39,055 matches
-
să mă dedic. Ar fi greșit, totuși, să ne gândim doar la lucrurile mari și sublime și să uităm viața de toate zilele cu sarcinile ei. Sensul "mic" Am subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru lume în dimensiunile sale globale. Când călătoresc cu avionul, deseori mă gândesc la măreția cu care se înfățișează de la înățime orașele, de exemplu în Statele Unite, cu sclipitoarele lor skyline
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în spațiul fizic, și există experiențe în viața noastră de ființe umane care se sustrag posibilității cunoașterii date de științele naturale. În introducerea la cea de-a doua ediție a Criticii rațiunii pure (1787), Kant scria că a trebuit să elimine cunoașterea științifică pentru a face loc credinței. Există și iată-ne ajunși într-o pantă abruptă diverse posibilități de transcendere și depășire a lumii experienței senzoriale, emipirice, conducând la o încredere rațională. Diferite căi de acces la transcendență, la realitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Zece Porunci și regula ce impune iubirea aproapelui și a dușmanului, din Predica de pe Munte și din parabolele lui Isus? Mai mult sau mai puțin precum orașele noastre fără catedralele și bisericile lor! De aceea, mulți nu doresc deloc să elimine creștinismul o dată cu Bisericile, demonstrând astăzi ca și ieri, în interiorul și în afara lor, că nu și-au pierdut speranța în religie, că ieri și astăzi Cristos reprezintă o importantă opțiune pentru viață. Astfel, din perspectiva luminii falsificărilor mundane și ecleziastice ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tot ceea ce este negativ în viața noastră. Viața este durere și în zilele noastre: în ciuda faptului că dispune de tehnică și medicină la cele mai înalte niveluri, dar și de o psihoterapie eficientă, în ciuda reformelor sociale, omul nu reușește să elimine suferința. Bolilor vechi le urmează altele noi, condițiilor de mizerie vechi, cele moderne, bolilor psihice vechi altele și mai și... Orice om se poate regăsi în situația în care să-și pună o întrebare la care nu este, practic vorbind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
devenit evident faptul că, din perspectiva Crucifixului, latura negativă poate fi depășită printr-o profunzime dificil de atins pentru umaniștii necreștini. Recunosc faptul că și când mă încred în Isus și îmi accept crucea zilnică fără exagerări, nu reușesc să elimin și să distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când a fost supus suferinței
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o viață pe care nici eu însumi, nici societatea oamenilor nu va fi vreodată în măsură să o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera de la acel misterios cu totul altfel, de la Dumnezeul meu: toată suferința va fi eliminată complet în viața veșnică. Suferința vieții, această latura negativă a existenței umane, face proba dacă umanismul rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști. Dar creștinii dacă înțeleg cu adevărat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi mai potrivită pentru psihicul chinuit o vizită în casa Domnului în schimbul unei ședințe la un centru de sănătate. Faptul că râsul sănătos este cel mai bun medicament îl indică biologia modernă: în schimbul "hormonilor stresului", al adrenalinei și cortizolului, corpul elimină "hormonii fericirii", endorfinele, cele ce relaxează. În ceea ce mă privește, râsului îi face concurență muzica, cunoscută ca cel mai dulce medicament. Pentru a echilibra grijile acestei vieți, cerul ar fi dăruit omului trei lucruri, cum afirmase chiar Kant: speranța, somnul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe baza rasei, a culorii sau a originii și de a identifica și de a recruta familii de plasament și familii adoptatoare care pot satisface nevoile copiilor 37. În 1996 MEPA a fost amendat de Interethnic Adoption Provisions (IEP) care elimina cuvintele care, în mod explicit, făceau referire la rasă, culoare sau etnie ca factori care stăteau la baza stabilirii interesului superior al copilului 38. Pe lângă numărul mare de adopții internaționale, anii '70 mai aduc pentru Statele Unite și Marea Britanie și alte
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
numărul mediu de camere pentru o locuință proprie la nivelul României era în 2002 de 2,6. Observăm însă că, numărul mediu de membri pentru o gospodărie în cazul familiilor adoptatoare este de 3,29 (din această analiză a fost eliminată o familiei compusă din 13 membri), ușor mai ridicat decât numărul mediu de persoane pe o gospodărie a populației în general, care potrivit datelor obținute în Recensământul Populației era în 2002 de 2,99. Tabelul 4.4 Condițiile de locuit
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
zece), rahitism (patru copii), greutate scăzută (trei copii), anemie (doi copii), distrofie (doi copii), înălțime mică (doi copii). În toate cazurilor identificăm o disponibilitate ridicată a părinților adoptatori de a investi în copiii adoptați din dorința de a rezolva și elimina aceste probleme de sănătate. O sursă a acestei disponibilități este responsabilitatea ridicată pe care părinții adoptatori o resimt în raport cu acești copii, o cauză fiind aceeași teamă de a nu fi acuzați de neglijență în creșterea copilului. O mamă adoptivă spunea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cunoașterea înseamnă știință. Dacă, pentru a evalua raportul dintre știință și cultură, facem apel la criteriul artei, ne cuprinde amețeala, căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor sale, în vreme ce, eliminând din natură calitățile sensibile, știința modernă își definește domeniul propriu și se definește pe sine prin excluderea acestei aceleiași sensibilități. Astfel arta și știința cad una în afara celeilalte ca urmare a unei eterogenități a domeniilor lor respective atât de radicale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
