2,971 matches
-
finite nu vor apărea în bilanț decât cu titlu excepțional. Pentru exemplificare, în continuare este prezentată situația bilanțului exprimat sub forma procentelor pentru societatea comercială analizată, în cazul în care se vor omite valorile nule. O situație comparativă poate fi elocventă. Credem că este extrem de important să subliniem încă o dată că fiecare companie constituie un unicat, iar încercarea de a stabili niște reguli generale de interpretare a indicatorilor poate fi foarte periculoasă. Ca urmare, analistul merită să interpreteze situația companiei cu
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
curente), profitul net al întreprinderii înregistrează o creștere, este posibil ca acesta să nu reprezinte un rezultat al activității mai performante desfășurate de societatea comercială, ci doar o reflectare a efectelor inflației. Situația indicatorilor prezentați în tabelul 5.2 este elocventă (vezi, de exemplu, situația din anii 1991 2004). Având în vedere aceste aspecte de bază, să analizăm în continuare soldurile intermediare de gestiune. Primul sold intermediar de gestiune îl reprezintă marja comercială. Acesta cuantifică nivelul de performanță financiară înregistrat de
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
în echivoc. Situarea în prezent și deopotrivă într-un timp al contemplării prezentului, asumarea sinelui și deopotrivă pulverizarea lui, iată traiectul continuu pe care se mișcă Cioran, într-un zig-zag care, pulverizând sensul, îl și recuperează. În treacăt fie zis, elocvent statutul interviurilor: monotoniei întrebărilor, care poartă adesea în ele un răspuns implicit Ă și întotdeauna răspunsul e cel deja monumentalizat Ă Cioran îi răspunde adesea chicotind. Evident, nu vrea să iasă din tiparele în care el însuși s-a proiectat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deși totul ia înfățișarea propriului infern. O ființă care ar vrea să se salveze prin suferință, chiar dacă suferința nu mai poate ilumina. Că e o suferință mimată? Că ea e generată poate de cuvântul scris? Abia așa devine cu adevărat elocventă, căci exprimă o nevoie profundă a sinelui, aceea de a se autentifica. În absența altei metode, mistificarea care se relevă ca denunțare a sinelui, o denunțare fără rest, capătă valoare de adevăr. Cioran s-a despărțit de Valéry, o spune
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și el cu nostalgie Ă dar cu o nostalgie mascată, flagelată, torturată Ă spre trecut. Oricum, în locul adevărului instituit prin angajarea în istorie, adevărul explorării neantului. Între ipostaze, un hău care trebuie el însuși umplut cu sens. Problema cu adevărat elocventă pentru destinul lui Cioran (în consecință, și pentru scrisul său) e ruptura, metamorfoza, coexistența chiar a ipotezelor care se exclud. Și Cioran e conștient, prea conștient, de toate acestea. Într-o scrisoare din 6 aprilie 1974 i se destăinuia cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
593). E o scrisoare către Constantin Noica. Așadar, Cioran atribuie neamului său un sens prin cunoaștere de sine. Din umbră, evident, se identifică cu propriul neam. Or, schimbând sensul transferului de identitate, ce experiență a propriului sine ar putea fi elocventă și pentru neamul său? Aici, inutilitatea încercării pariziene oferă prilejul unei explorări. Căci, deși în centrul lumii, Cioran nu scapă de complexul destinului minor al poporului său pe care îl reiterează. E acesta un paradox din care Cioran își hrănește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și de originile mele, deși le port pentru totdeauna stigmatul și le suport tarele” (1973 Ă 628). Numai că, deși-i scoate la iveală și-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată nostalgie. Totuși, nu există loc mai bun
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decurgând afinitățile cu Pascal sau cu Dostoievski. În alt loc, afirmând că „firea lui e a unui sceptic”, Cioran completează: „sau mai degrabă a unui eretic al scepticismului” (II, 330). De ce eretic al scepticismului? Explicațiile care urmează constituie un portret elocvent al devenirii cioraniene: „Scepticul e un mistic ratat. Naufragiază în îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au părăsit, nu i-a mai rămas decât să se agațe de o doctrină care le
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îmbătrânești și să mori Ă nu înseamnă să refuzi însăși condiția omului? Condiția în sine?” (III, 282). În fond, e aceasta o mărturisire din momentele în care Cioran propăvăduiește anonimatul, retragerea din lume, cucerirea Indiferenței. Poate că afirmația cea mai elocventă pentru această ieșire din sine și identificare orgolioasă cu ființa e următoarea: „Doamne, aș vrea să fiu mai necunoscut decât tine, să mă ascund în esența esenței prin care ești mereu cel-întru-totul-altfel, ești irevocabil celălalt, culmea non-comuniunii, intransmisibilul, incomunicabilul ipostaziat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
după ce se întreabă cum de nu i-au cedat nervii, își spune: „N-am fost niciodată atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385). Dacă reține doar ceea ce îl interesează în mod direct, atunci cazul lui Tolstoi e elocvent: Notează Cioran: „Pentru că a vrut să devină sfânt, deși nu avea nici o înclinație naturală spre sfințenie, Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pacea aceasta e chiar Dumnezeu. Notează: „Minut de reculegere: să savurezi voluptatea de a nu te gândi la nimic, să te odihnești în conștiința unei nulități calme, a unui popas în suprem” (III, 131). N-ar fi poate suficient de elocvente aceste cuvinte dacă, anterior, Cioran n-ar fi spus: „Dumnezeu este ceea ce supraviețuiește evidenței că nimic nu merită să fie gândit” (idem). Să revenim, însă. Misticii, emulii lui Buddha, urmașii lui Iisus, toți caută pacea. O pace pe care lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce ei și fac, în final, numai că viața în care au intrat este ea însăși o iluzie. Drama, aceasta, este: efortul extraordinar spre o viață care, pentru ei, nu mai e posibilă. Finalul, care mie mi se pare foarte elocvent din punct de vedere al ideii, dar extrem de facil din punct de vedere dramaturgic, aproape copilăresc, îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lăsăm orgoliile pe margine. Orgoliul este o forță necesară și valoroasă pentru succes, dar poate fi, de asemenea, foarte distructiv dacă ne scapă de sub control și începem să credem că suntem mai buni decât alți oameni. Iată un citat foarte elocvent de pe un panou din sala de pauză a angajaților unei companii. Gândiți-vă la mesaj și la cum îl puteți aplica oamenilor dumneavoastră. „Spune-mi și voi uita; arată-mi și s-ar putea să îmi amintesc; dar implică-mă
