2,295 matches
-
succes în 1878 cu o traducere din Byron, Parisina) și împotriva poeziei eminesciene („imperfectă” formal). Petre Th. Missir dă o recenzie distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
materiale și nu o dată recurge la gesturi de cerșetorie deghizată. Tragedia Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, i se joacă în 1893, dar volumul Excelsior, din 1895, nu se bucură de nici o semnalare favorabilă. „Am fost izbit pentru această epigramă mai mult decât poate îndura un om”, crede M. Este amestecat în scandalul stârnit de caterisirea mitropolitului Ghenadie, prin „Liga ortodoxă” (1896-1897), gazetă scoasă de el și de care se leagă debutul lui Tudor Arghezi, poet prezentat elogios, ca un
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul din Orange care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale S. Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sunt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosperus, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Prosperus Om cultivat, Prosperus a compus și o poezie puternic moralizatoare, lucru ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosperus și a epocii sale „examenele de conștiință ale secolului al cincilea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Toulouse, dar acest proiect n-a mai fost dus la bun sfârșit. Totuși, și în Epistolar, poezia este oarecum prezentă pentru că Sidonius inserează în scrisorile sale și scurte compoziții în versuri (de exemplu acolo unde - IV, 18 - compune o epigramă în cinstea Sfântului Martin, la cererea lui Perpetuus, episcop de Tours: aceasta trimite la cultul Sfântului Martin și la poezia lui Paulin din Périgueux). Deși sărac în conținut, Epistolarul lui Sidonius este bogat în date istorice care pot servi la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apoi douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones), pronunțate cu ocazia unor sărbători religioase, sau rostite în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia lui Ennodius A compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, din care unele sunt invective adresate unor persoane, iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din care unele sunt invective adresate unor persoane, iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Cristi Iesu beneficiis), în care preamărește încarnarea, minunile și opera de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar așa ajungem să cunoaștem toate acele elemente ale catedralei care au dispărut ulterior ca și tehnicile de construcție adoptate (notabilă este în al doilea cantitatea de adjective compuse). De la același autor ne-au mai rămas și circa 80 de epigrame care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte erotice, iar temele creștine și păgâne se amestecă aici în mod liber. Bibliografie. Cele două Ekphraseis în PG 86, 2119-2264
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
von Gaza. Paulus Silentiarius und Prokopios von Gaza: Kunstbeschreibungen justinianischer Zeit, G. Olms, Hildesheim-New York 1969 (retipărită, cu adaosuri, a două scrieri editate în 1912, respectiv 1939), pp. 227-265. Trad. it. în A. Veniero, Paolo Silenziario, F. Battiato, Catania 1916. Epigrame: G. Viansino, Paolo Silenziario. Epigrammi. Testo, traduzione e commentario, Loescher, Torino 1963. Cf. R. Macrides - P. Magdalino, The Architecture of Ekphrasis: Construction and Context of Paul the Silentiary’s Ekphrasis of Hagia Sophia, în „Byzantine and Modern Greek Studies” 12
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt însoțite adesea de desene - o altă pasiune, ce se va materializa mai târziu în ilustrațiile propriilor cărți de versuri. Continuă să publice în „Licăriri” (revista liceului), „Epigrama” „Gluma”, „Bufonul” ș.a., concomitent cu creația originală interesându-l traducerile din poeți latini, francezi sau germani. În revista „Fapta” a lui Mircea Damian, e titularul cronicii plastice, iar în „Sportul” - al celei sportive, îndeosebi de rugbi, joc pe care îl
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
nestins”, O, 1981, 8; Laurențiu Ulici, Ardelene, RL, 1987, 17; Cornel Moraru, Statura morală a poetului, VTRA, 1992, 7; Iulian Boldea, Fascinația eului, „Târnava”, 1994, 4; Cornel Moraru, Un parcurs constant al poeziei, VTRA, 1994, 5; Al. Cistelecan, Elegii și epigrame, LCF, 1994, 25; Horea Poenar, „Periplu”, ST, 1994, 9; Gheorghe Grigurcu, Un contemplativ, CNT, 1994, 43; Iulian Boldea, Un alt început, VTRA, 1997, 5; Al. Cistelecan, Povara de cuvinte, VTRA, 1999, 8; Iulian Boldea, Literatura română târgmureșană postbelică, „Târnava”, 2000
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
Nimic alt, iubiților, decât limbajul cifrat cu care cei isteți se înțeleg între ei sub nasul proștilor.” Revista a adunat în jurul ei o seamă de „specialiști” ai genului, care au colaborat permanent cu versuri satirice, schițe, scenete, parodii, fabule, panseuri, epigrame, anecdote. Multe texte sunt semnate cu pseudonime. Printre cei care au publicat aici poezii satirice se numără Al. O. Teodoreanu, Mihail Munteanu, B. Mihail ș.a. Cu proză scurtă figurează, între alții, Gh. Brăescu, Gh. Costăchescu, Th. Cazaban, Al. Negrea, Sărmanul
GLUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287301_a_288630]
-
preocupărilor sale clasiciste, scolastico-teologice, umaniste și chiar științifice. Primele încercări ale lui H. sunt 85 de poezii, în latină și maghiară, exerciții de versificație pe teme date; un grupaj semnificativ rămâne In Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o Cantio de amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei, se ocupă de periodicele „Basarabia” și „Transnistria”. Concomitent publică versuri în revistele „Iconar”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Chemarea vremii”, „Familia”, „Dacia rediviva”, „Gazeta cărților”, „Viața Basarabiei
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Șerban Greceanu la cultura religioasă și laică, „Glasul Bisericii”, 1962, 5-6; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începutul traducerilor umaniste în limba română, LL, 1963; Virgil Cândea, Semnificația politică a unui act de cultură feudală, STD, 1963, 3; Virgil Cândea, O epigramă grecească tradusă de N. Milescu, LR, 1963, 3; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începuturile traducerilor umaniste în limba română, LL, 1963; Lăudat, Ist. lit, II, 44-57; Ist. lit., I, 418-423, 524-530; Dan Simonescu, Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
tălmăciri ale lui Ștefan Baciu din poetul german Erich Kästner. În seria nouă a revistei (1947-1948) sunt inserate însemnări memorialistice ale lui Horia Furtună. Acum, H. capătă un mai pronunțat caracter de divertisment și de magazin, publicând din abundență anecdote, epigrame și chiar rebusuri și jocuri distractive. I.M.
HUMORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287465_a_288794]
-
la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă încercare teatrală, revista Irozii, compusă împreună cu Spiru Prasin și semnată Mor-Dax, nu se va reprezenta. Într-o plachetă intitulată Schițe și epigrame (1897), H. strânge încercări pe care, la data apariției în volum, le considera aparținând unei etape depășite. În schimb, Răni vechi (1901) e o carte rămasă pe nedrept fără ecou, conținând nuvele tipărite inițial în gazete și reviste. Unele pot
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
culegerea de aforisme intitulată Confidențe (1940), un analist lucid și obiectiv al epocii sale și al oamenilor pe care i-a cunoscut, un moralist familiarizat cu eseurile lui Montaigne și clasicismul francez. SCRIERI: Dragoste și răzbunare, Iași, 1896; Schițe și epigrame, Iași, 1897; Spre anarhie, Iași, 1899; Răni vechi, Iași, 1901; Irozii (în colaborare cu Spiru Prasin), Iași, 1902; Paria, Iași, 1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro ne duce destinul?, Iași, 1926
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
cu volumul de povestiri Clopoțeii primăverii, urmat de alte câteva cărți dedicate micilor cititori: Inimi înflăcărate (1973), Brânduș (1975), Vulcan (1976), care urmăresc, în spiritul pilduitor al genului, procesul de formare a caracterului. A scris și nuvele (Moara ciorii, 1981), epigrame, parodii și fabule ( Din desaga cu ciulini, 1988), precum și două romane istorice, Sub cârma vremii (1986), consacrat domniei lui Vasile Lupu, și Zbucium (1989), dedicat lui Ion Neculce. Pe baza scenariilor scrise de L. s-au turnat două filme. SCRIERI
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea publică” (Essagiu asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul sistematic al
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
1927; Ursitul fetelor și al vădanelor... și alte schițe de literatură populară și păreri critice privitoare la destinul unor cuvinte, București, 1927; Cu privire la Coșbuc, București, 1937; Cu privire la Creangă, București, 1937; Cu privire la Alecsandri, București, 1937; Cu privire la I.L. Caragiale, București, 1937; Cu privire la epigramă și epigramiști, București, 1937; Cu privire la umor, I-II, București, 1937; Cu privire la folclor, I-II, București, 1937; Cu privire la Eminescu, I-IV, București, 1937-1938; Cu privire la Hasdeu, I-III, București, 1937-1938; Cu privire la gramatică și vocabular, I-III, București, 1937-1938; Cu privire la traduceri și traducători
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
director de școală, din 1958 până în 1967 activează ca metodist la Școala Populară de Artă din Iași, iar din 1966 până la pensionare, ca redactor la săptămânalul „Cronica”. A debutat cu o schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Versuri semnează (printre mulți, inclusiv directorul revistei) D. Iov, Grigore Bugarin, Constantin Barcaroiu, Petru Sfetca, Ion Șugariu, I. Gh. Severeanu, Coriolan Bărbat, Ion Potopin, Romulus Fabian, Volbură Poiană-Năsturaș ș.a. M. Ar. Dan (Dion Mardan) și Proor (F. G. Pajiște) publică epigrame. Sub genericul Din Țara Soarelui, apar traduceri ale lui Al. T. Stamatiad din lirica japoneză. Reduse ca număr, textele de proză sunt datorate lui Eugen Mihailovici și lui Eugen Victor Popa, activ și cu eseuri: Romanul social românesc, Criza intelectualității
LITERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]