4,682 matches
-
Purdelea Sitaru, 1999). Actualizarea sistemului limbii depășește accepțiunea sinonimiei în sens restrâns. Funcționale în terminologia medicală sunt sinonimele în sens larg, respectând "condiția identității de referent" (A. Bidu-Vrănceanu, 2013). Tipologia paradigmelor este eterogenă și dispune de o variată gamă de echivalențe și relații non-ierarhice. Apar discrepanțe, sincronic și diacronic, în funcție de subdomeniu (NA, biochimie, informatică medicală), de context, de relațiile dintre afoxidele greco-latine și rădăcină. (2) Sinonimia terminologică medicală își are ascendența în științele umaniste, iar acesta este un motiv în plus
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mereu în transformare, lucrările de specialitate, reviste etc.). Aplicând vectorii metodologici, "nivel ontologic", "nivel epistemologic" de interpretare a lexicului științific interdisciplinar, Angela Bidu-Vrănceanu realiza distincția necesară dintre "interferențele" terminologice - împrumuturi interdomeniale - și "interdisciplinaritățile propriu-zise". Dacă prima categorie se bazează pe echivalențe întâmplătoare, cea de-a doua se caracterizează prin identitatea semantică dintre întrebuințările unuia și aceluiași termen în limbaje specializate diferite, adică utilizarea aceluiași sens sau a aceleași medii semantice la care se adaugă seme specifice (A. Bidu-Vrănceanu, 2013: 11-72). Aceeași
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
din resurse interne 86. Ca atare, numărul împrumuturilor culte din latină în limbile romanice este mai mare decît în limbile din alte familii, deși latina o fost o sursă importantă și pentru îmbogățirea acestora. Acest fenomen creează premisa existenței multor echivalențe semantice omofone în limbile romanice, ceea ce facilitează procesul de comunicare interlingvistică în multe sectoare ale activității intelectuale. De aceea, pentru vorbitorii unei limbi romanice textele științifice sau jurnalistice, scrise în celelalte limbi romanice, sînt în bună parte inteligibile, chiar fără
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
învecinează și suferă la rîndul lor influența acestora. Ca atare, între limbile populare influențele sînt reciproce și, în general, există zone de bilingvism între ele, încît trecerea de la una la alta este treptată. Desigur, aceasta nu presupune numaidecît și o echivalență între numărul și importanța elementelor primite și furnizate, dar reciprocitatea rămî-ne un fenomen specific. La nivel erudit însă, în cazul limbilor literare, influențele au, de obicei, caracter univoc și se realizează în funcție de gradul de cultivare, de statutul culturii reprezentate. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale formei cuvintelor, asemenea particularități nu pot fi redate în principiu cu mijloacele altei limbi, care are la rîndul ei alte trăsături proprii și, de aceea, traducerea nu poate reprezenta o circulație efectivă a operelor originale. Cu toate acestea, anumite echivalențe între limbi există totuși, încît ceea ce se exprimă într-o limbă într-un anumit mod se poate reda altfel în altă limbă, păstrîndu-se corespondențele de bază. Fără îndoială, aceasta presupune anumite pierderi, deoarece textul original nu se regăsește punct cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
negociere a alterității. În felul acesta, pe lângă teoriile funcționaliste, interpretative sau teleologice ale traducerii, și-ar putea face loc și o teorie imagologică a traducerii. Altfel spus, o traductologie imagologică. Urmărind suportul tehnic și instrumentar al celor două științe, descoperim echivalențe și sincronii de desfășurare a analizei, care justifică o dată în plus această apropiere. Se vorbește în Imagologie de cei trei timpi ai descoperirii alterității și anume: CĂUTARE, ATRACȚIE, ADAPTARE. Recapitulând pe de altă parte, cei trei timpi ai realizării unei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sexuale (cu homosexualii ca obiect al disprețului heterosexualilor) și așa mai departe, astfel încît negrii și lesbienele, de exemplu, suferă o oprimare mai accentuată decît, să spunem, bărbații hispanici. Scena în discuție descrie toate formele de rasism în termenii unei echivalențe lingvistice aplicată diferențelor culturale și urii rasiale (îi sînt recunoscător Rhondei Hammer pentru această sugestie). 17 În interviurile care au urmat lansării filmului, Lee spunea că este în permanență uimit de faptul că oamenii erau de fiecare dată indignați de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în univers. Trebuie să subliniem ca vidul fals, plin de particule efemere, este o idee pur teoretică, un model care ar putea explica apariția materiei din nimic. De fapt, dacă analizăm cu atenție acest model ar putea fi vorba de echivalența dintre masă și energie descrisă de celebra formulă a lui Einstein. E = mc2. Este unul dintre primele modele care încearcă să aducă lumină la înțelegerea originii mesei particulelor elementare. În ultimul deceniu însă fizicienii au făcut pași însemnați în lămurirea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
