11,261 matches
-
important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Adună-mi pașii. Rătăciți pe nisip, / Cu fiecare urmă / Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba decât de versificări banale, care rămân fără ecou în conștiința cititorului. Norocul de -a avea interlocutori amabili... Sunt la modă interviurile. Foarte bine. Orice formă de comunicare merită încurajată. Numai că multe dintre interviurile publicate în ziare și reviste sau în volume sunt improvizate și nerelevante. Unii autori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să punem ochii pe cruce.“ „Și dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte / Știu să aprecieze apusul dezbrăcat, / Înseamnă că a meritat să-ți spun toate astea!“ etc. Urmează proza, de o prețiozitate rebarbativă: „O chemare și-a întâlnit ecoul dincolo de cortina ruptă dintr-o neatenție minoră a răsăritului, care și-a permis luxul de a închide ochii preț de o veșnicie și un sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prezentării de pe ultima copertă a cărții, Alexandru Balaci, chiar așa îl și caracterizează pe poet, pentru a-i face o plăcere sau, cine știe, pentru că i-a luat în serios poza de inițiat: „Poeți ca Vlad Neagoe intuiesc și transmit ecourile lumilor secrete ale Necunoscutului, ale Infinitului, comunicând cu natura ca vizionari, înzestrați cu «puterea suficientă a solitudinii», simțind direct viața ocultă și privind lucrurile și frumusețea lor originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
transmutantă fiind cântul.“ Cartea, în întregime, nu este altceva decât o beție de neologisme. O putem deschide la întâmplare pentru a găsi fraze de acest fel: „Cu cât mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea noastră. Pe de altă parte, antropocentrismul nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie, / apoi de o pungă, două“; „Tu, / tipos titirit, / da’bine matosit, / garnisit cu scofală, / stârnind ecouri, / cu eterul te-ai contopit / nas în nas“; „Mă cred uneori nenăscut, / întruna în căutare de trup, / târcolind soartă după soartă“; „Harfele și lirele / mimetesc confuzul. / Cinelele pun capace. / Timpănesc timpanele“ etc. Cartea are și o prefață la fel de greu inteligibilă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intervalul: doi pași, douăzeci de pași, douăzeci de ani de pași. A rămas în urmă să numere în gând, s-a încurcat și a luat-o de la capăt. Cifra 33 a rostit-o rar, pe silabe, ultima vocală își deșira ecoul spre cer: treizeci și treeeeeei de trepte; a întins o mâna: "Încă puțin, urcă!" Mai erau 7 obstacole până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce ai fost, și nu o zeciuială pentru ceea ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă cât să-și numere singurătățile, la o margine de așteptare asculta ecoul trecerii, în urma lui Dumnezeu creștea iarbă de coasă. Libertate lui Petru lașitate și frică deopotrivă: se ascundea în gânduri parcă pentru a-și justifica negândirea, absența, obscuritatea; se înnopta în sânge ca într-un joc de-a v-ați ascunselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea un scop, dar scopul nu va fi scopul tău, ci scopul lor, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile. Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? vorbele terapeutului își împrăștiau ecoul prin toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să fiu al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule doctor, ce îți este așa de greu să înțelegi? Era miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
francezi morți în luptă, ținând de o populație masculină aflată, în general, în plină perioadă de fertilitate, trebuie să le adăugăm deficitul de nașteri cauzat de decesele din 1914-1918, estimat de asemenea la 1,5 milioane de persoane (efect de ecou, spun demografii). Astfel, fără războiul din 1914-1918, Franța ar fi putut probabil să numere două sau trei milioane de "nativi" în plus pe la 1930... Apoi a survenit marea criză internațională din 1929. Aceasta a provocat o destabilizare (creșterea șomajului de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
D Datorie publică, 263 Dependență, 56-64, 239 Dezvoltare durabilă, 264 Durată de viață sperată, 80 Durată a șomajului, 115 Durată medie de viață, 19, 43, 47, 49, 52, 58, 236 E Efect de vârstă, 219, 231, 247, 252-254 Efect de ecou, 30 Efect de calendar, 15, 32 Efect de comportament, 15 Efect de generație, 95, 219, 246, 252-253, 255, 282 Efect de moment, 219 Efect de selecție, 142, 145 Efect de structură, 15, 27, 95 Efect lucrător descurajat, 108 Economisire, 86
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sau deviază ca orice om spre dreapta sau spre stînga. Dar nu și În fața stropitorii verzi din grădină În care mi-am rănit genunchiul. Nu, fiindcă sesi zabilă cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca orice om spre dreapta sau spre stînga. Dar nu și În fața stropitorii verzi din grădină În care mi-am rănit genunchiul. Nu, fiindcă sesi zabilă cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare primejdie și-mi cerea ajutorul. Am mai auzit o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum că literele cărților sînt niște mumii Învie doar cît aleargă ochii pe deasupra lor dar o carte Însuflețită de voce preface literele-n sonorități iar sonoritatea În ecouri cartea poate să ardă inflexiunile ei Însă merg mai departe iar vocea mea devine aură a lui Faust a lui Ulise a Căutării timpului pierdut halou se face de răsfrîngeri ocrotind-o pe Francesca da Rimini de cînd e lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scena din Ghetsimani (Mt. 26,47-50). Iuda se apropie de Isus și-i spune: „Bucurie, Rabbi (Ca‹re, Rabb...)”, după care Îl sărută. De această dată, Isus îi răspunde: îEta‹re, ™f’ Ö p£rei. și aici avem un dublu ecou. Cu același termen, „salutare”, dar care trimite exact la sensul de „bucurie” Îl vor întâmpina pe Isus soldații romani, în 27,29. Culmea cinismului: Iuda și torționarii Îi urează „bucurie” Celui pe care-L trimit la moarte. Răspunsul lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răscumpărător cu/prin (syn) mâna îngerului care i se arătase în rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni în Egipt, și la Marea Roșie, și în pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și se preschimbă într-o cetate. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foarte apropiat de cel unde se afla comunitatea lui Pahomie. În acest caz, ar fi oare o prea mare îndrăzneală să admitem că și călugării din nordul Egiptului au avut o anumită cunoaștere, directă sau indirectă, a tradițiilor al căror ecou îl constituie aceste texte? Oricum ar fi, un lucru ni se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican 248. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică în 1950 epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Această imagine a unui Iuda patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui Iuda? C.B.: Tentative de reabilitare există de câteva secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi însă fenomenul a căpătat amploare și se poate vorbi chiar de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate va reuși tati să-ți facă o asemenea bucurie. Mai exact, să trăim asemenea plăcere... a poveștilor adevărate... A doua zi, dimineață, echipa medicală, În frunte cu medicul primar, Vatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecat privirile clipind des... Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul ei, unde a zăcut zăvorâtă o viață... După un timp, limpezindu-și privirile, au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor și necazurilor suferite acolo... În Infern... ― Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]