2,442 matches
-
nivelul prozei propriu-zise decât în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează, mai mult sau mai puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
perspectiva asupra terifiantului oferită de literaturile non-europene. Dacă, în general, discutăm despre teroare și, mai ales, despre groază ca izvorând aproape exclusiv din sfera culturală occidentală, o nișă creatoare semnificativă se poate identifica, de pildă, în tradiția prozei sau a dramaturgiei japoneze. Contemporan cu pionierii goticului englez, eruditul Ueda Akinari (1734-1809) publică, în 1776, strania și faimoasa Ugetsu Monogatari (aproximativ Povești despre lună și ploaie, însă traducerea titlului în limba română se îndepărtează de finețea poetică a originalului)110, o culegere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se stinge lumina¸ de Igor Cobileanski, regizor din Basarabia, am fost producători Lucian Pintilie, din partea Studioului de Creație Cinematografică și eu, din partea Europolis. S-au cerut anumite modificări la nivel de scenariu, fiindcă erau niște lucruri care nu funcționau în dramaturgia acestui film. Putem să cerem asemenea modificări dacă avem motive temeinice să o facem și dacă, la sfârșit, filmul va profita. Până la urmă, și acum vorbesc ca producător, riscul în totalitate este al producătorului. Sigur, dacă este un regizor cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
25 și un cuplu de 50 de ani. Dar trei luni de filmare îți lasă suficient timp ca să gândești lucrurile bine. Oricând poți să modifici ceea ce ți-ai propus dacă te interesează mai mult un anumit aspect. Trebuie doar ca dramaturgia filmului să fie modificată astfel încât să justifice schimbările făcute. Cum puneți în valoare sensul anumitor situații? Dacă, de exemplu, asist la un moment în care personajul din film face educație copiilor săi, iar eu consider că acest lucru este important
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
10 minute din 90, e nevoie și de răgaz. Așa am învățat să-i acord spectatorului libertatea de a-și trage sufletul. Cum a apărut ideea numărătorii inverse, care mi se pare de mare efect? A fost o găselniță de dramaturgie: nu voiam să mă aduc pe mine de prea multe ori în film. Chiar dacă povestea mea este firul roșu, mesajul meu apare numai de patru ori în 90 de minute. Formula ceasului, o metaforă a vieții prognosticate, a fost modalitatea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
că aceste două noțiuni sunt sinonime. Băzându-mă pe experiența mea, pot spune că ele diferă. Ilustrația muzicală este mult mai liniară, nu creează conotații dramatice deosebite, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi expresivă. Ea este mai puțin implicată în dramaturgia filmului, e mai ilustrativă, de unde vine și numele ei. E mai de suprafață. Comentariul muzical este mult mai implicat dramatic, de multe ori creează evenimente sonore în paralel cu imaginea. Intră mult mai adânc în dramaturgia filmului. Un comentariu muzical
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
mai puțin implicată în dramaturgia filmului, e mai ilustrativă, de unde vine și numele ei. E mai de suprafață. Comentariul muzical este mult mai implicat dramatic, de multe ori creează evenimente sonore în paralel cu imaginea. Intră mult mai adânc în dramaturgia filmului. Un comentariu muzical foarte bine realizat, foarte expresiv, poate să meargă până acolo încât să renunți la comentariul vorbit al secvenței sau al filmului, uneori, bineînțeles, când genul de film nu presupune informație exactă, cum sunt documentarele istorice sau
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
efemer, poate exista permanent un teatru la Bacău”. Într-adevăr. În pofida existenței unor elemente favorizante - un realtiv interes din partea publicului, o susținută activitate pe tărâmul managementului teatral (clucerul Alecu Vilner, Vasile Alecsandri, Mihai Climescu, Costache Radu), o bogată și apreciată dramaturgie (Vasile Alecsandri, Ion Luca, Costache Radu) -, Bacăul perioadei burghezo-moșierești nu a putut genera și susține o astfel de instituție culturală. În cele din urmă, acest deziderat avea să prindă contur la 1 august 1948, prin transferarea Teatrului Poporului din Iași