roman al lui” - dintr-o scrisoare a profesorului André Padoux către Eugen Ciurtin, 23 ianuarie 2003. 4. De la investigațiile asupra templelor focului și cultelor zoroastriene din Armenia (cf. Feuerpriester in Kleinasien und Iran, 1946), Wikander și-a extins interesele asupra echivalențelor lingvistice irano-armeniene - vezi „Notes irano-arméniens”, MO XXXVI (1942-1946), Lund, 1948, și „Problèmes irano-arméniens”, SL II (1948), pp. 48-53. Pentru relațiile lui Wikandercu Armenia, vezi și Artsvi Bakhchinyan, „Stig Wikander’s Letters to Charles Vertanes”, JSAS 11, pp. 171-174. Acest câmp
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât România de astăzi, nu a avut gradul de coeziune imaginat de unii istorici recenți și, mai ales, de propaganda istorico-politică din vremea lui Ceaușescu (când se invoca statul dac „centralizat și unitar“ al lui Burebista, În termeni sugerând o echivalență cu România lui Ceaușescu). Odată cu Burebista, a dispărut Însă și statul lui, divizându-se În mai multe entități politice. Abia spre sfârșitul secolului I după Cristos, Decebal a reunit cea mai mare parte a Daciei sub stăpânirea sa. Dar și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru că am traducerea în limba rusă. Da, dar e foarte proastă și aproximativă. Poemele mele au fost traduse în limba rusă de un oarecare Patrasco, care n-a avut măcar inspirația să mă contacteze, să-l ajut să găsească niște echivalențe mai potrivite, să-i explic anumite nuanțe. Poate că e și vina mea, deoarece nu m-a interesat, recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu destin de disident, publicat înainte de perestroika doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
predicat verbal și instaurează un timp sacru, fără durată, a cărui importanță este augmentată de inversiunea „frumos soare”. Următoarele predicate au numele predicativ exprimat prin participii, ceea ce sugerează o anterioritate temporală față de curgerea istoriei. Numele predicativ dezvoltat, „soare răsărit”, conține echivalența dintre cele două figuri mitice și revelează încărcătura sacră a feciorului. Nu ni se spune nimic despre momentul pregătirii eroului, dar simpla lui apariție înlocuiește soarele prin luminozitate și grandoare. „Flăcăul din colind devine un succedaneu al soarelui, în ipostaza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să se așeze în lumina soarelui pentru a se sustrage privirii malefice: „ - Ale-j', mic d moldovean/ P-un cal galben, dobrogean,/ Dă-te-n raza soarelui,/ Din vederea șearpelui,/ Taie capu șearpelui!” (Giurgiu). Apelativul Galben al calului, frecvent întâlnit, are echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din urmă, și că el era acolo de față, că participa întrucâtva la acele mari întâmplări. Inițierea induce o adevărată anamnesis. La finele ceremoniei de inițiere, novicele află că eroul mitului pe care tocmai l-a auzit este el însuși” . Echivalența personajelor este totală: personaje ale clasei dinamice Virilis - Virilia 291, Petru Făt-Frumos, Arghir, Frunză Verde și „Ion tânăr călare” au aceleași înzestrări salvatoare și parcurg dusîntors drumul dinspre creație și haos. Flăcăul care se remarcă dintre frați e întotdeauna mezinul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Curmeziș,/ Măre, nouă ai,/ Tot pe nouă cai;/ Patru-a ciumpăvit,/ Cinci a omorât/ Și tot n-a găsit/ Potrivă să-i fie/ Vro dalbă soție” (Lacul SăratBrăila). Potrivirea mitică între lună și soare vine din statutul lor superior, iar echivalența în planul uman face din perechea de tineri o alăturare fără alternativă, recunoscută și în textul colindelor: „De frumoasă’n lume/ Ea soață nu are,/ Numa sfântu soare”. Deși trec separat prin ritualul inițiatic, cei doi poartă mărcile predestinării reciproce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
