2,112 matches
-
care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia unul din subiectele sale de tragedie. Cuprins de acest gând, ia un Sofocle grec și citește tragedia despre Oedip, traducând-o pe loc. A fost atât de emoționat, spune D-l. de Valincour, încât toți ascultătorii au încercat sentimentele de teroare și de milă de care este plină această piesă. "Am văzut, mai adaugă el, cele mai bune piese ale noastre reprezentate de cei mai buni actori ai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poeților care nu simțeau în geniul lor nici destulă bogăție, nici destulă forță pentru a atașa timp de cinci acte spectatorii printr-o acțiune simplă, susținută de violența pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța expresiei." Tot dorința de a emoționa i-a dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca împreună cu el să ne considerăm fericiți când speră să o posede? Cel dintâi principiu asupra căruia acționează poeții tragici și comici este cel conform căruia spectacolul trebuie să intereseze; iar dacă autorul sau actorul unei tragedii nu știe să emoționeze și să captiveze prin pasiunea pe care vrea s-o exprime, în ce dă, dacă nu în ceva rece, plictisitor, în ceva ridicol, după regulile maeștrilor artei? Aut dormitabo, aut ridebo 61, și tot restul. Astfel că singurul scop al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care interesul, pasiunea, adevărul situațiilor o inspiră; întreg sistemul tragediei moderne este un sistem de convenție și de fantezie care nu are niciun model în natură." Personajele tragice, regi, prinți, zei sau semizei, nu mai sunt în stare să-l emoționeze pe spectator. "De aceea, strălucirea rangului, departe de a-mi mări interesul pe care îl simt față de personajele tragice, îi dăunează, dimpotrivă, declară Beaumarchais (1732-1799) în Eseu despre genul dramatic serios (Essai sur le genre dramatique sérieux) pe care-l
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înduioșătoare" ("comédie attendrissante", 1749), revendică menținerea acestui fel de râs în comedie. O comedie serioasă, cea preconizată de dramă, nu i-ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci un gen foarte vicios și foarte dezegreabil." Totuși, în Prefața la Copilul risipitor (L'Enfant prodigue
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a unit? În fiece moment, gestul nu răspunde vorbirii?" De aceea Diderot atribuie o putere imensă performanței actorului. "Ce anume ne impresionează în spectacolul omului animat de vreo mare pasiune? continuă el puțin mai departe. Discusurile sale? Uneori. Dar ceea ce emoționează totdeauna, sunt strigătele, cuvintele nearticulate, glasurile întretăiate, câteva monosilabe care scapă la intervale, un fel de murmur din gât, printre dinți. Violența sentimentului tăind respirația și aducând tulburarea în minte, silabele cuvintelor se separă, omul trece de la o idee la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Marmontel, care susține un punct de vedere identic, în articolul "Tragedia" din Elemente de literatură. "Ar însemna să jignim inima omenească, spune și Marmontel, și să nu cunoaștem natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
virtuoasă, este înjunghiată de tatăl ei, dornic să o sustragă oprobriului, chiar în momentul în care era ea însăși pe punctul de a se sinucide. Această piesă, în care tatăl și fiica sunt prea stoici în fața nenorocirii pentru a-l emoționa pe spectator, nu a obținut nici pe departe succesul lui Minna von Barnhelm. Lessing condamnă genurile extreme, farsa, tragedia, prea îndepărtate de realism, unul pentru că îngroașă trăsăturile pentru a le reduce la o caricatură, celălalt, pentru că le stilizează în scopul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nelegitim, el citează Filoctet ca pe una din capodoperele teatrului grec. Suferința fizică a eroului, rănit la picior, îi conferă piesei o intensitate de emoție rar egalată. El însuși pune în scenă în Minna un erou a cărui infirmitate corporală emoționează, chiar de la început, spectatorul. La reprezentație, mutilarea lui Tellheim, care și-a pierdut un braț în război, este un element de spectacol esențial în crearea pateticului. Lessing, când își comunică impresiile asupra spectacolelor de la Teatrul din Hamburg, distinge, ca și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajului pe care îl încarnează. Brecht, în schimb, le interzice actorilor orice identificare pentru a distruge iluzia la spectator. El știe că sala și scena fac schimburi de relații comparabile cu cele ale vaselor comunicante și că atunci când comedianții sunt emoționați, emoția lor va câștiga și publicul. Într-adevăr, numai actorul poate să asigure reușita distanțării, după cum arată Giorgio Strehler (1921-1998) în Un Teatru pentru viață (1980). "Dar ce este până la urmă "distanțarea", dacă nu o operațiune de "poezie"? Și chiar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de epurare, diferit înțeleasă în funcție de epoci. Realismul trăiește prost pe scenă; teatrul, nu mai mult decât pictura, nu este o fotografiere a realului. Lumea stilizată evocată, mai adevărată decât cea adevărată, implică spectatorul în însăși existența sa, de aceea ne emoționează. Teatrul, la origine, este totdeauna stilizat, atât în Orient, cât și în Occident. În timp ce arta orientală nu cunoaște decât puțină evoluție, scena occidentală a trecut printr-o serie de metamorfoze, de la stilizare la realism. Este o caracteristică a artelor spațiului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eminentul" profesor Marius Chicoș Rostogan, cel care adoptă și experimentează cu entuziasta aprobare a inspectorilor la fel de ,,competenți", noua metodă intuitivă, ținta satirei caragialiene, dezvăluită ca pandant al ironiei subiacente: Profesorul: Și cine era Traian? Elevul: El era om bun! Profesorul (emoționat): Bun, drăguțul de el! Zic zău lui Dumnezeu, bun!... Și cu cine s-a bătut el? Elevul (brav): Cu turcii! Profesorul: Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa... Mai târziu doară s-or descoperit turcii... (Puternic): Cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răspuns cu aceeași jale. Lupul s-a luat, mirosindu-le urma, cu toate ocolișurile folosite de Anton și bătrânul Toma, și într-o goană nebună a ajuns la casa unde a crescut. Înapoierea lupului la stăpâna și prietena lui, îl emoționa pe bătrân, dar și pe Anton, peste măsură. - Ioti, măi, că fiara e mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și sa-mi iau rămas bun și mă așez la rând și când ajung iarăși îngenunchiată in fața crucii și a mormântului și sarutândule, culmea! Că s-a petrecut iarăși același moment tainic și aceiași minune. Am rămas uimită profund emoționată de tot ce a fost in acel moment de smerenie sau nu știu cum să zic să nu greșesc dar cu adevărat s-a produs ceva... Dumnezeu și SFÂNTUL știe ce a fost. Se spune ca nu e voie să spui asemenea
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
la restaurant. Și la câtă retorică s-a cheltuit pe o temă care e simplă, totuși. Omul nu poate veni de nicăieri spre nicăieri. Și, poate, toate paginile lui Unamuno din care strigă dragostea sa pentru Spania nu m-au emoționat atât cât faptul că, în exil, la Paris, în vreme ce conversa la masă, el desena fără încetare tauri. cărți de călătorie M-am obișnuit cu psihologia mea incomoda și sucită, dar prefer să pronunț cât mai rar cuvântul " anticălător " ca să nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poet Nezahualcoyotl zicea că fluturii bat din aripi ca palmele unei femei ce face tortilla. Copil fiind, eu am învățat de la Quetzalcoatl că, pe frunte, ei îi călăuzesc pe luptători, iar, pe piept, le apără inima. Nimic nu m-a emoționat până acum în Mexic ca fluturii proliferați pe statui, pe frunțile și pe piepturile luptătorilor. Ei îmblînzesc măștile care i-au îngrozit pe spanioli. Între eucalipții care împiedicau luna să lumineze sculpturile în pădurea-muzeu de unde ne întoarcem (notez aceste gânduri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Moctezuma nimeni nu-l putea atinge și nimic nu i se putea refuza. Dacă "a recunoaște" nu mă duce nicăieri, mă întorc la "a vedea". Și ce văd? Un fluture care doarme, parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr. Huerta iese din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cupa unui polonic și fundul cu un ceaun, a urmat proba de seducție. Un tip, ales cu multe râsete din asistență, stătea pe un 136 scaun în mijloc privind în gol, pe când fiecare candidată-n parte se străduia să-l emoționeze. Au dansat din șolduri în fața lui, i s-au așezat în poală, i-au șoptit la ureche, i-au scos ochelarii și-au încercat să-l sărute, dar tipul s-a ținut tare până la capăt. In fine, le-au trimis
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
robite farmecelor armonioase, cvasiperfecte ale naturii umane?! Râde din toată inima Theo, De ce râzi? întrebarea mea neștiutoare, Cum să nu râd?! binedispus, Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat chiar, dar rămân la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
somn, se ridică în picioare recuperându-și straița burdușită cu de toate, de straiță avea legată o pungă din plastic, îndesată bine, își trecu legătura pe umeri, cu plasa atârnându-i în față și straița pe spate, vine spre noi, emoționat eu îl aștept să se apropie, terasa ocupă aproape jumătate din trotuar, e îngrădită cu un gărduț de lemn, vopsit alb ca și mesele, gărduțul e demontabil, poate fi sărit cu ușurință, bătrânul trece leneș pe lângă noi, când Radu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru a avea un temei bun ca să dea jos toată pictura mea și să aducă niște meșteri care să-i picteze așa cum poftește el, să facă din biserică un depozit de imagini moarte, frumos colorate și care nu mai pot emoționa pe nimeni, dar imagini care îi măgulesc vanitatea lui de cunoscător și iubitor al frumosului, al kitsch-ului, îi stau în gât picturile mele, nu le poate digera, vrea să sfințească biserica în toamnă, să vină tot soborul acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de grafică, Voicu, în mănăstiri mai trăiesc anonimi pictori de icoane, dar pictura religioasă trăiește astăzi destinul limbii latine și al celei slave de acum câteva veacuri, se mai folosește încă limbajul pictural în biserici, dar, deși transparent, nu mai emoționează pe nimeni, de ce? Și cred la rândul meu că accentul se va deplasa astăzi pe artist, care va trebui nu să schimbe canoanele tradiției, ci să propună o altă formă, Ce înțelegi printr-o altă formă? mă întreabă Voicu, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acceptat, facem pictură și dragoste, Nu-i minunat?! Bine! Octombrie, nu poate fi Ana! ea e la Paris și totuși mersul ei, o urmăresc prin mulțime cu inima tulburată de o dulce presimțire, e Ana, își întoarce spre mine capul, emoționat o regăsesc și ea dând cu ochii de mine se frânge-n două ca, Theo! Ana! ne îmbrățișăm din priviri, o iau de mână și opresc cu un semn scurt un taxi, îi dau adresa mea și nu mai spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
față naturală e foarte indicată dacă ești lăptăreasă, dar nu și când dorești să devii redactor-șef adjunct al unei reviste sexy pentru femei. — Ia loc. Se gândea că ar putea să treacă prin pașii de rigoare în cinci minute. Emoționată de dorința de a se descurca bine, Ashling s-a așezat pe fotoliul din mijlocul camerei, cu fața la bărbatul care stătea în capul mesei lungi. —Jack Devine, directorul pentru Irlanda, va veni în curând, explică el. Nu îmi imaginez ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]