1,989 matches
-
Are o imensă curiozitate intelectuală și o adevărată foame de informații, care nu pot fi satisfăcute decât în mediul citadin, însă visul lui este să se retragă în "zăvoaiele Oltețului", unde se află domeniul lui: Ah, Mărgăriteștiul meu, Eden floral, Eden legumicol, cu picturale vinete și tomate, cu dovleci borțoși, cu mătasă de porumb, cu grâu sticlos, cu ovăz care crește până la pieptul meu de bărbat înalt, cu nuci groși abia cuprinși de brațe voinice, cu viță, luncă de Olteț fertilă
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
asociat cu copilăria plină de senzații și mistere. Cum bine s-a observat la cenaclu, Mendebilul lui Mircea Cărtărescu are aici un omolog liric, care favorizează, deopotrivă, plonjonul în trecut și distorsionarea fantasmatică. Explorările se petrec, de data aceasta, în edenul rural, într-o casă bătrânească umbroasă, sub un nuc unde fac cerc copiii sau la râul unde ei aprind focuri și se dedau la ritualuri specifice vârstei. Atunci și acum, Oona este subiectul numărul unu: "vara asta ne-am adăpostit
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Sinedriul Poetic. Mesajul angelic mi-a amintit de Chemarea primită de tatăl meu, în iulie 1943: Preotul Ștefan Vasiliu este detașat, cel puțin 6 luni, misionar în Transnistria (Ordin de prezentare. Ordin de reprezentare. Ordin de detașare. La Est de Edenul meu. La Est, în România de Est. În fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească) Cod portocaliu de grindină cu avioane reale într-o noapte, olandă, într-un lan cu lavandă, Iolandă! Fără escale, precum Socrate în vetustele sale sandale arhetipale m-
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a desăvârșit, schimbând uneltele și simbolurile înfrângerii cu cele ale biruinței finale și definitive. Astfel, aflăm cum în grădina Edenului a întins Adam mâna în mod egoist spre a gusta din acel pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți; pentru că a vrut Adam să devină dumnezeu, fără ajutorul lui Dumnezeu, Fiul lui
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți; pentru că a vrut Adam să devină dumnezeu, fără ajutorul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu a luat trup de om ca să repare greșeala celui dintâi; în Eden a scrâșnit acel pom din care rupt Eva fructul, pe Golgota s-au auzit bătăile de piroane în mâinile și picioarele Domnului; prin femeie (Eva) a intrat păcatul în lume, tot prin femeie (Maica Domnului) ne-am mântuit de păcat
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
acel pom din care rupt Eva fructul, pe Golgota s-au auzit bătăile de piroane în mâinile și picioarele Domnului; prin femeie (Eva) a intrat păcatul în lume, tot prin femeie (Maica Domnului) ne-am mântuit de păcat; acolo (în Eden) vedem mândrie, pe Golgota însă numai smerenie, scuipări, bătăi, piroane etc.; prin păcatul lui Adam a trecut moartea la toți urmașii, dar prin Învierea Sa, Hristos s-a făcut începătura învierii noastre, garanția învierii oferindu-o tuturor. Cine nu și-
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Intenția este bună, căci era înscrisă în însăși natura omului aceasta (tendința către îndumnezeire), dar procedura prin care Adam încearcă să se îndumnezeiască este fără Dumnezeu și împotriva Lui. Sfântul Maxim afirmă că greșeala pe care o face omul în Eden, nu este aceea că dorește să devină Dumnezeu, pentru că în realitate aceasta era destinația lui. Eroarea o reprezintă faptul că dorește să ajungă ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul fără Dumnezeu și în afara Lui<footnote Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
naturi căzute. Cu toate acestea, cuvintele pe care le-am folosit nu sunt capabile să exprime întru totul pervertirea trupului nostru, de la înălțimea stării lui duhovnicești, la starea carnală de acum. După ce au căzut în păcat, primii oameni scoși din Eden, urmând să suporte consecințele păcatului. Bunătatea lui Dumnezeu i-a hărăzit lui Adam moartea, care s-a arătat mai întâi în suflet, stingându-se în el simțurile înțelegătoare și nemuritoare ale sufletului, prin lipsa bucuriei cerești și duhovnicești<footnote Sf.
