9,341 matches
-
tendință la scădere în următoarele 5-10 min., după care se produce cea de a doua descărcare de insulină, amplă și de lungă durată. Faza a doua a insulinosecreției are la bază atât eliberarea stocului preexistent de insulină, cât și activarea enzimelor implicate în sinteza și secreția insulinei nou-formate. În general, hipersecreția de insulină este rapidă și proporțională cu concentrația glucozei din sânge. La concentrația de 4-6 g/l glucoză sanguină, insulinosecreția bazală de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30 de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor implicate în conversia piruvatului la fosfoenolpiruvat și transformării unor aminoacizi în glucoză. Reglarea secreției de glucagon. Conținutul în glucoză al sângelui este de departe cel mai puternic factor de reglare și control al secreției de glucagon. Folosindu-se circulația încrucișată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei de către para-clorofenilalanină determină depleție de serotonină și insomnie. Spre deosebire de enzima hidroxilantă formatoare de 5-hidroxitriptofan, decarboxilaza acestuia (5-HT decarboxilaza) nu are caracter limitant. Stocarea la nivel celular se face în prezența ATP sub formă de vezicule granulare ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale, reserpina provoacă depleție nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
teritoriile presinaptice, sugerând rolul acesteia de cotransmițător sau modulator al mediației chimice simpatico-adrenergice. Localizarea subcelulară a octopaminei la nivelul terminațiilor simpatice nu exclude posibilitatea rolului său de fals mediator simpatic. Este sintetizată din aminoacidul tirozină sau tiramină. Este inhibitoare a enzimei MAO, stimulează atât receptorii α, cât și β-adrenergici, cu efecte antidepresive și antihipotensive. II.8.2. HORMONII LOCALI PEPTIDICI Perfecționarea continuă a tehnicilor de purificare, identificare și caracterizare a peptidelor biologic active a contribuit substanțial la cunoștințele actuale despre hormonii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizarea hipertensiunii arteriale. II.8.2.3. Bradikinina Este capul de serie al kininelor plasmatice prevăzute cu proprietăți hormonale locale atât asupra musculaturii netede vasculare și viscerale cât și asupra permeabilității capilare. Rezultată din clivajul proteolitic al kininogenului 2-globulinic de către enzimele tisulare denumite generic kininogenaze și mai ales al kalicreinei, bradikinina este formată dintr-un lanț peptidic constituit din 9 aminoacizi. Spre deosebire de bradikinină, celelalte două kinine - kalidina și metionilkalidina - conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintr-un lanț peptidic constituit din 9 aminoacizi. Spre deosebire de bradikinină, celelalte două kinine - kalidina și metionilkalidina - conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei, este întregit de inactivarea rapidă a acesteia de către una din cele trei enzime inactivante: enzima de conversie a angiotensinei, aminopeptidaza P și carboxipeptidaza N. Implicațiile funcționale ale kininelor plasmatice sunt multiple datorită acțiunilor fizio-farmacologice la doze extrem de mici. Ele produc vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, diapedeză, edem, contracția musculaturii netede extravasculare, iritația terminațiilor nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lanț peptidic constituit din 9 aminoacizi. Spre deosebire de bradikinină, celelalte două kinine - kalidina și metionilkalidina - conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei, este întregit de inactivarea rapidă a acesteia de către una din cele trei enzime inactivante: enzima de conversie a angiotensinei, aminopeptidaza P și carboxipeptidaza N. Implicațiile funcționale ale kininelor plasmatice sunt multiple datorită acțiunilor fizio-farmacologice la doze extrem de mici. Ele produc vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, diapedeză, edem, contracția musculaturii netede extravasculare, iritația terminațiilor nervoase senzitive etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasoactive dilatatoare de tipul bradikininei, pe de o parte, și cele constrictoare de tip angiotensinic, pe de alta, cu rol determinant în autoreglarea tonusului arteriolo-capilar (fig. 152). Competiția se realizează atât la nivel de substrat alfa2-globulinic, cât și la nivelul enzimei de conversie cu rol dublu de formare a angiotensinei II active și de inactivare a bradikininei, ca principală kinină plasmatică. Factorii activatori ai sistemului kininogenaze-kininogen-kinine exaltă concomitent și activitatea sistemului intrinsec renină-angiotensină de către kalicreină, ca activator al proreninei și formării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