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
contribuții din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate<footnote OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. footnote>. În structura capitalurilor proprii se includ: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar. Cel mai elocvent, structura capitalului propriu rezultă din următoarea formulă de calcul<footnote M. Ristea, C.G. Dumitru, C. Ioanăș, A. Irimescu, Contabilitatea societăților comerciale, vol. I, Editura Universitară, București, 2009, p. 110. footnote>: Capital propriu = Capital social + prime de capital + rezerve + rezerve din
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
acțiune politică a funcționarilor ce ocupă poziții manageriale, crescând astfel responsabilitatea lor față de politici, dar și vizibilitatea publică (ies din anonimatul clasic al funcționarilor). Exemplele Statelor Unite, Marii Britanii și Suediei, unde rolul agențiilor este important în susținerea și promovarea politicilor, sunt elocvente pentru tendința de estompare a distincției clasice între sfera politică și cea administrativă; 3. competiția dintre agenții pentru obținerea bugetelor implică și o luptă politică între acestea, ele mobilizează suport politic cooptând politicieni sau rețele de politici în susținerea propriilor
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
folosite măsuri de reglementare a pieței este aplicarea unor taxe vamale de import care măresc prețul produsului. Creșterea prețului produselor importate are efecte negative și asupra cetățenilor care au nevoie de anumite produse necesare supraviețuirii. În acest sens, cel mai elocvent exemplu este cel al taxelor vamale pentru importurile de medicamente. În România, deși guvernul susține că investește în sănătate, unul dintre elementele de bază în ceea ce privește sănătatea, medicamentul, este prohibit unei mari părți a populației, din cauza prețului ridicat în urma diferitelor tipuri
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
mut și țeapăn”. Cât despre atitudinea față de copiii foștilor deținuți politici, mărturia lui Mihai Scutaru este concludentă: “Copiii foștilor deținuți politici sunt, ca și părinții lor, marginalizați și după 1989, favorizate fiind odraslele foștilor securiști și nomenclaturiști”. Ce dovadă mai elocventă poate fi decât europarlamentarul Elena Băsescu, mă întreb mereu eu și ca mine mulți fii de foști deținuți politici!!! Iar concluzia lui Ion Gavrilă Ogoranu este: “Pentru poporul român perioada 1947-1964 este învăluită de perdele negre, care nu pot fi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul vechilor structuri; gesturile și mesajele lor profetice închizând în ele schimbările ce vor veni. Un exemplu elocvent este Pablo Neruda ce reînvie în odele lui, clocotul adânc și răscolitor al maselor și își cântă prietenul de odinioară căzut în război"1. De asemenea, Federico Garcia Lorca, simbol al "conștiinței intelectuale angajate", cum îl numește Dan Grigorescu, își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
molipsitoare. Despre el se poate spune că arde întotdeauna cu intensitate. Astfel este perceput de toți cei care îl cunosc, lucru evidențiat și de colegul și conaționalul său Liviu Ciulei, distinsul director artistic al Teatrului Tyrone Guthrie, din Minneapolis, în elocventa prezentare pe care acesta i-a facut-o. Avem onoarea ca Alexa Visarion să ne fie coleg și în același timp să fim binecuvântați de darurile pe care acesta ni le oferă cu atâta generozitate. Robert W. CORRIGAN Itinerariu american
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat Din perspectiva acestui final carnavalesc, mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține aserțiunea este faptul că în comedia O scrisoare pierdută viziunea artistică se structurează pe un singur plan. În acest câmp de forțe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor trucate. Pe fondul imoralității ce invadează viața publică și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre care autorul însuși afirma că este „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“. ÎNCHEIERE În concluzie, se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
titudinile fanatice ale celei ce trăise iubirea mai ales în plan metafizic, Allan eșuează între întrebări fără răspuns: De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Acest optativ care încheie cartea, lăsând totuși finalul deschis, exprimă, mai elocvent decât orice, convingerea că numai prezența ființei iubite e unica certitudine a existenței. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee/o temă în romanul expe rienței În opinia mea, eroii romanului personalizează două ipostaze
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
inerentă cercetărilor de acest tip ne obligă să analizăm Zeitgeist-ul autorului. Procedeul se impune cu atât mai mult în cazul lui Dilthey, care ne recomandă stăruitor să ne transpunem în epocă, pentru a putea înțelege în mod adecvat o operă. Elocventă în acest sens este analiza pe care el o întreprinde asupra creațiilor lui Lessing, Goethe, Novalis și Hölderlin în Erlebnis und Dichtung (Trăire și poezie), apărută în traducere românească în 1977. Raportările la epocă implică însă o confruntare a generalului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reamintim că dacă Hegel miza pe imanența gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" și sunt tratate sub
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]