7,152 matches
-
marile traume provocate de istoria contemporană. Exemple: războiul sângeros din Afganistan repovestit de locuitorii din Kabul (La città dei tulipani - Orașul lalelelor), gulagul sovietic, ale cărui atrocități au fost date în vileag, printre alții, de Soljenițîn sau Herta Müller, retrăit epic în Té al samovar (Ceai la samovar. Nu puteau lipsi dramaticele și de cele mai multe ori terifiantele episoade numite evenimentele din decembrie 1989 din România (Per chi crescono le rose? - Pentru cine cresc trandafirii). Dodici più un angelo (Doisprezece plus un
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
alătură de turburătorii păcii? La douăzeci de ani de la intrarea noastră în război, avem de a face cu o nouă chestiune de trădare. Atunci am fost trădați cu germanii; azi tot cu ei suntem trădați. Și dacă atunci o pornire epică împingea neamul nostru către ceea ce aveam de revendicat, azi noului război îi va lipsi forța morală care să-i braveze ororile. Drumul cărui politician mai poate trece în aceste condiții prin Berlin? La cuvântul de cinstire pentru eroii neamului, va
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
la Editura Humanitas Fiction, ediție definitivă, în traducerea lui Alexandru Al. Șahighian) are parte în revista LUCEAF|RUL DE DIMINEAȚ| de o lectură critică pătrunzătoare datorată lui Dan Cristea: „Fundamentală însă, pe toată întinderea volumului, se dovedește a fi perspectiva epică. Jocul dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia”, respectiv: „Pe vremea conflictului românobulgar...”. Împreună, personajele și evenimentul capătă consistență, relief și un plus de interes - literar, dar și istoric - în Boris Sarafoff!..., bucata cea mai închegată din punct de vedere epic, de altfel. Să rememorăm, pe scurt, ce se petrece în schița cu pricina. Mofturi 1900 Patru tineri, care se divulgă curând a fi „niște infatigabili reporteri de ziar”, au o dispută aprinsă în compartimentul popular al cunoscutei ospătării bucureștene Enache
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
Bety, declanșează o anchetă pe cont propriu. De aici însă apar deosebirile. Nu toți scriitorii de asemenea romane pun preț foarte mare pe psihologia personajelor, preferând să nu investească energie în această direcție și să se concentreze exclusiv pe firul epic. Dacă așa ar fi dorit să scrie și Julián Sánchez, probabil că Anticarul n-ar fi avut nici jumătate din întinderea pe care o are. Fiindcă povestea în sine nu e nici extrem de ramificată, nici foarte întinsă. În schimb, pagini
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
Paris sau din alte orase, intruvabile în România, demonstrează preocuparea lui Dinu Pillat pentru proza postproustiană. Revelator, sub toate aspectele, mi se pare a fi si microeseul lui Dinu Pillat despre cartea La apa Vavilonului\ a doua operă de creație epică a lui Marin Bucur, care a fost citit si cenzurat de oficialii de la Radiodifuziunea Română, în 1971, si care nu a putut fi publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
li s-au consacrat studii (cum este cel din excelenta punere în temă cu privire la literatura exilului a lui Cornel Ungureanu) și chiar teze de doctorat. Pe de o parte, tendința unor consemnări a fost de a izola componente ale discursului epic al lui Petru Dumitriu, marcînd astfel nu doar reușitele prozei în discuție, dar chiar contribuția autorului Cronicii de familie la dezvoltarea romanului românesc (a se vedea, printre altele, unele intervenții din cadrul anchetei inițiate de "Caiete-le critice", în anul 1999
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
din cele două ample convorbiri purtate cu Eugen Simion și George Pruteanu, nu sunt întotdeauna concludente), a rămâne numai la nivelul degajării structurilor narative care, pornind de la acest segment al creației lui Petru Dumitriu, susțin, formal, ideea continuității discursului său epic este o soluție fatal infirmă. În ce ne privește, punctând doar problematica etică, nu vom considera că ne aflăm în fața unei măști, ci a unui atașament calculat la normativul politic și estetic (dacă poate fi astfel numit) comunist. Să fie
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
practicată în Euridice nu putea deservi un program care înlătura, ab initio, încifrarea prin simbol și metaforă, alunecările textuale menite a acoperi jocurile subtextuale, "trădarea" textului prin context ș.a.m.d. În încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică în zona poieticii, a tehnicii textuale, a stabilirii de topoi, chiar a viziunii prozastice. Exercițiul critic ne arată, însă, cu deplină claritate
