3,503 matches
-
Italia. Versiunea românească, tipărită la Editura Univers (2002, 315 p.) este semnată de Cătălina Vasile; traducătoarea performează prin maleabilitatea și fluența limbii române, echivalând complexitatea registrelor stilistice și semantice ale originalului spaniol, derutant, hiperanalitic și totodată realist, bun conducător de echivoc în voința fățișă de autenticitate a dicțiunii. Un străvechi motiv în fond, cel al cuplului și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a eroinei chiar în brațele naratorului-actor, devine laitmotivul romanului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mult în adâncul infinit al lui aici ... ". Petru Cimpoeșu, spre disperarea cititorului de Balzac și G. Călinescu, refuză premeditat să dea o identitate în spațiu și în timp țării, provinciei și orașului în care evoluează personajele. Aflăm doar prin proceduri echivoce dar recurente că orașul, illo tempore, mare port, prezidat de povestea Marelui Brigand, din substanța căreia încă se hrănea, este format din Orașul Vechi și Orașul Nou, are cartiere, galerii subterane, o hală ("Piața Mare"), spital ("Frații Porumbelului"), bordel ("Prințesa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aici la această întrebare. Cum remarca, pe bună dreptate, un comentator, și enunțurile care nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea preocupării pentru o concizie extremă, el scrie: „Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să fie de natură teoretică poate să explice cum au putut cititori exersați să treacă peste afirmații atât de lipsite de echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate. O operă filozofică constă în esență din clarificări. Rezultatul filozofiei nu constă în «propoziții filozofice», ci în faptul că propozițiile devin clare.“ Chiar modul cum este delimitat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semnificației.“ Wittgenstein îi avea în vedere, evident, pe empiriștii logici. Datorită schimbării care survenise în modul său de a gândi, el nu mai putea recunoaște responsabilitatea pe care a avut-o în formularea acestei teze filozofice, prin afirmații lipsite de echivoc pe care le-a făcut în discuții cu membri ai Cercului. Monk observă, cred eu, pe bună dreptate: „În ciuda dezmințirii sale de mai târziu, Wittgenstein a formulat în 1930 acest principiu - în convorbirile sale cu Schlick și Waismann, în «tezele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a adevărului, căci în mod evident noi folosim cuvântul în viața cotidiană foarte clar și fără echivoc cu aceste semnificații diferite.“15 Există și alte folosiri ale cuvintelor adevăr și adevărat, unele care au fost fixate prin semnificații susceptibile să constituie punctul de plecare pentru elaborarea unor teorii ale adevărului. (De exemplu, teoria adevărului bazată pe consens
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vremuri, este semnificativ răspunsul stărilor în Dieta Moraviei, unde se menținea echilibrul de forțe intern, în preajma războiului cu turcii: "cât timp nu știm ce pregătiri fac ungurii ... nu socotim de trebuință să dăm ajutor Majestății Sale"; într-un mod la fel de echivoc răspundeau stările Bo-emiei scrisorii trimisă lor de Mihai Viteazul (1593-1601) la 2 februarie 1600, prin care solicita sprijin militar 356. Ales rege al Boemiei, Moraviei și Sileziei în condiții care au dezvăluit criza raporturilor dintre monarhie și stările privilegiate, Ferdinand
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe așteptările unei exteriorități în fond nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare" (Trandafirul sălbatic). Cel mai adesea însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează, bizar, coexistența a două atitudini aparent de neînchipuit împreună: conștiința ratării în toate și mândria unui destin singular. Pe de o parte, versurile exploatează în mod vizibil ideea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și, în general, de rondiști, ce își propuneau și să combată părerile defavorabile ale lui Benedetto Croce cu privire la Micile opere morale și la Zibaldone au fost redimensionate sau chiar criticate în repetate rânduri: același Sergio Solmi le-a numit un echivoc genial, Carlo Bo a folosit expresii mai tranșante: abuz, act de violență și, nu în ultimul rând, Natalino Sapegno i-a acuzat pe acesti admiratori de fascinație anacronica și burgheza. La polul opus s-au aflat critici precum Massimiliano Boni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò ancoră qualcosa di decente (18 iulie 1931). Idem. 161 În introducerea la epistolarul Montale Quasimodo, Sebastiano Grasso afirmă că inimiciția dintre cei doi poeți a fost un echivoc generat și întreținut pe de o parte de lipsa documentelor doveditoare, pe de altă parte de lipsa unei dezmințiri din partea ambilor. Originea neînțelegerilor, alimentate de critici, care uneori se hrănesc cu acest joc al masacrului, se află într-o recenzie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan și umbră. (H2c) Dan văzu clar despărțirea ființei lui într-o parte eternă și una
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
autorului lui Annabel Lee în limba marii culturi europene a timpului, impunîndu-l atenției unei audiențe elevate, mult mai sensibile la finețea artistică a straniului și morbidului decît americanii secolului romantic. Editorul și traducătorul majorității prozelor din prezentul volum constată fără echivoc: "E foarte probabil ca fără fervoarea fraternă a lui Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, scriitori aflați în căutarea unui spirit tutelar, Poe să fie astăzi un autor la fel de marginal și de obscur ca Fitz-Greene Halleck, William Gilmore Simms