in mormîntu fșt’ii, mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Floarea de aur din colecția lui D. Stăncescu se ivește după numai trei zile pe mormântul fetei, dar echivalența zi - an - eră este recunoscută. Trei ani stă zidită fata care a născut doi copii de aur, până la recunoașterea ei socială , trei ani trăiește în Pădurea Neagră și fecioara acuzată pe nedrept, după încheierea acestei perioade ea este descoperită de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primei vârste umane un echivalent al copacului cosmic pe care urcă flăcăul până în sacru. Recluziunea ia o formă lemnoasă, în basmele în care tatăl își amenință incestuos fiica, clasificate de Lazăr Șăineanu sub numele Peaud’Ane Viziunea arhaică percepe o echivalență între existența arboricolă și cea umană, mai mult chiar, viața copacului devine un model superlativ pentru trecerea prin lume: „Să trăiți,/ Sămbătrâniți/ Ca un măr,/ Ca un păr”. Într-un basm din Fărcașele, Olt, ajutorul miraculos vine de la o entitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rituală ajunge să simbolizeze neofitul: „Dar la flori cine-mi șădea?/ O rujiță, fată dalbă” (ZamHunedoara) sau prin puterea de etalon estetic, „frumos ca o rujiță”, să devină referentul magic pentru mâinile fetei: „Cu mâinile ca rujile”. Floarea câștigă o echivalență cu dalbul inițiatic și aurul ce reconstruiește ritual mâinile, prin conotațiile comune ce țin de superioritatea spirituală. Ruja o învață pe fată tainele culesului propice, care implică, în colinda citată mai sus, o așteptare rituală de 3 duminici. Pârgul florii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bată vânturele/ Ca pă june gândurele/ Cându-i vremea de-nsuratu” (Almaș Săliște - Hunedoara). Duminica marchează ieșirea din etapa liminară a inițierii, ca moment al desăvârșirii genezei, și tot atunci se inițiază jocul marital. Simultane¬itatea creației cu nunta rezidă în echivalența lor mistică, printr-o substituție holomorfică a întemeierii. Lecția inițiatică venită de la planta cu puteri magice are, în același timp, valoare de descântec de dragoste, prin inducerea jubilării festive și provocarea gândurilor masculine de însurătoare. Cununa pe care i-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De aproape înverzia” (Stoicani - Galați). Privită de aproape, planta sacră arată legătura directă cu seva fecundă a lumii, în timp ce perspectiva îndepărtată aparține finalității acestei comunicări cu sacrul: recolta minunată. Cele două culori apar alternativ în definirea distanțelor, ca dovadă a echivalenței lor magice. Diferența ține de opoziția dintre procesul îndelungat al pârguirii și imaginea desăvârșirii sugerată de coacere. Celălalt moment al liniei evolutive ține de epuizarea fertilității și pericolul creează necesitatea ritualului mântuitor. Eroului i se cere o fertilitate hiperbolică smulsă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vară până-n seară”. Efortul cu care se măsoară forțele egale dintre neofit și fiara haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Poemul dezrobirii (Chișinău, 1943), Cântece de dor și de război (Chișinău, 1944), Poeme de dincoace (tipărită clandestin la Brăila în 1947), Decastihuri (București, 1968), Vinovat pentru aceste cuvinte (București, 1972), Argumente împotriva nopții (Bucuresti, 1976), Micul meu atlas (București, 1976), Echivalențe (București, 1978), Gestul împăcării (București 1983), Toata țara-i școala mea (București 1989), ștefan Tcaciuc: Arborele vietii (tălmăciri, 1991), Memorii optimiste (București 1992), Poemele cumplitului canal (Craiova, 1995), Poeme din iad pentru îngeri (București, 1996), Ceasuri fără minutare (București, 1996
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi găsit cea mai grăitoare echivalență în înfățișarea sa fizică, în „urâțenia“ de care nimeni mai mult decât el însuși nu făcea caz. L-am surprins nu o dată trăgând cu ochiul în vreo oglindă și murmurând: „Urât sunt, domnule.“ Va fi fost poate cum spunea, făcut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un simbol este tot “un element de legătură, încărcat de meditație și analogie. El unește elementele contradictorii și reduce opozițiile. Nimic nu poate fi înțeles, nici comunicat fără participarea sa. De el depinde logica de vreme ce face apel la conceptul de echivalență” . într-un text, mesajele pot fi construite pe baza unor semne izolate sau, de cele mai multe ori, ca o combinație a lor, o „întrețesere" de semne ce aparțin unor coduri specifice. în heraldică - un fel scriere picturală, „calitățile iconice care leagă
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
oarbe ale consulatelor patronatoare. De fapt, acestea erau uneori manipulate de către partide în mai mare măsură decît puteau marile puteri să profite de ele. Cu toate acestea, existența partidelor permitea un mai mare amestec străin, situație care nu-și avea echivalență în Serbia sau Muntenegru. Trebuie să precizăm că regele nu avea sprijinul vreunui partid bavarez sau regal. El nu se putea bizui nici măcar pe armata sa. Prin 1838, aproape toți soldații străini se întorseseră acasă, deși o parte din ofițeri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]