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
opinia noastră, nici acestea, reciclabile în interiorul literaturii române, legitimând în fond doar intenția scriitorului de a se integra literaturii franceze. Ele țin, cel mult, de un apendice al celei naționale. Dar, evident, nu pot lipsi dintr-o analiză a mecanismului epic la Petru Dumitriu, ceea ce e totuși altceva. Iar eseurile sale confesiv-religioase aparțin în primul rând biograficului, expresive în planul unui "drum la Canossa" parcurs cu voluptatea penitenței (din nou, nu alăturăm judecăți morale). Dar, de aici înainte, se deschide drum
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
a unor noi cititori? În sfârșit, care va fi locul scriitorului într-un peisaj literar ce tinde tot mai mult să înlăture "justificările" conjuncturalului? Răspunsurile - cum este și firesc - nu pot veni doar din ceea ce ne oferă de-construcția discursului epic și incursiunea în oricât de complexul tablou al structurilor narative, din căutarea și descrierea unui invariant epic ori, la limită, din simpla radiografiere a marilor dezechilibre ale operei. Ceea ce se salvează, este un portret; unul care, înainte de a fi tragic
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
tot mai mult să înlăture "justificările" conjuncturalului? Răspunsurile - cum este și firesc - nu pot veni doar din ceea ce ne oferă de-construcția discursului epic și incursiunea în oricât de complexul tablou al structurilor narative, din căutarea și descrierea unui invariant epic ori, la limită, din simpla radiografiere a marilor dezechilibre ale operei. Ceea ce se salvează, este un portret; unul care, înainte de a fi tragic sau dramatic, este produs într-un cod ce eliberează funcții exponențiale inclusiv în ordine literară.
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
pare, un complex al secundei 5. O serie întreagă de mărturii ni le arată pe femeile din jurul lui Lovinescu preocupate de concurența masculină, evocând necontenit inferioritatea lor simbolică. Întrebată de un reporter dacă crede că „se poate discuta de o epică feminină cu largi rezonanțe în literatura română modernă”, Lucia Demetrius răspunde: „Nu, nu cred așa ceva. Am avut o mare scriitoare, pe Hortensia Papadat-Bengescu. Asta știu. Am impresia că femeia care nu scrie și ca un bărbat, iar bărbatul care nu
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
așa cum unii, poate, s-ar fi așteptat. Răstimpul în care a trăit și, mai ales, a creat nu i-a îngăduit să întrețină dialoguri epistolare susținute. Comunica frecvent și eficient prin articolele și eseurile sale și, desigur, prin in-confundabilele creații epice. Rarele și prețioasele misive trimise lui Geo Dumitrescu 2 și Eugen Simion 3 demonstrează, în timp, că Marin Preda, deși avea vocația confesiunii, profund articulată, ezita să se înfățișeze în aceea de epistolograf, care, adesea, presupune mărturii din cele mai
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul său e atras de naturi moarte, de peisaje și de interioare obișnuite, de aceea pictura nu-i alegorică: ea nu povestește nimic în accepția epică a termenului. O farfurie cu struguri, cîteva ghivece cu flori sau un ungher de grădină nu au o parabolă în subsidiar. Ele nu transmit cunoștințe, ci deșteaptă imbolduri meditative. Pictura lui Paștina nu are fabulă însoțitoare. Zadarnic ai căuta un
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
ușe altor daruri, altor începuturi.” Mai curând înclin să cred că nu, pentru că altfel ar fi ales citatul drept motto lămuritor al acestei serii. Ciclul Sacrificiul, care conține atât spații ale performance-ului cât și obiecte, nu își asumă un filon epic în mod explicit. Deși nu povestește nimic, există însă, cu siguranță ceva, o tensiune, a cărei combustie exaltă o umanitate conținătoare de adevăruri, simboluri și sensuri mai pregnante decât o întreagă colecție de justificări teoretice. Preocupat sau, mai curând, atașat
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
spaniolă fiind (și trăitor o vreme la Madrid), cunoștea literatura „maură”, l-a îndreptat spre Orientul bibliofil, cu texte religioase rare, spre marile cărți ale sufi-lor (dar nu numai: cu aceeași pasiune a cercetat budismul, Kabala). Fără îndoială că poemul epic al celebrului sufi persan Farid-al- Din Attar (sec. XII) a avut o influență considerabilă asupra modului său de a vedea literatura, iar eseul Simurgul și vulturul e unul dintre cele mai vădite exemple în acest sens. Borges a raportat simbolul
