2,305 matches
-
-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de mult că problemele politicii de stat42. Chiar și pentru o persoană
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trouve au fond quelque fleur desséchée, des brins de poussière ou le vide!" [L'Éducation sentimentale, p.409]. Că orice mit, care se caracterizează printr-un limbaj indirect și mediatizat, mitul Parizienei, mai mult decât oricare altul, ține de dimensiunea enigmatica a unei realități, care, în afara lui, nu ar putea fi spusă. Francezii din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea mai visează la misterul feminin. Puterea lui este de o esență magică, care dispare în acel un je ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai visează la misterul feminin. Puterea lui este de o esență magică, care dispare în acel un je ne sais quoi43, din care Marivaux a făcut o dimensiune a societății și a universului parizian. Femeia este văzută ca o ființă enigmatica, impenetrabila, si se caută cunoașterea acestui mister. Despre baronesa de Frémines "personne ne savait au juste ce qu'elle était, ce qu'elle pensait, ce qu'elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de Paris, ces femmes mystérieuses dont leș toutes petites mains déplacent des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mauvaise réputation" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Aceste contradicții întrețin misterul feminin. Este semnificativă constatarea Simonei de Beauvoir despre faptul ca literatura nu reușește niciodată să descrie femeile "misterioase"; "ele pot apărea numai la începutul românului ca fiind ciudate, enigmatice; însă, daca nu cumva povestea rămâne neterminata, sfârșesc prin a-și descoperi secretul și atunci devin personaje coerențe și translucide. (...) niciodată nu poți ghici cum se vor purta, dejoacă orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor sunt dezvăluite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.2]. Discursul, ca și personalitatea să, sunt greu clasabile. Ezitarea și imprecizia în exprimare sunt, de fapt, semnul unei emancipări în devenire. Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deputatul de Plougern ar fi tatăl său: "Une histoire voulait que Clorinde fût să fille; mais ni lui ni la comtesse n'en savaient réellement rien" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.102]. Fascinația puterii Parizienei este de o natură enigmatica din cele mai profunde și îndepărtate: "Personne n'aurait pu dire au juste d'où elle tirait son pouvoir; îl y avait là des sources lointaines, multiples, disparues, auxquelles îl était bien difficile de remonter. On savait au plus des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle dispărut avec une dizaine de mille francs, sans dire un moț à la concierge; un plongeon, une fugue, pas une trace" [Zola, Nana, p.237]. 40 Existența familiei Balbi este învăluita în mister și ritmata de apariții și dispariții enigmatice: "La vérité était qu'il se produisait parfois des trous brusques dans leur luxe; alors elles disparaissaient tout d'un coup, pour reparaître bientôt avec une splendide nouvelle" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, pp.79]. 41 "Îl tâcha de la confesser
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mărturie. Era fascinat de felul în care fiecare frântura de poem oglindea un sentiment, o imagine scoasă în evidență de tăcerea care o preceda și care o urmă. Preluându-le și traducându-le, el a transferat în prezent încărcătură lor enigmatica. Oreste Macrì afirmă că există un principiu de continuitate între varianta quasimodiană din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
agravantă o constituie reducerea prețurilor pe piața mondială a petrolului, gazelor naturale, lemnului ș.a., 80% din exportul rus bazîndu-se pe aceste produse. Invocatul "federalism corporatist" apare astfel drept încă un element insolit în acest univers kafkian, în acest Babel interetnic. Enigmatica Rusie se reașează convulsiv, stropindu-și bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și ... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei puteri sporite de afirmare internațională. Încă o dată, se poate spune că India seduce lumea. Enigmatică și contradictorie încă, India calcă apăsat pe urmele Chinei din punctul de vedere al dezvoltării economice și demografice. În ultimii trei ani, creșterea sa economică a fost de aproape 9% pe an, ceea ce conduce la un PIB de peste un trilion