active și de inactivare a bradikininei, ca principală kinină plasmatică. Factorii activatori ai sistemului kininogenaze-kininogen-kinine exaltă concomitent și activitatea sistemului intrinsec renină-angiotensină de către kalicreină, ca activator al proreninei și formării de renină, declanșatoare a reacțiilor enzimatice eliberatoare de angiotensină. Inhibitorii enzimei de conversie blocând activitatea enzimatică a acesteia diminuă capacitatea formatoare de angiotensină II vasoconstrictoare și o crește pe cea vasodilatatoare a bradikininei. La rândul său, bradikinina provoacă prin intermediul receptorilor de tip B1 dilatația vaselor și contracția musculaturii netede a tubului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflectând probabil o origine ontogenetică comună. În afară de mucoasa duodeno-jejunală, CCK-PZ se mai găsește în plexurile mienterice Auerbach, submucoasele Meissner și creier (aici, în cantități chiar mai mari decât în intestin). În ceea ce privește acțiunile sale biologice, CCK-PZ este un puternic stimulator al enzimelor pancreatice (secreție ecbolică) și slab stimulator al secreției pancreatice de apă și bicarbonați (secreție hidrolatică). Receptorii se găsesc direct pe membrana acinilor pancreatici. Hormonul exercită în același timp efecte trofice asupra pancreasului și de creștere a conținutului acestuia în ADN
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
normali. S-a constatat, de asemenea, că hormonul stimulează creșterea eliberării de insulină, somatostatin pancreatic, GIP, polipeptid pancreatic și calcitonină. CCK-PZ este eliberată la nivelul tractului gastro-intestinal prin stimularea mobilizării calciului, urmată de creșterea cAMP celular și activarea secreției de enzime. II.8.3.2. Secretina Este prima substanță biologic activă identificată ca hormon, Bayliss și Starling demonstrând încă din 1902 stimularea secreției pancreasului exocrin, denervat, la injectarea intraduodenală de HC1. În 1961, Jarpes și Mutt purifică secretina, iar, în 1966
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează secreția pancreatică de bicarbonat, acesta, la rândul lui, inhibă eliberarea secretinei prin neutralizarea hidrogen-ionilor sosiți în duoden și jejun din stomac, realizându-se în felul acesta o reglare de tip feedback negativ. Cantitatea de suc pancreatic și conținutul în enzime crește dacă la secretina se asociază CCK sau VIP. Administrarea cronică de secretină determină o ușoară creștere în greutate a pancreasului, asociată cu scăderea sensibilității la secretină, fără ca răspunsul maxim în bicarbonat să fie diminuat. Secretina are efecte și asupra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
răspuns la acțiunea substanțelor ce stimulează eliberarea de insulină, de tipul glucozei, glucagonului, aminoacizilor, colecistokininei. Somatostatinul eliberat are, la rândul lui, acțiune inhibitoare asupra secreției de insulina și glucagon și, de asemenea, asupra pancreasului exocrin, diminuând fracția de apă și enzime a sucului pancreatic, dar nu și pe cea de bicarbonat. Mecanismul acțiunii asupra celulelor exocrine pancreatice are loc prin blocarea fixării calciului. Asupra tractului gastro-intestinal somatostatinul mai prezintă în plus următoarele efecte: inhibă contracția veziculei biliare și relaxează joncțiunea coledoco-duodenală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și intestinală a mamiferelor a fost izolat un peptid gastrineliberator, ce conține 27 de aminoacizi, dintre care primii 9 sunt identici cu ai bombezinei (McDonald, 1979). Bombezina are la om o puternică acțiune stimulatoare asupra secreției gastrice și secreției de enzime pancreatice; de asemenea, contractă vezicula biliară și diminuează motilitatea gastrică și duodeno-jejunală; determină antidiureză și hipertensiune arterială sistemică prin stimularea sistemului renină-angiotensină; activează eliberarea de insulină, peptid pancreatic și glucagon; este factor de creștere specific pentru neoplasmul bronho-pulmonar. Acțiunea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apariția ulcerului duodenal sau îi scurtează durata de vindecare la șobolan și cobai (Gregory, 1978). Aceste efecte nu par a fi date numai de simpla reducere a activității secretorii gastrice sub acțiunea urogastronei, ci și de creșterea activității ornitin decarboxilazei, enzimă importantă în biosinteza poliaminelor participante la creșterea tisulară. Aceste efecte sugerează că urogastrona poate contribui la reglarea endogenă a creșterii celulelor epiteliale. II.8.3.10. Polipeptidul pancreatic Polipeptidul pancreatic (PP) a fost izolat inițial din pancreasul de păsări în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prelungesc în timp eliberarea acestuia. Stimularea beta-receptorilor adrenergici activează descărcările de PP, în timp ce alfa-receptorii adrenergici au efecte inhibitoare. Referitor la acțiunile biologice, cercetările au demonstrat că PP produce scăderea secreției bazale și stimularea de suc pancreatic și a ratei de enzime și bicarbonat, precum și reducerea conținutului în bilirubină al sucului duodenal și creșterea motilității intestinale. În acest mod, PP intervine ca un factor modulator în autoreglarea secreției pancreatico-biliare în condițiile ingestiei de alimente, moderând debitul și cantitatea de suc pancreatic și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