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
o examinare lucidă a lumii din jur, judecăți tăioase susținute de impulsiuni etice. Și-au scris romanele, dar au practicat și jurnalismul, strângându-și apoi foiletoanele în cărți care îi exprimă, omenește și literar, nu mai puțin decât scrierile lor epice. Amalgam a lui Liviu Rebreanu, Imposibila întoarcerea lui Marin Preda sunt cărți care nu pot fi ignorate dacă e să-i definim în toate pe cei care le-au scris. Formează cu romanele un corp, un ansamblu armonizat. La fel
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
ticuri de profesoară cu vocație: ton răspicat, al autorității, atenție implicată, dar și oarecum distantă și circumspectă, evaluare ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă arhitectură epică. Vocea guturală („E ceva cu vocea ei. Ușor răgușită, amestec de blândețe și de fermitate”) și cu inflexiuni discret ironice sare de la persoana întâi la a treia și interpretează, cu egală dexteritate, personajele cărții, fie că e vorba de un
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
lingvistice, de la Bulgaria primilor ani de viață, la Anglia anilor fericiți alături de ambii părinți, apoi, după moartea tatălui, la Viena și Zürich, alături de mamă și cei doi frați mai mici ori singur, la pension. Fluxul amintirilor curge cronologic, iar materia epică este dispusă în mini-povestiri, adesea de câteva pagini, în care sunt reînviate evenimente sau personaje care i-au marcat scriitorului copilăria. Câteva titluri ale acestor povești pot fi edificatoare: „Kako la gallinica”. Lupi și vârcolaci; Toporul armeanului. Țigani; Nașterea fratelui
Tinerețea lui Canetti by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3381_a_4706]
-
lui, Mondadori, Milano, 2012, 467 pag., scris de Marco Santagata, cel mai prestigios dantolog actual și scriitor, este o carte captivantă nu doar pentru literați și istorici, ci și pentru oricare cititor; referințele erudite de primă mînă, topite în magma epică, reînvie prin sporul de consistență o epocă, fără a impieta asupra ritmului lecturii. Un tânăr traducător și un editor rafinat ar putea lua inițiativa de a oferi versiunea românească a întregului volum, din care dăm un scurt fragment. Idealul aristocratic
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
reacție de împotrivire e opțiunea de a-și scrie cărțile în limba franceză, idiom în care a publicat șase volume, dintre care cel de față a apărut primul, în 1988 la Libraire Arthème Fayard din Paris. Melodia secretă e varianta epică, de o simplitate atrăgătoare, a teoriei cosmologice: un model de expansiune a universului în urma „marelui bobîrnac” (big bang), expansiune guvernată de patru forțe fundamentale: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Un cosmos aflat sub jurisdicția cifrei patru
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
înțelesuri care sunt altele decât pentru terți.” (p. 80) Bun psiholog, intuind exact sentimentele și gândurile omenești, Ibn Hazm se dovedește și un abil narator, fiindcă pasajele care ar putea trece cu ușurință drept panseuri filozofice capătă o puternică dimensiune epică. Îndrăgostitul este protagonistul cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
Zece negri mititei, să dau paginile înapoi din teama de a fi pierdut din vedere un pasaj sau altul capabil să mă lămurească în privința evoluției acțiunii sau a comportamentului personajelor, cu alte cuvinte, dintr-un motiv ținând de regula jocului epic, nicidecum de psihologie sau de vreun alt plan de adâncime. Romanele adevărate sunt greu lizibile, ele, tocmai fiindcă pretind o înțelegere dificilă și niciodată pe deplin limpede. Am văzut la televizor mai multe filme bazate pe romanele Agathei Christie, toate
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
în „dosarul de presă“ se întâlnesc în opinia că prozele scurte ale Gabrielei Adameșteanu trimit la romane, când nu le prefigurează de-a dreptul. Pot fi privite, oricum, ca episoade ale unor desfășurări romanești. Carmen Mușat vede în ele „secvențe epice ale unui veritabil roman latent“, pentru Simona Sora sunt „puzzle-romane, romane caleidoscopice“, iar pentru Daniel Cristea- Enache sunt „microromane“. Am avut același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că iau act de situații și de personaje
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]