7,305 matches
-
de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
altor specii de arbori, ar putea fi un arbore care crește În baltă, căruia Îi priește apa și, mai mult decât atât, legătura care este sugerată Între broaște și orașul Corint nu poate fi Înțeleasă. Ele nu apar nici măcar ca emblemă pe efigia orașului, așa cum neîndoielnic este cazul cu frunza de pătrunjel, lucrată În aur, oferită odinioară, pe cât se spune, de Selinunt, sau cu securea dedicată altarului apollinic de către locuitori din Tenedos, dacă ținem seama denumeroșii crabi aflați pe acolo, În locul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fluviul denumit Hoplit, și despre fiul Gaiei, dragonul care l-a atacat pe la spate, Întocmai ca un trădător”. (B) I-a fost dat să piară În aceste locuri Învins În luptă de Neochoros din Haliartos al cărui scut avea ca emblemă un șarpe. Printre oracolele din vechime, și se găsesc multe de acest fel, este greu să le reții pe toate și la fel de greu să le păstrezi În memorie. Dar voi le cunoașteți, ar fi deci inutil să le Înșir. 28
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este malefică, așa cum, poate, ar apărea la o primă lectură superficială, ci o reformatoare veritabilă, nu este preocupată de viața de dincolo și de perfecțiunea umană, ci vrea doar să acționeze după bunul plac, eliberată de închisoarea căminului și de emblema de simplă aducătoare pe lume a unor urmași. Prototipul acestui personaj ar fi nesupusa Eva, care a dus la căderea întregului neam omenesc. Demonismul ei constă tocmai în această insubordonare, în această încercare disperată de a prelua controlul în cadrul mariajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exponentă a unei epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fi valoarea decorativă sau estetică, venind din retorica tradițională, fiind un procedeu care ornează discursul. Suntem de părere că, în cazul lui Chaucer, descrierea are mai mult valoare explicativă, simbolică: portetul fizic, îmbrăcămintea, ocupația relevează psihologia personajelor, sunt cauze sau embleme ale acesteia. Imperfectul introduce personajul feminin în operă, este un timp al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
from the Middle Ages to Restoration, Philadelphia, 1989, p. 122 apud Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 317 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 318 Ibidem, p. 268. 104 melanj de incertitudine și de contradicții, dar devine o emblemă a noului sistem birocratic. „Ca Doamnă Avocat pledant, târgoveața reprezintă agonia, dar și logica unei noi ordini birocratice în societate.” 319 Nu doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pietatea copilului, patosul cu care mama îndurerată îl caută și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei îndurerate. Stareța mizează pe declanșarea emoției: miracolul se produce, corpul copilului va fi descoperit, ucigașii pedepsiți. Viziunea ei asupra lumii este îngustă.495 Povestirea sensibilizează auditoriul, uciderea nevinovatului copil trimite simbolic cu gândul la uciderea lui Hristos, paralelismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din punctul de vedere al castității, din clipa în care este privită de Apiu și astfel acțiunea povestirii, care s-a convertit într-o alegorie, este desăvârșită.”850 Povestirea se încadrează perfect în genul unui exemplum, devine un fel de emblemă al unui război al viciilor împotriva virtuții. Personajele acționează alegoric, fără a avea conștiința a tot ceea ce întreprind. Întruchipează idei, nu au libertate de acțiune, de voință. Apiu este eminamente malefic, așa cum Virginia este totalmente pozitivă.851 Castitatea nu reprezenta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i atât huzur în căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i!/ Împodobită inimă mai ai!/ Însoară-te așa precum îți place/ și eu socot că-i bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri profane și se focalizează mai mult pe figura masculină a celui trădat, care devine un fel de emblemă pentru naratorul ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a fost dezamăgit de iubita sa. Afirmă că, deși alți poeți îi invocă pe Zeus sau Apollo, și chiar el obișnuia să le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un alt mare scriitor ieșean, prieten al nostru, acesta, trist: "Cărturarul și profesorul Ciopraga a fost un om al vocației asumate, 192 al datoriei săvârșite cu acribie și devoțiune aproape sacră și un ieșean de stirpe rară, devenit el însuși emblemă și simbol al Ia șului..." Pentru cât mi-a dăruit din sufletul său, pentru că m-a modelat după patima sa, poate eu însumi am ajuns model, nu-l pot decât glorifica pe Constantin Ciopraga. Sunt oameni care nu dispar... multe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