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-un (post)modern avant la lettre. Mă voi referi, mai jos, în detaliu, la două dintre aceste proze (stranii, în atmosfera culturală a secolului al XIX-lea american), The Tell-Tale Heart și The Black Cat, pentru o demonstrare fără echivoc a ipotezei. Obiectivul naratorului din The Tell-Tale Heart/Inima destăinuitoare se conturează de la bun început și doar un ochi prea puțin experimentat cu trucurile stilistico-nara-tive ale autorului ar putea să îl treacă neobservat. "De ce să susții că sînt nebun?" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de culpabilitatea a jurnalistei în fața tragediei este imens. Oricît de mult ne-am (auto)sugestiona că adevărul nu are legătură cu moartea ori că profesiona lismul autentic trebuie să fie adesea amoral, realitatea ("crudă", vorba lui Lodge) ne demonstrează, fără echivoc, contrariul. Umanitatea din noi iese ca untdelemnul la suprafața apei, atunci cînd existența intră în criză. Orice realitate "de ziar" pălește în fața realității "de viață", imposibil de asumat altfel decît în termeni etici. Persona jelor nu le rămîne decît o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lentă). Specificitatea "locală" a lui Cheever se naște și din sau mai cu seamă din faptul că el a rămas, în istoria culturală, în primul rînd, ca autor de povestiri și abia apoi drept romancier. Fenomenul în cauză reprezintă, fără echivoc, o trăsătură narativă americană, apariția sa în literaturile europene cel puțin la nivelele elitiste ale prozei fiind improbabilă, dacă nu imposibilă. S-a spus, am spus-o eu însumi în Suplimentul de cultură, cu ceva timp în urmă, că prozatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei doi scriitori nu au cum să nege, gradual, evidența. Au pătruns într-un univers fascinant, a cărui "realitate" trece de limitele conceptului ca atare, mișcîndu-se către fabulos și oniric, intrînd adică, fără echivoc, în spațiul mitului și al ficționalului. Intuim aici fascinația oricărui newcomer pe pămînt american, newcomer poziționat față de Noul Canaan nu ca față de o societate, ci mai curînd ca față de un mit. Călătoria scriitorilor spre Vestul american (alături de simpaticul Mr. Adams
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
socialmente convenabilă a unui dezacord.” Nu este relativism. A tolera nu Înseamnă a fi de acord ci doar a accepta că este posibil să nu fii deținător al Întregului adevăr - și, desigur, nici a adevărului absolut. Mircea Dumitru afirmă fără echivoc, În aceeași dezbatere: „...toleranța trebuie cultivată și deoarece failibilitatea ține de condiția noastră epistemică: nu avem acces la cunoaștere obiectivă certă și absolută În privința acelor chestiuni care sunt de cea mai mare importanță pentru viața morală, religioasă și politică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sindromului Hippel-Lindau sau ale neoplaziei endocrine multiple. Confirmare biochimică (inițial teste urinare) -Catecolamine urinare sau metaboliții acestora (pe 24 de ore sau la 2 ore de la un episod paroxistic; metanefrinele reprezintă testul screening inițial); -Catecolamine plasmatice (dacă valorile urinare sunt echivoce; trebuie recoltate probe de sânge la pacientul relaxat, în repaus); -Testul de supresie la clonidină (dacă valorile plasmatice ale catecolaminelor sunt echivoce 1000-2000pg/ml); -Cromogranina A plasmatică (proteina de stocare veziculară eliberată cu catecolaminele; prezintă valori crescute și în insuficiența
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
la 2 ore de la un episod paroxistic; metanefrinele reprezintă testul screening inițial); -Catecolamine plasmatice (dacă valorile urinare sunt echivoce; trebuie recoltate probe de sânge la pacientul relaxat, în repaus); -Testul de supresie la clonidină (dacă valorile plasmatice ale catecolaminelor sunt echivoce 1000-2000pg/ml); -Cromogranina A plasmatică (proteina de stocare veziculară eliberată cu catecolaminele; prezintă valori crescute și în insuficiența renală). Localizarea anatomică (după confirmarea biochimică) Morfologică (mai sensibilă, dar mai puțin specifică) -Computer tomografia (testul imagistic cel mai frecvent efectuat); -Rezonanța
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
psihic. Valorile maxime considerate normale pentru catecolaminele plasmatice sunt situate sub 1000 pg/ ml. Identificarea valorilor plasmatice normale ale catecolaminelor serice sau urinare la un pacient hipertensiv exclude feocromocitomul. Valorile catecolaminelor plasmatice cuprinse în intervalul 1000-2000 pg/ml sunt considerate echivoce și pot reprezenta fie feocromocitom, fie hiperactivarea simpatică indusă de stresul psihoemoțional sau de efortul fizic. În aceste situații testul de supresie la clonidină prezintă o valoare practică dovedită. Celulele cromafine ale feocromocitomului, nu și celulele cromafine normale ale medulosuprarenalei
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
vizînd reprezentarea denunțului fracturii identității personale visate ca un ideal de continuitate. Dar acest dublu subiectiv spre care ne îndreptam, acest eu al instanței enunțiative își contrazice "misiunea" sacră, de unitate identificatoare, dat fiind că sfîrșitul ne aruncă într-un echivoc absolut și ne lasă plini de întrebări despre rațiunile și mecanismele jocului ficțional. Această fractalitate proiectată în exterior este, în fond, materializarea rupturii ființei dezrădăcinate, care caută să se reconsti tuie din toate puterile sale (vezi acel noi inițial), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII-lea, cînd se dezvoltă, alături de genul liric cunoscut, o poezie satirică, în care angajamentul moral al autorului și implicațiile politice generale sunt mult mai limpezi, ea este pusă fără echivoc în slujba unor principi sau cauze particulare. Așa a făcut marele poet Rutebeuf, care pare să fi fost pamfletarul stipendiat al profesorilor laici în momentul marelui conflict ce a tulburat universitatea pariziană în anii 1250 și care i-a implicat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]