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
armoniei dintre trup și suflet, alterarea chipului lui Dumnezeu în om (mintea s-a întunecat, inima s-a pervertit, voința s-a slăbit). 2. Cu privire la trup: suferințe și necazuri, moartea fizică. 3. Cu privire la starea externă a omului: alungarea din grădina Edenului, blestemarea pământului, mărginirea stăpânirii omului asupra animalelor și a naturii înconjurătoare<footnote Pr. Ioan Mihălcescu, op. cit., pp. 130-133. footnote>. În legătură cu aceste urmări, Sfântul Ioan Gură de Aur menționează: Pentru ce n-a existat căsătoria înainte de înșelăciunea omului? Pentru ce n-
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
despre căderea strămoșilor noștri ne lămurește starea de acum a naturii și a lucrurilor ce ne înconjoară, care fără de aceasta este de neînțeles. Dacă sunt necazuri pe pământ dacă suferă tot neamul omenesc, apoi toate acestea își au izvorul în Eden, la rădăcina pomului oprit! Aici e izvorul păcatului și al pătimirilor noastre. De aici pleacă moartea și stricăciunea noastră<footnote Cuvânt de învățătură despre căderea lui Adam..., p. 117. footnote>. Căci ce ne înfățișează oare starea și ființa noastră pământească
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
viață de om. Urechile și ochii văd În egală măsură și Înregistrează, nu pe rețină, cum unii naivi o cred, ci pe circumvoluțiunile creierului, pentru prezent și eternitate, toate baladele sau tragediile la care Omul a fost martor prin grădinile Edenului sau prin oceanul planetar uneori prea criminal. Personal sunt convins că el, creierul, este un pasager În cutia craniana a purtătorului și când trupul obosește și moare, această mașinărie eternă Își ia cu ea amintirile și pleacă: TRANSHUMANTA ! “Oameni buni
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
cântă sufletul Poetului la moment aniversar? George Filip: Sufletul meu cântă pe o struna imaginara, Într-o catedrală fără auditoriu. Lira, ambrozia, Parnasul sunt noțiuni abstracte. Și mai cred că poeții sunt cei mai mari păcătoși prigoniți din rai, din EDEN, deci, să cânte suferind pasurile altora, să-i mintă pe oameni că ei respira Într-un Parnas, când de fapt poeții, alături de SISIF, urcă mereu pe o GOLGOTĂ, spre picioarele lui IISUS și El suferind etern pentru păcatele altora. Și
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de Jules Lemaître: Leș contemporains. Etudes et portraits littéraires, cinquième série. Într-o scrisoare din ciclul Quelques billets du matin, datata 18 iulie (1889), criticul îi povestește verișoarei sale, destinatara majorității epistolelor, o vizită în culisele teatrului parizian de balet "Eden". Finalul scrisorii conține, pentru noi, informația decisivă: "L'Eden a repris, comme vous savez, ce ballet d'Excelsior, qui eut tant de succès îl y a quelques années. C'est à coup sûr une idée extraordinaire que d'avoir voulu
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
cinquième série. Într-o scrisoare din ciclul Quelques billets du matin, datata 18 iulie (1889), criticul îi povestește verișoarei sale, destinatara majorității epistolelor, o vizită în culisele teatrului parizian de balet "Eden". Finalul scrisorii conține, pentru noi, informația decisivă: "L'Eden a repris, comme vous savez, ce ballet d'Excelsior, qui eut tant de succès îl y a quelques années. C'est à coup sûr une idée extraordinaire que d'avoir voulu exprimer par des nouvements de jambes la victoire du
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
n-a atras atenția criticii în ultimii zece-doisprezece ani iar câțiva dintre criticii nu foarte tineri i-au dedicat chiar cercetări destul de ample, cărți semnate de Cornel Ungureanu (în special cele două volume ale mult discutatei sale La vest de Eden), Mircea Popa, N. Florescu și alții desigur. Ele răspund unui interes legitim nu numai față de un segment multă vreme practic interzis al literaturii noastre, cuprinzînd în sine unele dintre cele mai prețioase cărți ale ultimei jumătăți de veac și în
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
MRP avea dreptate cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaște, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiș cu cilindru pe cap și mănuși glacé? Era un stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forțați să trăim. La adunările de poezie din Sala Oglinzilor, unde Jebeleanu îl făcea pe Virgil Theodorescu suprarealist conformist, fie-le țărîna ușoară, ne adunam întotdeauna în fund
