1,904 matches
-
de Étienne Arago și comedia Două bilete după Florian, jucată în 1845. În „Curiosul” publică o tălmăcire din „Le Temps”, Prorocul Petre. În aceeași foaie, semnând cu inițiale, inserează un scurt comentariu pe marginea unei „imitații” de D. Ciocârdia-Matila după elegia lui Ch.-H. Millevoye, La Chute des feuilles. O scurtă narațiune cu tâlc moral, Moartea omului drept în compărire cu a celui nelegiuit, apare în „Curierul românesc”. Ca secretar al Asociației Literare a României, V. colectează manuscrise ale poeților Văcărești
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
madam Delcă / 76 Hey, Mr. Tambourine Man... / 79 Oglinda de la kilometrul 17 / 82 Cartea neagră a copilăriei / 85 Ananasul hermafrodit / 88 Însemnări din grădina cu fluturi / 91 Jurnalul unei învieri ratate / 94 Labirintul Joyce / 97 Spre est, către Centru / 100 Elegie pentru freaks & aliens / 103 Etica suedeză / 106 Love, Virginia / 109 Zuckerman over & out / 112 Derivă în trei acte / 115 Recviem pentru un necunoscut / 118 Farmecul învinșilor / 121 Însingurare / 124 Un anotimp în infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
susține până la capăt soțul, se retrage într-o anexă a casei, devenită clinică și loc de pelerinaj al bolnavilor din întreg ținutul și se stinge discret, lăsând în urma ei istoria exemplară a unei soții devotate și, ca un vag ecou, elegia unei existențe consumate de orgoliu și aparențe. Finalul romanului imprimă o ultimă imagine asimetrică a raportului dintre protagoniști - piatra funerară a fiului umbrește mormântul mamei și pe cel al soției, iar numele său este singurul relevant în lumea științei, după
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
actuală. Roth a demarat în forță: volumul conține șase povestiri construite în jurul unor nuclee tematice transferate, în timp, într-un complex de reprezentări ce vor crea amprenta unică a scrisului său - acel amestec de luciditate, umor tăios, anxietate a devenirii, elegie și conștiință tragică. În 1989, cu ocazia ediției aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefață ce poate fi privită ca un autoportret al artistului la tinerețe: vorbind despre sine ca despre un "scriitor embrionar", își amintește ce
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Gabriel trebuie să-și asume, în primul rând, moștenirea complexă a familiei și a îndelung visatului acasă. Doar citit în acest mod, finalul deschis al romanului primește sensul unei metafore a reconstrucției identitare. "Dilemateca", anul IV, nr. 37, iunie 2009 Elegie pentru freaks & aliens Cunoscut în primul rând datorită filmelor sale, în care o fantezie convulsiv-barocă generează serii întregi de personaje memorabile, de la Batman, Edward Scissorhands sau Ed Wood, la demonicul Sweeney Todd, Tim Burton este și un poet mai mult
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prieteni - Băiatul-stridie e sorbit de propriul tată, iar Copilul-ancoră se îneacă lângă mama de care nu se putea desprinde. Această perpetuă amenințare a neantului le sporește delicatețea emoționantă și le asigură, în spațiul dintre versuri și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
între literatura română "majoră" și cea pentru copii. Păpușa, madonă de ceară Lumea în miniatură e prezentă în multe dintre textele lui Ionesco, inclusiv în piesele de teatru, însă primele ei reprezentări apar în volumul său de debut din 1931, Elegii pentru ființe mici. Considerat inițial un eșec într-o cronică de întâmpinare semnată de Pompiliu Constantinescu, volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1931, Elegii pentru ființe mici. Considerat inițial un eșec într-o cronică de întâmpinare semnată de Pompiliu Constantinescu, volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt incluse, în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele doar evocă lumea vârstei infantile prin decor și impresia generală de teatru de păpuși melancolic și neliniștitor. Ele nu se adresează copiilor, ci doar expun
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre mici și întunecate într-o zonă din care inocența, ca sens pozitiv al lumii, a dispărut, rămânând în urmă doar mesagerii ei uitați și neputincioși: jucăriile, păpușile, arlechinii, mobilierul părăsit. În Elegie pentru ființe mici, în urma copilului mort, "care-a fost dus/Într-o cutie de păpușe/ În parcul de pământ și piatră", rămân jucăriile uitate, a căror tristețe tăcută păstrează intact sentimentul absurd și tulburător al intersecției dintre copilărie și moarte
