Îi spusese el. Bennie avea circumferința taliei și implicit robustețea mamei lui texane și buzele senzuale și gesturile extravagante ale tatălui său spaniol care murise la o lună după ce Bennie Îl anunțase printr-o scrisoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niciodată? Întrebă Roxanne. Să fii nevoită să ai tot timpul grijă de oameni ca noi, cred că e o mare bătaie de cap. —O, nu. Voi ați fost buni, nici o problemă. Nu plictiseală sau bătaie de cap. Ești tu prea drăguță, spuse Bennie. Care a fost grupul cel mai dificil pe care l-ai avut? — Nimeni nu prea dificil, spuse ea cu diplomație. Dar apoi oftă și lăsă capul În jos: —O, poate, o dată au fost mai multe probleme ca altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drept În ochi pe călătorii chinuiți de greață care se grăbiră să geamă și să-și acopere ochii cu mâinile. Unu, doi... Îi numără pe Bennie și pe Vera, apoi pe Dwight și pe Îmbufnata lui nevastă, Roxanne. Cinci, domnișoara drăguță, Heidi cea care avea un fel precaut de a se purta ce Îi amintea de prietena lui din Yangon. —Șase, șapte... Adică Moff și fiul lui, apoi mama și fiica ei cu cățelușul... Walter se opri. Șapte spusese? Nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
profund Înainte de a continua: un bărbat Înalt cu părul lung a cumpărat o duzină pentru a primi cutia gratis. Și când a aprins una ca s-o fumeze, negresa s-a supărat foarte tare, la fel ca și o domnișoară drăguță care a dat drumul unei mașinării pe care o purta În jurul gâtului. Străinii ăștia aveau ceva foarte ciudat, concluzionă fabricantul de țigări de foi. Mai multe femei de la fabrica de mătase au confirmat că i-au văzut pe străini. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era ciotul unui picior! Iar fața posesorului ciotului era Încă și mai desfigurată. Prietenii mei se Întoarseră să vadă și ei și rămaseră muți de uimire. Ce Dumnezeu li se Întâmplase acestor oameni? Doi bărbați, două femei și o fetiță drăguță având nu mai mult de zece ani. Fiecăruia Îi lipsea un picior, o mână, partea de jos a piciorului, fiecare membru mutilat terminându-se cu o masă roșie de carne moartă. De ce erau mutilați În felul acela? Avuseseră un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert supravegheau scena cu priviri Înfometate și fețe nespălate. Bucătarii, bătrâna și două tinere drăguțe le zâmbeau și le spuneau În dialectul lor: — Da, da, știm că vă e foame. E aproape gata. Știi ceva? Îi spuse Esmé lui Rupert pe un ton reținut. Mama și cu mine am văzut o maimuță azi-noapte. Era imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ceilalți Își ridicară privirile. —Walter a murit. Câteva ore după aflarea veștii, cu toții l-au jelit pe Walter. Heidi murmură: N-a făcut decât o greșeală. În rest era un om pe care puteai conta. Marlena Îl descrise ca fiind „drăguț și manierat“. Moff spuse despre el că era „integru și extrem de inteligent“. Iar Bennie remarcă faptul că Walter era un erou deoarece, dacă n-ar fi căzut el cu podul, cădeau ei. Dwight și Wyatt nu știau cum să jelească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foarte interesant. Frumos și multă istorie. —Ai văzut cumva un grup de americani, unsprezece, mai exact? Moment În care Harry făcu o pauză ca să se gândească cum să-i descrie mai bine, care sunt trăsăturile lor distinctive. —O chinezoaică foarte drăguță cu fiica ei de doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar ceilalți, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simțea afecțiune pentru el. Ce simțea el pentru ea? Ca toate fostele lui iubite, era mignonă, slabă și, cum formulase Harry la un moment dat, „exigentă emoțional“. Un alt cuvânt pe care Harry Îl folosise pentru a o descrie era „drăguță“, termen pe care ea Îl disprețuia, Întrucât sugera o persoană inferioară lui. — Nu-mi mai spune că sunt drăguță, Îi ceruse ea În mod repetat. Dar așa ești, draga mea, Îi răspundea Harry. Și nu văd ce e rău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
formulase Harry la un moment dat, „exigentă emoțional“. Un alt cuvânt pe care Harry Îl folosise pentru a o descrie era „drăguță“, termen pe care ea Îl disprețuia, Întrucât sugera o persoană inferioară lui. — Nu-mi mai spune că sunt drăguță, Îi ceruse ea În mod repetat. Dar așa ești, draga mea, Îi răspundea Harry. Și nu văd ce e rău În asta. Rememorând, Saskia Își dădu seama că Harry avea calitățile lui. Era fidel, În primul rând, ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de miros. Imediat ce o vor găsi, vom recompensa câinii aruncându-le mingea și jucându-ne cu ei. Ridică mâna În care avea o minge de tenis. Chemă câinii care veniră spre el dând fericiți din cozi. —Bun, hai să vedem, drăguților, mirosiți bine. Saskia Îi dădu bocancul lui Lush, apoi lui Topper. Câinii Îl mirosiră cu interes, Își agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-l distingă din mulțime, la fel ca În tot timpul cât au fost prizonieri În Locul Fără Nume. Nu era mai nimic de capul lui, concluziona ea de câteva ori pe zi când Îi răsărea În minte, În afară de un fund drăguț și o anumită mișcare măiestrită din pelvis asemănătoare celei executate de un pikhammer. Wyatt s-a Întors Într-adevăr În Mayville, unde a avut loc o mare paradă și un banchet impresionant În onoarea sa. Săptămâni la rândul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
