14,427 matches
-
să aibă încredere în Biserică se întreabă dacă idealurile creștinismului nu trebuie pur și simplu să dispară. Cum ar fi o lume care nu ar mai ști nimic despre Cele Zece Porunci și regula ce impune iubirea aproapelui și a dușmanului, din Predica de pe Munte și din parabolele lui Isus? Mai mult sau mai puțin precum orașele noastre fără catedralele și bisericile lor! De aceea, mulți nu doresc deloc să elimine creștinismul o dată cu Bisericile, demonstrând astăzi ca și ieri, în interiorul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de nici o lege. "Iubire", un cuvânt pe care Isus nu-l folosește aproape deloc, dar care întrupează practic exigența sa maximă: o iubire fără sentimentalisme ce îi respectă pe toți, chiar și pe adversar și care nu permite ca un dușman să rămână mereu astfel. Pentru mine și mulți alții, spiritualitatea înseamnă bucurie și eliberare, conține non-violență, dreptate, milă, pace și bucurie, care nu-i încarcă pe oameni cu sarcini morale inutile. O spiritualitate care unește și nu dezbină. O spiritualitate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
căldură, intimitate, tinerețe și cordialitate umană autentică. Această caritas creștină poate împărți fapte bune, dar cu greu răspândește iubire. Iubirea are multe forme: prietenia, iubirea părinților, copiilor, a fraților și surorilor, patriotismul, iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani și Dumnezeu. În schimbul diferenței dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bunul samaritean l-a ajutat dintr-un pur spirit de altruism. Astfel înțeleasă, iubirea pare să nu aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social sau ai unui neam, ai propriului popor, propriei rase sau clase, propriului partid, religii sau națiuni, excluzându-i astfel pe "ceilalți". Isus predică o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unui neam, ai propriului popor, propriei rase sau clase, propriului partid, religii sau națiuni, excluzându-i astfel pe "ceilalți". Isus predică o deschidere fără limite și depășirea restricțiilor dăunătoare, oriunde s-ar instaura. Aceasta este semnificația istoriei urii față de samaritean, dușman al poporului și eretic, pe care Isus îl dă ca exemplu în mod provocator pentru conaționalii săi: nu numai anumite performanțe extraordinare, fapte de iubire, "acte de samaritean", ci efectiva depășire a limitelor existente între oameni între evrei și non-evrei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Credința practicată în dragoste ne face toleranți". Indicațiile pentru etica umanității sunt așadar susținute și încurajate de etica specific creștină și în același timp radicalizate și universalizate de faptul că au aceeași valoare concretă pentru toți oamenii, chiar și pentru dușmani. Mai important este tot ceea ce își face simțită influența în viața de toate zilele. Modelul fundamental creștin, ce se reflectă în Evanghelii prin Isus, a oferit și oferă în continuare, numeroase puncte de reflecții pentru transpunerea idealului creștin în practica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să răspundă principiilor etice și să accepte aceste reguli și în interior; să nu dorească obținerea succesului cu orice preț, chiar dacă acest lucru reprezintă un obiectiv spre care să se tindă cu toate forțele; să nu vadă în adversar un dușman ce trebuie învins cu toate mijloacele; să-l respecte mai degrabă ca partener în cadrul competiției sportive; și astfel, să-i acorde dreptul la șanse egale, la respectul integrității sale fizice și al demnității umane, independent de naționalitate, rasă și proveniență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dincolo de politica cotidiană: nu sunt suficiente noile organizații, este necesară o nouă forma mentis (mindset); diversitatea națională, etnică și religioasă nu trebuie înțeleasă ca o amenințare, ci mai degrabă interpretată ca posibilitate de îmbogățire; în timp ce vechea paradigmă presupunea întotdeauna un dușman, noua paradigmă nu mai are nevoie de dușmani, ci de parteneri, concurenți, iar uneori chiar de oponenți; în schimbul confruntărilor militare să se afirme la toate nivelurile competiția economică și socială. Nu un război salvific, ci dreptul popoarelor și înțelegerea între