elementelor sensibile ce aparțin a priori naturii și astfel oricărui lucru natural. Dacă acele culori și forme sensibile se mențin pe plăcile fotografice, unde sunt susceptibile să ne impresioneze prin armonia înfățișării lor, aceasta demonstrează că ele nu pot fi eliminate din natură, că abstracția galileană constă doar în a nu le acorda atenție, în a nu le introduce în calcule, niciodată în a le suprima. Și asta deoarece aceste culori și forme sunt elemente constitutive ale ființei naturii, deoarece natura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea este condiția transcendentală a tot ceea ce este susceptibil a căpăta forma unei "lumi". Sensibilitatea este eliminată doar din lumea științifică. Și acesta este motivul pentru care această lume este abstractă. Ceea ce înseamnă: o lume în care nu mai este luată în considerație sensibilitatea, care subzistă totuși drept condiție nesesizată a sa. Este tocmai ce a arătat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie, fiind gândită până la capăt, singurătatea științei, singurătate atât de extremă încât nu poate fi la drept vorbind cuprinsă cu gândirea. După cum vom arăta, știința nu există niciodată singură. Însă imediat ce a eliminat viața din câmpul său de investigație (și o face în mod necesar în calitate de știință), ea se comportă ca și cum ar fi singură; ea este cea care va dicta de acum înainte propria lege lumii lumii sensibile a vieții care subzistă cu toate că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem: această viață nu este doar o plăcere, cea de a înțelege și de a cunoaște. Faptul de a vrea să elimini viața, când acest proiect ia naștere în viața însăși, purcede întotdeauna dintr-o nemulțumire tainică o nemulțumire care este faptă a vieții, în măsura în care ea este cea care dorește această eliminare, o nemulțumire față de sine, în măsura în care ceea ce vrea ea să elimine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
elimini viața, când acest proiect ia naștere în viața însăși, purcede întotdeauna dintr-o nemulțumire tainică o nemulțumire care este faptă a vieții, în măsura în care ea este cea care dorește această eliminare, o nemulțumire față de sine, în măsura în care ceea ce vrea ea să elimine este ea însăși. Am prezentat teoria acestei nemulțumiri ca nemulțumire de sine: acesta este voirea suferinței de a scăpa de ea însăși. A scăpa de sine, a se nega pe sine este totuși ceva ce nici suferința, nici viața în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din munca tuturor și, astfel, să o măsoare. Când se înfăptuiește în științele umane cărora le-a dat naștere, proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale căreia îi aparțin actul de a ucide, actul de a fura, actul de a viola. Însă deoarece ea suprimă în același timp această subiectivitate redusă la umbra sa, ea se ferește de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină în mod infailibil: în măsura în care furtul sau crima se explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat și unul, și celălalt a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cum ea nu este niciodată o simplă oprire, ci este deja respingere și inversare. Această lume este lumea științei, a științei galileene care a îndepărtat din ea tot ce este subiectiv și subiectivitatea însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale subiectivității sale organice și ale subiectivității în general. Deoarece nevoia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul că această negare a vieții provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
moment de altceva, la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
odată cu el nici cauzele, nici efectele sale. A izola firul cauzalității sale, al finalității sale, al semnificației sale, al valorii sale ar însemna a gândi, a înțelege, a imagina, a reda viața ei înseși când se pune problema a o elimina. Nimic nu intră în actualitate decât sub această dublă condiție a incoerenței și a superficialității, în așa fel încât actualul este nesemnificativul. Ceea ce intră în actualitate prin intermediul acestei insignifianțe s-a angajat prin chiar acest fapt să iasă din ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în sfera privată ar putea fi inițiată pornind de la egalitatea sexuală și emoțională în familie. Astfel, ar fi preîntâmpinate abuzurile emoționale sau de altă factură asupra persoanelor din familie (de cele mai multe ori, asupra femeilor și a copiilor), ar putea fi eliminată exploatarea (legată de prestarea muncii domestice, acordarea unui suport emoțional necondiționat, hărțuirea sexuală în cuplu). Trăsăturile menționate de Anthony Giddens privind familia pot fi considerate drept condiții pentru existența unui model familial de tip partenerial. Astfel, sunt vizate egalitatea dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani, obișnuiții străzii, să se apropie ca să-și bată joc de vizitiu, iar acesta, prost dispus, să pună mâna pe bici ca să-i gonească. Mai bine n-ar fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]