are câteva mărci de haine, iar ea răspunde pentru una dintre ele. Nu prea mă pricep la haine pentru femei, dar se pare că este o linie exclusivistă, care se adresează domnișoarelor și soțiilor tinere din familiile înstărite, cu gusturi „drăguțe“ și „extravagante“. Și tatăl ei lucrează la o fabrică de îmbrăcăminte și, prin intermediul lui, s-a angajat aici. Nu neapărat că-i plăcea foarte mult lumea modei, dar, atât timp cât folosea computerul la locul de muncă, nu o interesa în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dau să urc în metrou, picioarele nu mă ascultă. Din februarie mi se întâmplă din ce în ce mai des. A trecut aproape un an de la atac. Am impresia că nimeni nu mă înțelege. Lumea de la muncă este foarte atentă. Și familia a fost drăguță cu mine. Dar frica aceea, nimeni nu poate să o simtă. Nu că aș vrea să înțeleagă... Pentru mine a fost un lucru foarte important faptul că superiorii, familia și prietenii au fost alături de mine. Sunt alții cu simptome mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-ți!» Nu aveam voie să-mi pierd cunoștința. Nu îmi amintesc nimic din toate astea. După aceea mă gândeam: «Sunt atât de obosită! Ce ușurare că am născut cu bine! Vreau să dorm.» Majoritatea femeilor își: «Extraordinar!» sau «Ce copil drăguț!». Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost greu să-mi revin după naștere. Soacra mea a avut grijă de mine. M-a răsfățat. În afară de spălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deschis o brutărie la etajul unu al clădirii în care locuiam. Părinții mi-au oferit banii. - Aveți niște părinți foarte înțelegători! Da, se pare că așa sunt ei (râde). Acum am o brutărie. La început i-am dat un nume drăguț: «Pâinicile care zboară». Cei din mass-media ne-au descoperit. La deschiderea magazinului au venit reporteri de la ziare și de la televiziune. Cred că cei de la primărie au furnizat aceste informații presei. La televizor au dat numele magazinului și chiar imagini. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unde lucrează și ce face acolo. Nu îl interesa nimic. Tata nu a fost niciodată apropiat de mine. Nu numai eu îl consideram distant, ci și mama și majoritatea rudelor. Și el era ca un copil. Avea și el părți drăguțe și poate că nu voia să fie deranjat din treburile lui. Dacă eram lângă el când făcea un lucru mai meticulos, mă trimitea în altă parte. În acele momente plecam la rudele care locuiau în apropiere. Deoarce copiii lor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vastă. Cunoșteam destul de bine muzica, ca să știu ce prost cântasem, dar laudele ei îmi făcură plăcere și nu am tras imediat concluzii rele. De atunci, Irina spunea despre mine, ca și despre toți cei care îi erau simpatici - "Sandu cântă drăguț la piano!" După atâtea cărți citite și comentate împreună, se mulțumea cu astfel de formulări rudimentare, care nu însemnau nimic și care demonstrau nepriceperea ei complectă. În preajma tuturor - și toți răuvoitori - făcusem cele mai mari imprudențe. Curios, dorința de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că în fiecare zi i se întîmplase câte un accident care s-o oprească, și că ceea ce cetise fusese în fugă, fără de nici un sistem. Nu-mi plăcea la Irina nici ușurința cu care vorbea despre oameni, împărțind repede acel "e drăguț" sau "e antipatic" sau "e bine, vorbește franțuzește", care arătau cât de superficială și cât de egală tuturor fetelor era în judecățile ei. Uneori, câte o exclamare de a ei venea așa de pe neașteptate și în așa contradicție cu temperamentul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în câțiva ani doar, va fi mare. Trec hotare nemăsurate și măsură cu metrul. Irina n-ar putea înțelege un astfel de moment, ar vorbi tot timpul și chiar ar da din mâini. Ar spune ceva similar lui: "X cântă drăguț la piano!", cu toate că ea nu poate distinge decât un tango de un schimmy. Și-ar da un aer de importanță ca să aibă ce povesti lumea, același aer pe care și l-ar da și dacă s-ar mărita. Mă recitesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp de ani, cât am fost împreună, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de fraze enervant de banale. În definitiv, nici nu știu cât era de dezinteresată. Nu că mici apucături de a primi și cheltui bani cu ușurință
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am fost împreună, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de fraze enervant de banale. În definitiv, nici nu știu cât era de dezinteresată. Nu că mici apucături de a primi și cheltui bani cu ușurință ar însemna ceva pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de fraze enervant de banale. În definitiv, nici nu știu cât era de dezinteresată. Nu că mici apucături de a primi și cheltui bani cu ușurință ar însemna ceva pentru o dragoste profundă. Amândouă instinctele pot coexista
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a spus: "Iată o femeie care te face fără îndoială fericit!" Se întîmplase să ne vadă numai veseli. Am găsit pe stradă o cunoștință. L-am întrebat: Ce părere ai despre Irina? S-a gândit, apoi: "E foarte inteligentă și drăguță!" Niki, odinioară, mărturisise că mă invidiază. Ce concluzie să trag? Părerea vecinilor este grăbită și fragmentară. Uneori e interesată, după cum sunt răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]