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este necesară o nouă forma mentis (mindset); diversitatea națională, etnică și religioasă nu trebuie înțeleasă ca o amenințare, ci mai degrabă interpretată ca posibilitate de îmbogățire; în timp ce vechea paradigmă presupunea întotdeauna un dușman, noua paradigmă nu mai are nevoie de dușmani, ci de parteneri, concurenți, iar uneori chiar de oponenți; în schimbul confruntărilor militare să se afirme la toate nivelurile competiția economică și socială. Nu un război salvific, ci dreptul popoarelor și înțelegerea între ele; s-a putut vedea că binele unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească. "Așa, de exemplu, în secolul II, III și la începutul secolului IV, pe lângă persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi încă o serie de dușmani în persoana filosofilor păgâni ca: Celsus, Crecens, Corneliu Fronton, Lucian din Samosata, Ammoniu, Saccas, Plotin, Filostrat, Ierocle etc., cari neavând alte de apărare; împotriva creștinismului, ce să lățea din zi în zi, începură să spună tot felul de minciuni, învinuind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stau ascunse suferințele și bucuriile noastre. În tine se prind dorurile unui neam întreg! Din Tine se revarsă nădejdile de mai bine și năzuințele înalte! Pe Tine Te slăvește cerul și Ți se pleacă pământul Românesc! De Tine se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar... bucură-te și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul. Ofițerii nu l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa. Soldatul văzând pericolul, trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul. Ofițerii nu l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa. Soldatul văzând pericolul, trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale vieții. Arta este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Miroiu (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Popescu, Liliana, Gen și politică, Editura Alternative, București, 1999. Popescu, Raluca, „Familia tânără în societatea românească”, Calitatea vieții, nr. 1, 2003. Popper, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I-II, Editura Humanitas, București, 1993. Popper, Karl; Lorenz, Konrad, Viitorul este deschis. O discuție la gura sobei, Editura Trei, București, 1997. Preda, Cristian, Liberalismul, Editura Humanitas, București, 2003. Preda, Marian, „Grupuri sociale ignorate/excluse de politicile sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult la Curte și În care căpitanul nu numai că fost cât pe ce să-și lase pielea aia crâmpoțită pe care și-o salvase și din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea; Însă don Francisco nu era dispus s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și cu mare duritate, că el nu avea nevoie de mască, nici de ascunderea identității, nici de Întâlnirea hoțească cu ei la miez de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl investise era suficientă pentru nimicirea pe loc a oricărui dușman al Sfintei Maici Biserica și al Maiestății Sale Catolice regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cei care le administrau, niciodată nu dorise să aibă adresa lui fixă la Madrid, preferând să locuiască pe apucate prin hanuri publice. Necazurile se țineau scai de el, iar perioadele bune Îi erau numărate acestui om cu totul aparte, spaima dușmanilor lui și bucuria prietenilor, care când era solicitat și adulat de nobili și de somitățile artistice, când se pomenea, destul de des, fără para chioară sau maravedí prin buzunare. Așa-i norocul, schimbător, dar parcă mai degrabă În rău decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întors către el și cu spada scoasă din teacă, exceptând vreo santinelă olandeză sau alta, cu beregata tăiată noaptea. Numai că așa stăteau lucrurile la război; cum s-a Întâmplat și cu niște germani răsculați de la Maastricht și cu restul dușmanilor trimiși pe lumea ailaltă În timpul campaniilor. Nu că asta ar fi fost mare lucru pe vremea aceea; Însă căpitanul făcea parte din oamenii care au nevoie de tot soiul de scuze și pretexte ca să nu-și piardă de tot respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-și ia rămas-bun. Era limpede că nu se putea Întoarce la el acasă și nici nu se putea refugia În casa vreunui prieten; iar dacă Guadalmedina nu-i oferea găzduire, nu-i rămânea decât să bată străzile, la discreția dușmanilor lui sau a poterașilor lui Martín Saldaña, care puteau fi deja la curent cu Întâmplarea. Contele știa toate astea. Și mai știa că Diego Alatriste era prea mândru ca să-i ceară vreodată direct ajutorul. Iar dacă Guadalmedina se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din noaptea aceasta, el, Charles, prinț de Wales, viitor rege al Angliei, Scoției și Irlandei, nu va uita niciodată că un bărbat numit Diego Alatriste ar fi putut să-l asasineze și n-a vrut. Arta de a-ți face dușmani A doua zi, Madridul se deșteptă cu incredibila știre. Charles Stuart, puiul leopardului englez, nerăbdător din pricina Încetinelii negocierilor matrimoniale privind-o pe infanta doña María, sora regelui nostru don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]