1,905 matches
-
îmi spui noapte bună/ dar nu te văd// sting ultima țigară/ cu amarul amarului pe cerul gurii/ cobor în patul meu de piatră/ fără să știu aștept/ prin aburi de lavandă apari în vis/ te văd dar nu te aud" (Elegie). Primește scrisori prin care i se expediază însuși vidul: "Luni mi-a sosit o scrisoare/ plicul era gol/ a doua zi mi-a sosit o nouă scrisoare/ plicul era gol/ și a treia zi mi-a sosit o scrisoare/ goală
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
impresia că te afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul, preocupat de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
livrescul, parte organică, densifică spațiul poetic. Aici impresia de rarefiere este izbitoare". Neavând la îndemână volumul despre care a scris Mircea Dinutz, decât, deduc, sub forma unui cuprins bogat și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu, o Elegie pentru generația NTC. Atât cât spațiul ne va îngădui, mi se pare important să probăm și să confruntăm textul generos al criticului cu acela al Elegiei: "înlănțuindu-mă prometeic de marginile zării/ zeul m-a lăsat să zac ca un
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
unui cuprins bogat și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu, o Elegie pentru generația NTC. Atât cât spațiul ne va îngădui, mi se pare important să probăm și să confruntăm textul generos al criticului cu acela al Elegiei: "înlănțuindu-mă prometeic de marginile zării/ zeul m-a lăsat să zac ca un zăcământ în pământ/ în lutul îmbibat cu țiței și idei și mai ales cu pânze/ în care se prind muștele înmormântându-se de vii/ în interiorul infinitului
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge într-o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
cămășuță de noapte/ De-a lungul școlii organismul meu s-a împrietenit/ cu organismele a zeci de fetițe/ și a făcut dragoste cu organismele a trei colegi." Pot suspecta, în "conversațiile" îmbătrînitelor organisme de prisos, o asemănare de ton cu Elegia a XII-a a Marianei Marin. Corpul prietenei ajunge apoi un fel de totem, cu coadă de crocodil, semănînd în rest a hienă, sau uneori a vultur: Ť"Să vezi!" mi-a răspuns ea în același vîrtej de mișcări păsărești
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
toile, sur le papier, et qui ne demandent qu’à vivre: c’est pour cela, pour qu’elles existent, que moi, leur peintre et leur dieu, je leș ai fait naître.”8 Creația ionesciană se deschide prin placheta de versuri Elegii pentru ființe mici, în care, se pot discerne “câteva note de suprarealism” și se încheie, simetric, cu pictură să, de asemenea influențată de suprarealiști și postsuprarealiști 9. Între aceste două isprăvi cu iz suprarealist e cuprins teatrul ionescian - o întreagă
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
realizat serviciul comercial radiotelegrafic peste Oceanul Atlantic. Duminică, 28 martie EUGENE IONESCO În 1994 a murit dramaturgul și eseistul de origine română Eugene Ionesco. Stabilit în Franța în 1941, el a scris foarte puțin în limba română (un volum de versuri, „Elegii pentru ființe mici“, și un volum de critică literară, „Nu“, plus articole în principalele reviste litrerare ale vremii). Este creatorul teatrului absurdului, piesele cele mai cunoscute fiind „Cântăreața cheală“, „Lecția“, „Scaunele“, „Rinocerii“ și „Regele moare“. În 1970 a devenit membru
Agenda2004-13-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282243_a_283572]
-
din cauza căruia nu-i usor să te apropia poetic de ea. Același lucru aș zice și despre vechiul meu prieten și coleg de facultate Ilie Constantin. Nu mi-a fost cu putință să transpun în grecește ceva din cele Unsprezece Elegii sau din poemul de mare suflu Laus Ptolemaei, de Nichita . De ce? O singură Elegie era să ocupe aproape tot spațiul acordat celor unsprezece poezii ale unui poet din cartea aceasta. Doar câteva fragmente din susamintitul poem filosofic n-ar fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zice și despre vechiul meu prieten și coleg de facultate Ilie Constantin. Nu mi-a fost cu putință să transpun în grecește ceva din cele Unsprezece Elegii sau din poemul de mare suflu Laus Ptolemaei, de Nichita . De ce? O singură Elegie era să ocupe aproape tot spațiul acordat celor unsprezece poezii ale unui poet din cartea aceasta. Doar câteva fragmente din susamintitul poem filosofic n-ar fi fost în stare să dea cititorului nici macar o palidă imagine a unei capodopere care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu pa și pusi, băi...Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
ale contemporanilor săi, un student ca oricare altul, cu calități și defecte vizibile, cu atuul limbii și al literaturii franceze pe care-l valorifică și aici. Este bun prieten cu Octav Șuluțiu (acesta este cel care-i duce prima poezie, Elegie, la Bilete de papagal, în decembrie 1928), cu Arșavir și Jeni Acterian, își invită acasă prieteni ca Emil Botta, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Tilda Radovici, Edgar (Edy) și Letiția Papu, Constantin Fîntîneru etc. (cf. Arșavir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, Ed.