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre miturile de origine și de cele cosmogonice, în contextul a ceea ce istoricul religiilor numește "prestigiul începuturilor" consecința transportării in illo tempore se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în nișa indicată, iar Montresor îl "prinde" de cealaltă cu un lanț (ce iese din zid) dinainte pregătit. Bufonul beat este, finalmente, captiv și pare crucificat pe perete. Liniștit, Montresor îl zidește de viu, utilizîndu-și destoinic mistria. Scena execuției rămîne enigmatică. Victima e tăcută, nu pare să protesteze ori să se agite în vreun fel. Ebrietatea își spune cuvîntul sau, poate, degustătorul de vin a înțeles că a fost dus de nas de către Montresor și acceptă pedeapsa resemnat. La un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ucis orcît ar părea de sinistru pentru omul modern din iubire pentru Dumnezeu, așa cum ar fi procedat orice catolic practicant adevărat din Europa arhaică în locul său. În lumina acestei ipoteze a creștinului fanatic ce-l elimină pe masonul deranjant și enigmaticele cuvinte de la început primesc o semnificație rațională. "Injuriile" pe care Montresor le-a suportat au reprezentat jigniri personale, integrabile vechii învățături de umilitate a "întoarcerii obrazului". "Insulta" a fost totuși ceva mai mult, a avut un caracter transpersonal, a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conturează de la bun început și doar un ochi prea puțin experimentat cu trucurile stilistico-nara-tive ale autorului ar putea să îl treacă neobservat. "De ce să susții că sînt nebun?" (p.45), întreabă misterios vorbitorul în prima frază rostită înaintea (și mai) enigmaticului interlocutor, pregătindu-ne astfel pentru o lungă pledoarie asupra invalidității nedreptei ipoteze. "Adevărat, nervos, foarte, îngrozitor de nervos am fost și sînt" (p.45), spune el, adăugînd ilustrativ o scurtă fișă clinică, încropită după regulile determinismului naturalist, cu aluzii discrete la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în ochi, tragedia necesității: "Billy este un înger, dar îngerul trebuie să moară!" La fel, în Moby Dick, mitologicul Căpitan Ahab, construit pe calapodul psihologic al unei peratologii romantice, vrea să depășească limita permisivității și posibilității umanului "limită" sugerată de enigmatica și, totodată, maiestuoasa balenă albă -, neglijînd tocmai faptul că umanul nu poate fi decît limitat și imperfect. Rezultatul hybris-ului său devine astfel previzibil: disoluția apocaliptică în plan ontologic. Dacă tragedia lui Vere e acceptarea necesității, cea a lui Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său, în butaforia vagă, dar morbidă, a unei amenințări enigmatice). Ca atare, el simulează părăsirea vasului chilian, oferind totuși, într-o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo pe neașteptate, ajunge alături de oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H.G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu "jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o "povestioară" gotică gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
una dintre proprietățile lui, asigurîndu-le tot ceea ce le trebuie. Totuși, dorește ca guvernanta pe care o angajează să fie, în totalitate, responsabilă pentru educația lor, el refuzînd să fie deranjat cu vreo problemă. Cei doi copii (frate și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mod evident, el are un amănunt în plus în interiorul proiectului artistic din Marile speranțe, pe care vrea să-l facă explicit, cu orice preț, lectorului minuțios. Să vedem etapele transformării lui Pip, pentru a înțelege ce se întrezărește, atît de enigmatic, în spatele lor. Patru "stadii", cum ar veni, prind contur în formarea lui Pip. Primul este creionat, succint, chiar în deschiderea poveștii. Copilul de cinci ani întîlnește, în cimitir (unde petrece mult timp, contemplînd mormintele părinților săi), un individ straniu (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Pip la Londra. Gestul ar urma să schimbe definitiv destinul marginal al eroului. Din calfă, Pip ar deveni gentleman. Cu o singură condiție, bineînțeles: să respecte întocmai termenii ciudatului contract și să nu încerce vreodată să afle identitatea binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să stea prea mult pe gînduri. În sfîrșit, cel de-al patrulea "stadiu" se suprapune, la limită, cu această reacție neașteptată a protagonistului. Întrebat, temător, de Biddy (o tînără din sat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu un roman The Hideaway/Adăpostul inclus în "programa de bacalaureat" ("a level set text"), cum îi place să le spună tuturor, a preferat să se retragă complet, la un moment dat, din viața literară, devenind un fel de "pensionar" enigmatic, dar tipicar, al culturii. Prietenul său din tinerețe, Sam Sharp, scriitor și el, a optat, prin contrast, pentru modelul literar al maximei publicități (considerat trivializator de către Adrian!), fiind un scenarist de succes (multimilionar), cu contracte la Hollywood. Intriga se construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în orașul New Rochelle (New York). Firul epic urmărește traiectoria a trei familii americane (simptomatice pentru societatea de peste Ocean a vremii respective), intersectate între ele, dar, totodată, intersectate și cu figuri istorice reale ale timpului, într-un joc narativ fascinant și enigmatic, întocmai ca ritmurile muzicii ragtime. Prima familie (formată din Tata, Mama și Băiatul ultimul, înțelegem, un fel de narator indirect al textului, după modelul "reflectorilor" lui Henry James) aparține micii burghezii americane (acel upper middle class care dă tonul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]