SP-ergice de către opioide endogene și GABA în structurile nervoase și activată atât de unele substanțe chimice exogene (în mod deosebit capsaicina), cât și de stimularea fibrelor nervoase ale trigemenului, nervilor cutanați și fibrelor parasimpatice intestinale. Inactivarea se realizează cu ajutorul unor enzime catabolizante, mai ales în țesutul renal (tubi și vase renale). Cercetările sugerează existența a două tipuri de receptori: receptori de tip A, responsabili pentru activitatea neurotropică a SP, și receptori de tip B, care răspund de acțiunile biotrofice ale acestui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu sunt complet separate. Toți precursorii pot genera peptide diferite, dar și identice, cu lungimi modificate ale lanțului polipeptidic în funcție de locul de scindare, iar aceasta depinde, la rândul ei, de structura nervoasă în care se produc opioidele, de prezența anumitor enzime specifice și de procesul funcțional în care sunt implicate. În organism pot fi prezenți, în afară de opioidele endogene, și opioide de origine exogenă. Astfel, pe lângă binecunoscuta morfină și derivații ei, pot ajunge produși peptidici de digestie ai glutenului și hidroxilatului de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În organism pot fi prezenți, în afară de opioidele endogene, și opioide de origine exogenă. Astfel, pe lângă binecunoscuta morfină și derivații ei, pot ajunge produși peptidici de digestie ai glutenului și hidroxilatului de cazeină, frecvent întâlniți în alimentație. Cazeina, sub acțiunea unor enzime proteolitice digestive, poate elibera doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele 5 și 7). Distribuția peptidelor opioide endogene și a precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între reacțiile chimice celulare generatoare de căldură și temperatura corporală există relații de feedback de tipul: Creșterea cu 1°C a temperaturii atrage după sine o creștere cu 9,8% a eliberării de energie calorică. Paralel cu creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
impus înființarea în 1990 a Societății Internaționale de Medicină Adaptativă, ale cărei obiective sunt atât cognitive, academice, cât și pragmatice, aplicative. S-a precizat printre altele că intensitatea reducerii univalente formatoare de specii reactive ale O2 depinde atât de activarea enzimelor celulare pro-oxidante de tipul NADPH-oxidazei, xantinoxidazei și mieloperoxidazei, cât și de participarea mijloacelor de contracarare și apărare antiradicalară endogenă, reprezentate de enzimele antioxidante de tipul superoxid-dismutazei, catalazei și glutationperoxidazei (Wassman și colab., 2004). Fiind mult mai reactive decât O2 molecular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a precizat printre altele că intensitatea reducerii univalente formatoare de specii reactive ale O2 depinde atât de activarea enzimelor celulare pro-oxidante de tipul NADPH-oxidazei, xantinoxidazei și mieloperoxidazei, cât și de participarea mijloacelor de contracarare și apărare antiradicalară endogenă, reprezentate de enzimele antioxidante de tipul superoxid-dismutazei, catalazei și glutationperoxidazei (Wassman și colab., 2004). Fiind mult mai reactive decât O2 molecular redus pe cale bivalentă, speciile radicalare ale oxigenului determină acroșarea sau dislocarea unor componente moleculare ale lipidelor, proteinelor și nucleoproteinelor celulare provocând injurii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
molecular redus pe cale bivalentă, speciile radicalare ale oxigenului determină acroșarea sau dislocarea unor componente moleculare ale lipidelor, proteinelor și nucleoproteinelor celulare provocând injurii multiple tisulare. Solicitările stresante intensificând oxidațiile biologice activează formarea în exces a speciilor reactive ale O2 în detrimentul enzimelor antioxidante și contribuie prin dezechilibrele celulare atât la modularea unor reacții fiziologice, cât și la geneza și evoluția unor stări patologice. Din prima categorie a implicațiilor funcționale benefice fac parte proprietățile adaptative cardiovasculare ale concentrațiilor mici de radicali liberi, implicați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
CO a devenit astfel din gaz ucigător, factor de modulare și reglare a unor importante funcții ale organismului (Johnson și colab., 1999). Formarea și eliberarea CO la nivel tisular depinde de conținutul în hem rezultat din degradarea hemoglobinei și activitatea enzimei hemoxigenaza prezentă în aproape toate țesuturile și organele, excepție făcând doar hematiile. Alterând prin oxidare punțile de carbon ale hemului rezultat din hemoliza zilnică normală, hemoxigenaza eliberează cantități echimoleculare de CO, biliverdină (bilirubină) și fier bivalent (Wu și Wang, 2006
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
grași cu lanț foarte lung, datorită unui defect la nivelul peroxisomilor. Low și McLeod (1997) au emis ipoteza că implicarea neurovegetativă este datorată afectării neuronilor periferici simpatici și a tacturilor lungi. Deficiența de dopamin -hidroxilază Reprezintă o deficiență congenitală a enzimei ce convertește dopamina la noradrenalină. Ca urmare, scade raportul noradrenalină/ dopamină iar pacienții vor suferi de importante disfuncții simpatice, de tip hipotensiune ortostatică, nicturie, tulburări ejaculatorii, diarei, articulații hiperflexibile și congestie nazală. Neoplazia endocrină multiplă de tip 2b (sindromul neurinoamelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]