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
prozei, prin critica criticii, sau nu numai din aceste motive, ci mai ales din "preocupări mai grave". Preocuparea cea mai gravă, singura constantă în întreaga viață a lui Ionescu, vizibilă și în gesturi cotidiene și în operă, începînd cu amintita elegie din revista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Veronica Gavrilă Veronica GAVRILA (n. 1981, la Tulcea) este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Litere din București. Am remarcat-o la un curs despre poezia lui Eugen Ionescu din Elegii pentru ființe mici. După o săptămână, cînd mi-a adus un manuscris, am înțeles de ce: Veronica Gavrilă scrie și ea poezii „pentru ființe mici", pornește așadar de la aceeași sursă de inspirație, dacă nu cumva Ionescu însuși a inspirat-o. . Are
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
grafician și pictor de o mare sensibilitate și mai ales poet dăruit, am aminti aici, în acest spațiu neîndestulător, doar câteva dintre titlurile cărților sale de poeme: Ora 25 (1946), Dresoarea de fluturi și Timpul oglinzilor (1968), Ninsoarea neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
ales poet dăruit, am aminti aici, în acest spațiu neîndestulător, doar câteva dintre titlurile cărților sale de poeme: Ora 25 (1946), Dresoarea de fluturi și Timpul oglinzilor (1968), Ninsoarea neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
său restrîns de prieteni, viitorii scriitori importanți ai "momentului '68", atestă, cînd și cît s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care Stănescu pregătea o veritabilă "lovitură de stat" împotriva poeziei oficiale, reabilitînd aventura liricii moderne. De abia după Elegii (1966), ceea ce scria Nichita Stănescu a început să coincidă cu timpul tipăririi și cu afirmarea îndeajuns de liberă a propriei viziuni "neortodoxe" din versurile ținute pînă atunci, cum își amintea și Nicolae Breban, nu în sertar, ci în... buzunar. Din
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de ,,sinele" său autentic, cel pe care-l va urmări himeric o viață întreagă. Ele dau seamă de ,,istoria secretă" a devenirii liricii lui Nichita Stănescu de pînă la 11 elegii.
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Face completări, observații critice justificate de familiaritatea cu obiectul de studiu și corectări de istorie literară în privința paternității unor texte. Preotul celibatar e un sentimental sfios, un romantic autocenzurat ce nu vrea să-și dezvăluie numele ca autor al unor elegii de dragoste stinsă. Într-un sonet trimis lui G. Bariț simte în sine "un foc prea fierbinte", pe care îl ascunde "supt șepte tari peceți" (p. 396-397), dar cere să nu-i fie deconspirat numele: "că știți că io nu
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
mai îmbelșugate. Drept care Angela Furtună se avîntă în toate direcțiile, cu un impresionant elan al cumulării de imagini, concepte, impresii din numeroase domenii, cu o dispoziție a varietății menită a asigura augustului apetit textual un meniu pe măsură. Iată o elegie compusă din materii eteroclite, cu o seducătoare înfățișare babilonică: "îmi lipesc urechea de palma ta ascultînd, ca dintr-un ghioc/ adînc, cum se ivesc din lut pretexte ca, nervură cu nervură să/ mă invoci pe mine, copacul meu gînditor// acest
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
coerență le respectă și entitățile vii, dispuse ca verigi interșanjabile ale unui lanț biologic pe a cărui rezistență se sprijină lumea. Din Șocul oxigenului, poem de o stranie frumusețe, merită citate mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amîn. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. În fântână mi-aplec gând și cuvânt. Ceru-și deschide un ochi în pământ. [1929] * ELEGIE Tremură aceeași apă și frunză la bătăile aceluiași ceas. În ce tărâm și-n ce somn te-ai oprit? Cerească subt ce iarb-ai rămas? Se revarsă în mine drumurile toate pe cari ai umblat. Oglinda-ți mai păstrează chipul și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tragem pentru a simți știința și a înțelege arta, a face știința artei și arta științei, și a scoate la lumină atât de discutatul caz al lui Goethe, poetul nemaipomenit al lui Faust și al lui Hermann și Doroteea, al Elegiilor romane, care a dat naștere la o teorie științifică a culorilor și a metamorfozei petalelor florilor, și a descoperit osul intermaxilar la om; nu-mi servește la nimic asta, și pentru nimic nu mă voi justifica. Catorce versos dicen que
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
implică neapărat încredere și fidelitate, prin urmare optimism, dar nu un optimism poltron, ipocrit, ci unul pragmatic, nepărtinitor. Violeta Dinescu iubește muzica românească tandru, răbdător, dar și cu asprime ori intransigență. Ar fi în stare să-i închine imnuri sau elegii, niciodată însă șușe ori manele. O muzică pe care o promovează din instinct, ca sentiment, cum spunea Novalis, al necesității, întotdeauna tributar dependenței și continuității. Dar, probabil, și dintr-un imbold sau o aspirație reparatorie, ca preludiu la luarea în
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o victorie a artificialului asupra naturalului, a realității sintetice și aseptice asupra gustului bun al vieții, pierdut odată pentru
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]