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
înlocui mașina războiului. De ce îmi vine să pun Lacrima și Chipul de pe Marte în fereastra unei case din Iraq?! 6. Joc de Cuvinte, joc cu bombe, joc cu vii și morți în vechiul Bagdad! Ne pierdem pentru a doua oară Edenul! Arme atomice, chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul Cosmic! Vai, o iarnă atomică s-ar putea, în viitor - așterne peste lume! În Golful Omului! Religii se războiesc întru trezire! Intrarea Omului și a Rachetelor sale, din nou, în zbor - în
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
Dumitru Ion Dincă Inițierea îngerilor Numai îngeri lichefiați pe pânzele umbrei în grădinile Edenului solzii se așază pe fragedele aripi pregătindu-și zborul spre planeta stelară nici nu cunosc drumul doar simt cum îi cară umbra propriilor aripi... Bate un clopot în univers se revarsă numai polen de albe și umbre albe faruri bengale
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
cohorta de îngeri fiecare urmează să-și doboare propria țintă un copil apucă umbra îngerului doar cu o mână o așază pe umeri aripa dăruită doar lui după care anunță prin glasul unui alt clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
dintr-odată ai să fii dus la El, Cere-i Dota celor Trei Ciute Nevăzute, Senaturile Etherice din cele Trei Teritorii, Sfătuiește-te cu Ciută Nevăzută De sub Colții Simeriei, zestrea ta de nume; Vin din Tărâmul Cimer^ Râmu, din Viu Edenul Pomilor, sunt Al lui Ciută Nevăzută Cavalerul Tânăr Salmolsis al Nouăzeci și Doilea, Cel călare pe noatenul de ren, Și cu al Treilea Salmoesis Zerna Hațeg, Eroul Rună din Tărâmul Celor Zece Kogaioane. Să mergi cu Treimea Cavalerului Kabyr La
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Singure să se apere de lupi, de mocanii cei lacomi. șAurelius Gavrilă Bălanț Eroul Cvaler Kabir, vocea Demosului un milion de nume Salmolsis, Comunele Pastorale Cimeriene, cu numele tale: Mendru, Mândru-Loc Bărbat Mândru, Oier Mândru, Cel ce urcă pe Iedera Edenului îmbrățișând Pomul Gnosei sale Mândru- Cedru Mândrucel Cu Mândrul Fiu al Mărului pe El urcă Iedera Raiului, Cavaler Kabyr Mândru Nume de Apă Clară șde băutț în Drumul Oilor, Cavaler Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din Rithonul de Aur, Poporul ce te întâmpină: numele Legii este numele tău - Salmolsis - Cavalerul Kabyr, Eroul născut dintre păstorii cimerieni în Epir: Epirota Codinu Domnul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
raiului, avea astfel posibilitatea să cunoască pe Dumnezeu prin contemplația naturală a celor create. Deci toată zidirea acestei lumi văzute și simțite [...] s-a făcut ca un rai mai mare tuturor oamenilor, înainte de cel pregătit și sădit lui Adam în Eden [...] Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că, o dată scos de acolo, i se va închide raiul dumnezeiesc, a pregătit de mai-nainte și pentru noi, cei ce aveam să ne naștem din acela, ca pe un ospăț fără
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
copii, orice fel de stricăciune. Ca un curs de apă limpede izvorâtă dintr-un izvor curat era viața lor în rai, împodobită cu fecioria<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit., p. 26. footnote>. Tot ceea ce exista întru început în Eden era bun. Adam își îndrepta toată puterea lui de iubire spre Creatorul Său și bucuria lui cea mai mare era împărtășirea de dragostea lui Dumnezeu. El se bucura de realitățile sensibile ale Edenului doar pentru că le vedea în relația lor
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
footnote>. Tot ceea ce exista întru început în Eden era bun. Adam își îndrepta toată puterea lui de iubire spre Creatorul Său și bucuria lui cea mai mare era împărtășirea de dragostea lui Dumnezeu. El se bucura de realitățile sensibile ale Edenului doar pentru că le vedea în relația lor cu Dumnezeu. Atâta timp cât omul s-a bucurat de o viață de binecuvântare, el era liber de tirania patimilor și imun la suferință și moarte. La început - spune Părintele Stăniloae ochii omului nu scăpărau
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]