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o formă cu totul aparte, în fotografia post-mortem dedicată acestui nefast segment. Literatura reflectă mitul într-o diversitate necruțătoare: de la figura angelic-androgină a lui Mignon, sacrificată în romanul lui Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trecând prin elegiile despre Lucy, ale lui Wordsworth - un adevărat "călău al copiilor", după cum îl numește Franco Ferrucci - și până la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, în care copiii eroului din Jude Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți sau pietroaie, „un David Înfierbântat, sortit victoriei!”, cum scriam Într-unul dintre poemele mele din Elegii parisiene. Omul, omul singur, disperat, slab, atât de slab Încât Începe să creadă ceea ce spun aproape toți despre el, anume că este... slab! Mai mult: inexistent! Căci, ce era anonimatul din care nu putem ieși mai bine de un deceniu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dumitrescu-Bușulenga, Șt. Cazimir. Critici literari de a patra clasă: N.I. Roman, G.C. Nicolescu, I. Vitner, M. Novicov, M. Gafița, G. Dimisianu, Aurel Martin, Dinu Pillat, Dimitrie Costea" (1111). Întâlnirea cu poezia modernă nu-i provoacă tânărului schimbări de metabolism: "11 Elegii, de Nichita Stănescu. Carte dificilă, care trece de examenul logoreei" (793), poate pentru că nu se desprinsese încă de simbolismul minulescian: "Ion Minulescu unul dintre cei mai subtili artiști români. O sensibilitate care uneori atinge geniul" (1305); când ai de ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ochi uimiți de mari,/ La ce mai reapari/ Să-ngreui al meu gând?/ Părea că te-am uitat,/ Că n-oi mai auzi/ Că-mi amintești v-o zi/ Din viața mea de sat !88. Nu mult după aceea va scrie elegia O, mamă... Moartea mamei continuă șirul durerilor legate de Ipotești. Din păcate, nici aceasta nu a fost ultima, căci, în februarie 1878, tatăl a fost nevoit să vândă moșia. Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aduc cine știe ce mare noutate stilistică și că ar putea provoca niscaiva mutații în ierarhii. Sunt scrieri oneste, potențate de un vibrant fior patriotic, deplin explicabil dacă ne gândim la împrejurările în care au fost scrise. Remarcabilă ca preocupare deocamdată traducerea Elegiilor lui Goethe, însoțită și de un amplu studiu critic. Germaniștii noștri urmează să se pronunțe cu privire la exacta valoare a acestor tălmăciri dintr-o operă cu atât de bogată și de dificilă încărcătură filosofică. Merită cercetate de astă dată de către folcloriști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole pe care le aveam atunci îmi scapă? Și de ce nu mai reușesc să găsesc nimic autentic în elegiile pe care le-am scris pentru iubitele mele romane? Nu mai am aproape deloc dorințe carnale. Rămân pur săptămâni în șir: atunci gândirea mea devine mai limpede și existența mea își recapătă sensul. Acum dorințele se identifică unor impulsuri spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire. În elegiile mele scrise la Roma, nu apăruse niciodată o tristețe comparabilă nici pe departe cu aceea. Cred că am învățat câte ceva, frecventând școala de poezie a lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se eliberează, împins de această dematerializare a naturii. E o senzație dureroasă și în același timp consolatoare. Stergerea numelui Cotta m-a înștiințat că numele meu a fost șters din bibliotecile publice din Roma, dar tinerii încă îmi mai citesc elegiile pe care le-am scris. Își copiază versurile și le trec unul altuia, tocmai pentru că sunt interzise. Asta îmi dă încredere că nu voi muri de tot. Nimic Să te pierzi definitiv în nimic. La asta aspir. Să dispari în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-am lăsat; Pe unde am bătut Rea jale-am făcut. Aș fi dorit să nu mai sfârșească, prin lungimea ei întreținându-mi contactul cu lumea aceasta pe care n-aș vrea s-o las atât de repede, chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
însuși. Spun legendele că poetul, idol al cercurilor mondene ale capitalei și radical-șic al Romei desfrânărilor, din cauza exceselor sale sexuale ar fi creat probleme demnitarilor de la Palat? Istoriografia întrețese în scandaluri peripețiile lui de curte, inspirate din prea-eroticele sale Amores - elegii ornate ca niște mici jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În solemna Încremenire a firii, nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului pădurii... Nici vântul, Încremenit pe creștetul Înalt al pădurii, nu-și mai cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici și sfioase, nu-și mai Îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adâncul umbrelor presărate cu nestatornici fulgi de lumină spre vechiul și credinciosul lor amant... Localitatea Cooktown, parcă descinsă din Vestul Sălbatec american, se bucură de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
literar, socialpolitic), ca și cum ar vrea să refacă Istoria naturală a francezului Buffon. Totodată, lasă frâu liber impresiilor afective, provocând prin imaginație inserții artistice savuroase. Când am deschis noua carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
inserții artistice savuroase. Când am deschis noua carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
imensitatea și originalitatea spațiilor sale culturale, prin virulența vulcanismului ei etnic așezat pe caste și printr-o elevată și fecundă spiritualitate. La aceasta, se adaugă protectorul Acoperiș al Lumii (vârful Everest / Ciomolungma al Himalayei), căruia scriitoarea i-a consacrat o elegie albă și i-a admirat profunda sacralitate dată de tenacitatea pelerinilor carel străbat de-a lungul și de-a latul, căutându-și În zadar nemurirea. Peste pustiuri, munți și văi, curg fermecătoare ape ale „sfintelor” fluvii Indul, Gangele, Brahmaputra, Godavari
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]