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
132 Răzvan Codrescu, " Pe marginea unei blasfemii", în revista Rost, nr. 35, ianuarie 2006, p. 35. 133 Piesă premiată în 1992 cu prestigiosul Premiu UNITER drept "cea mai bună piesă românească" a anului, fiind considerat un "proiect de resuscitare a dramaturgiei românești". 134 Dan Bucura, "Preotul exorcist protejat de localnicii din Tanacu", în Adevărul, 18 iunie 2005, p. I. 135 Cătălina Cocoloș, "Preotul exorcist le predă alfabetul colegilor de celulă", în "Adevărul de Iași", p. 2. 136 Adevărul, 21 iunie 2005
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
destinul îi oferă. Există și reversul imaginii idilice, luminoase a unei mame cinstite, corecte, care își educă copiii cu simțul responsabilității, astfel de pilde, date de ma-rii noștri scriitori, despre cum nu trebuie să fie niște mame, ne întâmpină în dramaturgia lui Vasile Alecsandri sau în schițele lui I.L. Caragiale, „Vizită...” ori „D-l Goe...”, ca să nu le cităm decât pe cele mai cunoscute. Mame prea indulgente, preocupate doar de moda timpului, superficiale, nerealiste, adulându-și progeniturile fără spirit critic, admițând
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic / 195 1. Teatrul și narațiunea / 195 1.1. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvențe eterogene, ea urmează adeseori proceduri de delimitare foarte stricte. Marcajul zonelor de frontieră, locul inițial și cel final de inserție, este codificat atât în povestirea orală (Intrare-prefață și Rezumat, în deschidere, Încheiere sau Morală-evaluare, în închidere), cât și în dramaturgia epocii clasice. Prezența fragmentelor narative în textul dialogal al unei piese de teatru a făcut obiectul numeroaselor reflecții în epoca clasică: este vorba explicit despre problema gestionării unei astfel de eterogenități (de această problemă ne vom ocupa în capitolul 7
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
conversație la povestire: Acestea sunt, într-adevăr, propoziții de "avant-post", am putea spune, situate pe linia de demarcație unde are loc alternanța (schimbarea) subiecților vorbitori. (1984: 297). În capitolul 7 vom vedea, din perspectiva faptelor identificate de către Jacques Schérer în dramaturgia clasică, că un ansamblu de replici au rol, în general, de pregătire nu doar prin intrarea-prefață ci și prin Rezumat. Povestirea poate cuprinde de asemenea și Evaluări. Atunci cînd reprezintă fapte ale povestirii, acestea au rolul de a semnala ieșirea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi relația dintre teatru și narațiune, insistând asupra modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer din Dramaturgia clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi relația dintre teatru și narațiune, insistând asupra modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer din Dramaturgia clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pn0) și o Evaluare finală sau Morală (Pn). Prima face trecerea de la universul actual, în care are loc schimbul verbal, la universul narațiunii, cea de-a doua urmează, în schimb, traiectoria inversă. Mai departe, se va putea constata cum, în dramaturgia clasică, un ansamblu de replici pregătește, în general, o povestire nu doar prin Intrarea-prefață ci și printr-un Rezumat. Așa cum am putut observa, povestirea poate să cuprindă și Evaluări; atunci când sunt asumate de către povestitor, acestea sunt, în general, destinate să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
noi povestiri complementare (povestirea 2). Molière găsește o rezolvare la această problemă tehnică prin introducerea unui povestiri în cadrul dramei, moderând momentele de întrerupere ale naratoarei și introducînd în cadrul narațiunii dialoguri raportate. Trebuie să urmărim acum modalitatea prin care retorica și dramaturgia abordează aceste fapte pe care tocmai le-am amintit. 4. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum tocmai am menționat și noi, povestirea este o formă monologată de întindere variabilă, inserată într-un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestiri în cadrul dramei, moderând momentele de întrerupere ale naratoarei și introducînd în cadrul narațiunii dialoguri raportate. Trebuie să urmărim acum modalitatea prin care retorica și dramaturgia abordează aceste fapte pe care tocmai le-am amintit. 4. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum tocmai am menționat și noi, povestirea este o formă monologată de întindere variabilă, inserată într-un dialog. În funcție de curentul specific, povestirea apare ca fiind asumată fie de către povestitor (n. tr. povestaș), care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
