1,835 matches
-
privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă nu-s...
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor nenăscute încă. Cuvinte tăinuite până atunci în cine știe ce cotloane de suflet și el chemându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și gata. Decât că mă gândeam și eu, că am mai citit chestii d’astea cu dusul dincolo. De ce nu mi se arată toată viața? Crezi că n-aș vrea s-o mai văd? Că am avut și eu o viață... Burtăncureanu nu vrea să mă scrie. L-a arvunit Goncea și acum îl prelucrează numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă, damblagise, când a fost chestia din șaișopt nevastă-sa l-a lăsat, a plecat în Israel și el ajunsese de se ținea cu o fată tânără cu care trăia, pictoriță, și i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la sanatoriu nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și rame dacă vrea familia, tragem și pă sidi, avem și adresă pă internet, avem servicii diversificate, tarifele sunt satisfăcătoare, totul bine organizat, că mai e și ecoul ăla care vine și mă anunță din timp care e cam pe duse-lea, adică nu-mi spune fix cine ce și cum, dar mă pregătește să pot studia terenul, să nu mă ia chiar nepregătită. Acuma de-asta am venit la biserică, la părintele Ioachim, că vin să mă spovedesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te găsesc... - Te-am așteptat, surâse ea. Cu o deznădejde pe care, acuma, nu o mai înțeleg. Dar atunci... Veneam aici, la căpitănie, să-mi mai molcomesc sufletul. Mă așezam pe banca aia, mă uitam cum se duce Dunărea în dusul ei și te așteptam. La cinci seara, când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unde nu trebuie, dar unde?! Poate o voi surprinde în baie, sub ploaia fierbinte de la duș, atunci Matei, nerèbdètor, cu hainele pe el, va intra la duș și ea, râzând, îl va ajuta sè se dezbrace, Înfierbântat, urmèrind mental scenă dusului, Matei ajunge în dreptul farmaciei din colț în care n-a mai intrat din seara aceea, mè opresc la baza scèrilor de piatrè gândindu-mè cè ar fi un prilej bun că sè-mi exprim gratitudinea pentru jumètatea de franzelè primitè, dar ezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acest lucru de îndatè ce m-am apropiat de casè, fiindcè nu i-am vèzut mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè un timp, convins cè așteptarea lui e zadarnicè și caraghioasè, iese de la duș, îmbracè un tricou și un pantalon de trening și, flèmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè un timp, convins cè așteptarea lui e zadarnicè și caraghioasè, iese de la duș, îmbracè un tricou și un pantalon de trening și, flèmând, ia cu asalt frigiderul plin de mâncare, Dupè ce mi-am potolit foamea, mè întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună, Apă de Lună, Iubire Care alungă amărăciunea. Roua stelelor Poate vindeca orice suferință. Un steag port în inimă; Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea Fotografului și bețivii din Brăila, fiind majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât, ca urmare a lipsei de cvorum în parlamentul viciaților, să se întrupeze din nou, cu condiția de a forma un partid al bețivilor în care el să le fie lider. Legrade Boxerul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se uită insistent la public, adică, ei!, spuneți marca...), nu Calvin Klein, i-am cumărat un Rolex, că bani am. I l-am prins la mână și m-a sărutat luuung, a fost o seară de pomină, nu mă dădeam dusă, am ajuns să discutăm până și de București, spre deosebire de mine, el nu iubea orașul ăsta, e plin de blocuri, zicea, gropi, mizerie, suflete strivite de școli și de profesoarele alea îmbrăcate ca niște ofițerese, cine ar putea iubi o profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
OK. Trebuie să fac eforturi să mă stăpânesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
era. Eu și mama am fost sacii lui de box. Timp de 11 ani m-a bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i doream moartea, Îl uram și-mi venea să-i zdrobesc cu un pietroi mutra lui de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La apariția volumului Speram, citind ,,ABISALOM”, Că voi zbura în ... PARADIS! Dar am căzut într-un...ABIS AL OMului Ion! CIOCLUL Domnul cu...costumul negru Maestru-i de ceremonii, Un om vesel și integru, Dar nu pentru oameni...vii ! SOȚI...DUȘI ! El bogat și ea frumoasă, S-au iubit, și dimineață El de braț o duce-acasă ; Ea de nas îl duce-o... viață ! ȘAH Jucând șah în jurul... lunii, Cai putere vor nebunii, Doar poetul cu Pegas, Șah-etern dă în...Parnas! CLIENȚII
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a plecat. — Singura inimă zdrobită a fost cea a lui Buni, murea să Îl ia de bărbat. — Traian nu vroia decât să plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-a chemat-o! Nici nu i-a trimis vreodată ceva, un Wiener Kaffe, o ciocolată! — Ce tot vorbiți? Știu de la Victor că era disperat, i-a trimis scrisori, bani să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dimineața. Am venit la birou acum două ore. Înainte de asta am fost să alerg, iar în după-amiaza asta mă duc cu rolele. ― Îmi place la nebunie să mă dau să mă dau cu rolele! Ai grijă, Jemima, nu te lăsa dusă prea tare de val. ― Da, e un sport tare. Un bun exercițiu și în același timp unul care te ajută să socializezi. ― Probabil că te întâlnești sute de californience superbe dacă te dai mereu cu rolele. Ce faci aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându-mă la mâna lui puternică și mare, care-mi dă ușor părul din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]