simplă încât orice client o înțelege imediat? Este atât de simplă încât să nu îl distragă pe client? Ambalajul nostru: auditul „vizual” Uitați-vă la fiecare lucru prin care clienții intră în contact cu dumneavoastră - de la cărțile de vizită, la emblemă, la îmbrăcăminte și plicuri: Produce fiecare lucru o impresie puternică? Spune fiecare: „Această firmă este specială”? Denotă fiecare lucru în mod clar calitate și profesionalism? Mesajele transmise sunt legate între ele? Comunicarea Sunt mesajele noaste scurte și la obiect? Contează
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
noțiunile de intimitate și subiectivitate să fie contribuția vremurilor noi. La rândul lor, aceste necesare concepte s-au constituit pentru a Înlătura ambiguitatea: pentru a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
an se serbase deja, separat, și ziua de 24 ianuarie sugerează un efort de a delimita cumva noua unire fața de aceea din secolul trecut, dar și de a plasa simbolul unității (ca și pe cel al independenței) tot sub emblema monarhiei 180. S-a vehiculat chiar ideea stabilirii definitive a aniversării unirii pentru ziua de 10 mai. După amânarea celebrării unui deceniu de la marea unire, s-a anunțat că ceremoniile "se vor desfășura cu fast în ziua de 10 Mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și de cunoscutul său director, avocatul Stelian Popescu. Între 1934 și 1937, Liga s-a dedicat în mod special promovării zilei de 1 decembrie ca simbol național, nu doar regional 229. De altfel, această zi a fost aleasă și ca emblemă a asociației, copiind cumva inițiativa Ligii Culturale, care se atașase în mod special de momentul 24 ianuarie 1859. Într-un fel, concura și aniversările deja tradiționale, organizate de "Astra"230. Liga a obținut aproape de fiecare dată231 sprijinul Ministerului Instrucțiunii, condus
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au apărut sub girul "Ministerului Învățământului Public", fiind tipărite la Editura de Stat (s.n. C.M.). Ediția din 1948 a manualului de clasa a IV-a nici nu își declina autorii, fiind doar un alt bun colectiv oferit de Partid, sub emblema proaspăt instauratei Republici Populare, despre a cărei "înflorire" se vorbea deja cu dezinvoltură (vezi Istoria și Geografia României. Manual unic pentru clasa a IV-a elementară, Editura de Stat, București, 1948, p. 142). Ultimul paragraf era, poate, cel mai pilduitor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
biciclete, mașini, într-o dezordine amețitoare. Un exemplu opus (euforic de această dată) ar fi invazia benefică de semne din spațiile "de trecere" ale marilor metropole (gară, aeroport) care încearcă să ofere în egală măsură semne funcționale și semne estetice, embleme ale naturii și ale culturii în care tocmai penetrăm (un alt "spațiu" al memoriei îmi evocă noul aeroport din Montréal, Dorval, dotat cu un lung covor transportor flancat de panouri imense reprezentînd peisaje și meserii tradiționale canadiene, reflectate în gigantice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
francez, termenul poststructuralism aplicat de analiștii americani și englezi lui Derrida, Foucault este respins vehement de un T. Todorov (1996: 187) pentru care acest apelativ indicînd o continuitate și o depășire a ceea ce l-a precedat, este total neadecvat ca emblemă pentru un model epistemologic acronic. Ca orice curent de gîndire, structuralismul comportă o latură teoretică și una metodologică; de la bun început latura metodologică (analiza structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Dacă indicele este fizic legat de obiectul său, semnul iconic nu are nici o legătură dinamică cu obiectul pe care îl reprezintă. Ca secunditate, indicele implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de sînge (emblemă a unei crime atroce comise în preajma unei biserici) configurează imaginea lui Crist consacrată de tradiția imagologică. În plan lingvistic intră în categoria semnelor indiciale pronumele demonstrative, pronumele personale, adverbele aici/acolo, numele proprii; * semnul simbolic nu se leagă de obiectul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt distruse în favoarea unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură inteligența și emotivitatea receptorului. A
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]