6,495 matches
-
aceasta se afla pe locul Isaccei de azi, pe locul vechiului Noviodunum. În acest mare oraș comercial se afla și o mitropolie cu ierarhi greci, dependentă de Partriarhia de Constantinopol. Cf. pr. Păcurariu, Mitropolia Vicinei ar fi o continuare a episcopiei de la Dinogetia-Garvăn, aflată tot în nordul Dobrogei. Se pare că ierarhii acesteia aveau jurisdicție și asupra credincioșilor români din nordul Dunării, sudul Moldovei și estul Munteniei. Mitropolia Vicinei a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIII-lea, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cumani. Împotriva acestora, regii unguri au adus în sud-estul Transilvaniei pe cavalerii teutoni (1211-1225). După îndepărtarea acestora, Ungaria, regii Andrei II și Bela IV au urmărit instalarea dominației proprii, la sud și est de Carpați, inclusiv prin creștinarea cumanilor. Episcopia cumanilor După înfrângerea lor la Kalka (1223), de către mongoli, cumanii supraviețuitori, prin haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost zidită o biserică episcopală, înzestrată cu întinse stăpâniri. Dar noua episcopie nu va dăinui mult, fiind distrusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost zidită o biserică episcopală, înzestrată cu întinse stăpâniri. Dar noua episcopie nu va dăinui mult, fiind distrusă de mongoli, în timpul marii invazii din 1241. Conform izvoarelor dominicane, au fost uciși atunci 90 de călugări, printre ei și episcopul Teodoric, după această dată nu mai știm nimic despre el. Ulterior, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Grigore al IX-lea (1227-1241), datată 14 noiembrie 1234, adresată principelui coregent al Ungariei, Bela. Este un document însemnat al istoriei noastre medievale, din care rezultă stadiul organizării politice și bisericești în secolul al XIII-lea. Scrisoarea preciza că "în Episcopia cumanilor" se află niște populații, care se numesc valahi (walati) și care se socotesc creștini, dar "nesocotesc Biserica romană" și nu primesc tainele de la episcopul cumanilor, ci "de la oarecari pseudoepiscopi, care țin de ritul grecilor (ortodocși). În același timp, locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.I, București, EIBMBOR, 1991, p. 212-225, 227-236. 28. Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 69-73; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 228-236, 230-234. 29. Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 74-80. 30. N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
9-10, p. 225-230; I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, p. 24-49; Eugen Gluck, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, Arad, 1976, p. 89-116 și 1979, p. 243-278; Idem, Contribuții la istoria străveche a Episcopiei Aradului, în M.B., 1978, nr. 4-6, p. 215-226; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 222-225. 34. C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81; A. Rădulescu, Un atestat străromânesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 149-169; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 230-236. 35. R. Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, t. XXVII, 1905, p. 247-332; C. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551; I. Ferenț, Istoria catolicismului în Moldova. Epoca teutonă, în rev. Cultura creștină, Blaj, an IX, 1920, p. 136-154
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 149-169; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 230-236. 35. R. Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, t. XXVII, 1905, p. 247-332; C. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551; I. Ferenț, Istoria catolicismului în Moldova. Epoca teutonă, în rev. Cultura creștină, Blaj, an IX, 1920, p. 136-154, 193-211; Idem, Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931, 152 p. ; Const. I. Andreescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
AARMSI, t. XXVII, 1905, p. 247-332; C. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551; I. Ferenț, Istoria catolicismului în Moldova. Epoca teutonă, în rev. Cultura creștină, Blaj, an IX, 1920, p. 136-154, 193-211; Idem, Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931, 152 p. ; Const. I. Andreescu, Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a sec. al XIII-lea, în B.O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779; Gh. I. Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în zona Dunării de Jos a avut urmări și în ceea ce privește organizarea bisericească: exista o arhiepiscopie la Dorostolon, iar Vasile II, în 1019-1020, a extins autoritatea bisericească până la Dunăre. Au fost înființate acum, la începutul secolului al XI-lea, 31 de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la Dinogetia, iar la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos avea să atragă construirea unor noi lăcașuri de cult și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la Dinogetia, iar la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos avea să atragă construirea unor noi lăcașuri de cult și întemeierea unor mănăstiri-inscripțiile descoperite sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la Dinogetia, iar la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos avea să atragă construirea unor noi lăcașuri de cult și întemeierea unor mănăstiri-inscripțiile descoperite sunt cu caractere grecești, chirilice și runice, ceea ce indică aspectul pestriț etnic al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tip medieval, încă înainte de întemeierea statului-la sud de Carpați, nu aflăm, în 1247, nici un singur oraș. Cel mai vechi oraș amintit în Țara Românească este Câmpulungul (1300), conform inscripției latine de pe mormântul comitelui Laurentius, așadar înainte de descălecare. În Moldova, întemeierea Episcopiei cumanilor, în 1227, a dus la apariția unei curți și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat pe drumul din Moldova de Jos. Alte orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vlahilor din Ellada, provincie ce cuprindea Grecia de nord, cu Thesalia și Pindul, iar în sânul themei lor, vlahii aveau autonomie fiscală și militară. După 1018 (cucerirea Bulgariei), autonomiile vlahilor se amplifică: în secolul al XI-lea, apare cea dintâi episcopie românească în Thesalia, când este menționat "Ioan, preotul sfintei episcopii a vlahilor". Pentru a obține autonomie completă, vlahii din Larissa și celnicii din munți au declanșat o revoltă, în 1066-1068, potolită prin concesii din partea împăratului. "Țara vlahilor" era angrenată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Thesalia și Pindul, iar în sânul themei lor, vlahii aveau autonomie fiscală și militară. După 1018 (cucerirea Bulgariei), autonomiile vlahilor se amplifică: în secolul al XI-lea, apare cea dintâi episcopie românească în Thesalia, când este menționat "Ioan, preotul sfintei episcopii a vlahilor". Pentru a obține autonomie completă, vlahii din Larissa și celnicii din munți au declanșat o revoltă, în 1066-1068, potolită prin concesii din partea împăratului. "Țara vlahilor" era angrenată în comerțul mare al vremii, fiind străbătută de drumul imperial ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei, extinzându-se și în nord-estul Munteniei, în zona de curbură a Carpaților, aflat în sfera intereselor cavalerilor teutoni, la începutul secolului al XIII-lea. Concret, este vorba despre intervalul prezenței lor în Țara Bârsei (1211-1225), inclusă din 1228 în Episcopia cumanilor-a se vedea și scrisoarea papei Grigore IX din 1234, amintită de noi mai sus. Astfel, ierarhia bisericească constituită aici presupunea în mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a se putea opune infiltrărilor patronate de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu un voievod Organizate în ținuturi muntoase sau teritorii împădurite, aceste "țări" n-au putut fi încorporate regatului, ele și-au păstrat libertatea. Dar se întâmpla și ca Țara Beiușului, cu cele 80 de sate românești, să intre în stăpânirea episcopiei de Oradea. Stadiul de organizare politică și instituțională a acestor "țări" românești, în secolele XII-XIII, reprezintă în istoria noastră medievală, etapa premergătoare a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de furt, ucideri ș.a. Să precizăm că, în secolul al XII-lea, majoritatea oamenilor aflați în stare de dependență feudală aparțineau bisericii și mănăstirilor-gradul de aservire era mai mare în cazul acestora, astfel că nu exista mănăstire mai însemnată sau episcopie care să nu aibă în stăpânire iobagi. În fața capitlului din Oradea, între 1208-1235, au fost prezentate 32 de cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de greavi, țărani sau meșteșugari înstăriți sau chiar mici nobili. Ei au dus tratative cu regele, stabilind condițiile de colonizare pe domeniile regale din Transilvania. Cei dintâi coloniști s-au așezat, în prima jumătate a secolului al XII-lea, în jurul episcopiei de Alba, la Cricău, Ighiu și Romos. În privilegiul primit, în 1206, de la regele Andrei II, ei sunt numiți "cei dintâi oaspeți ai regatului". După mijlocul secolului al XII-lea, sașii s-au așezat în zona Sibiului, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bela III și legatul papal au hotărât ca biserica sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a intrat în conflict cu prepozitura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a intrat în conflict cu prepozitura săsească. După instituirea autonomiei bisericești, a urmat acordarea autonomiei judiciar-administrative a sașilor, la începutul secolului al XIII-lea. Toate aceste drepturi și privilegii au fost incluse în privilegiul special pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exponenții cei mai de seamă ai lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu episcopul catolic de Alba Iulia și au încercat să-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și laici, apoi atacă și alte biserici. Înalții prelați catolici ai regatului reacționează și denunță "furia și cruzimea neamului săsesc"-evenimentele se petreceau sub minoratul regelui Ladislau. Conflictul violent a reizbucnit, în 1307-1308, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]