caz reprezentativ poate fi regăsit în tragedia antică și în versiunile sale moderne: corul din Antigona de Anouilh, vocile din Mașina infernală de Cocteau, cerșetorul din Electra de Giraudoux realizează acest rol printr-o detașare obiectivă față de acțiunea propriu-zisă. În dramaturgia clasică, regăsim ilustrat, cu precădere, cel de-al doilea caz. Încă din perioada Frondei, locul și funcțiile povestirii au fost extrem de convenționalizate. La dramaturgie classique en France de J. Schérer (1966) rămâne cea mai bună sinteză care cuprinde regulile teatrului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cerșetorul din Electra de Giraudoux realizează acest rol printr-o detașare obiectivă față de acțiunea propriu-zisă. În dramaturgia clasică, regăsim ilustrat, cu precădere, cel de-al doilea caz. Încă din perioada Frondei, locul și funcțiile povestirii au fost extrem de convenționalizate. La dramaturgie classique en France de J. Schérer (1966) rămâne cea mai bună sinteză care cuprinde regulile teatrului de la acea vreme. Cea de-a doua parte a acestei lucrări prezintă interes prin "Structura externă a piesei de teatru" care face parte din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care este cuprinsă în 1,2 versuri și satisface curiozitatea; mai apoi, se ajunge la detalii" (1966: 237). Așa cum se subliniază, această idee de a plasa aici anunțarea faptelor esențiale sau rezumatul propriu-zis înaintea povestrii nu este o invenție a dramaturgiei clasice. În sprijinul celor afirmate el citează exemplele din Robert Garnier (actul III, Antigona, Hardy, Rotrou și mulți alții. În critica la Moartea lui Pompei, Corneille enunță o veritabilă definiție a introducerii Rezumatului: Atunci când avem de-a face cu un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acest caracter [...]. Dacă există o legătură strânsă între poezie și genul epidictic, teatrul și, în mod special, tragedia clasică se revendică mai degrabă de la două alte genera causarum din retorica tradițională: discursul judiciar și cel deliberativ" (Kibedi Varga 1988: 84-85). Dramaturgia clasică a căutat, aici mai mult decât oriunde, echilibrul și a vrut să lase într-un plan secundar ornamentul retoric, în favoarea acțiunii, atât în tragedia-proces corneliană cât și în tragedia-pasiune raciniană. Analogiile dintre intriga pieselor lui Corneille și un proces
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
SCHEGLOFF C. A. 1982: "Discourse as an interactional achievement: some uses of "uh huh" and other things that come between sentences", in D. Tannen coord., Analysing Discourse: Text and Talk, Washington D. C., Georgetonn University Press. SCHÉRER J. 1966: La Dramaturgie classique en France, Paris, Nizet. SCHNEUWLY B. 1987: "Quelle typologie de textes pour l'enseignement? Une typologie des typologies" in Apprendre/enseigner à produire des textes écrits, De Boeck, Bruxelles. SCHWITALLA J. 1978: "Essai pour l'analyse de l'orientation
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
plonjarea în virtual, conduce la un soi de autism”. Neimplicarea - rațional și conștientizat - a tineretului la realitatea imediată („extra muros”), la problemele majore ale societății pot avea repercursiuni catastrofice. și iată cum, ne-o demonstrează scriitorul Vlad Zografi, capodopere ale dramaturgiei universale pot deveni teme de dezbatere întru explorare și descoperire a enigmelor dinlăuntrul nostru, conștientizând, totuși, că „infinitul își cântă muzica în limitele finitului”, după cum glăsuiește Rabindranath Tagore. Concluzionând, Infinitul dinăuntru este o carte sobră, cu profunzimi de gândire, cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]