4,425 matches
-
divină, ci sunt privite mai degrabă ca un corolar al experienței de viață a unor înțelepți care au dorit să-și împărtășească trăirile posterității. Aceste cărți necanonice sunt în număr de cincisprezece: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri; Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel, Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
procedură legitimă de urmat va fi să trasăm mai Întîi cronologia controverselor cristologice și trinitare și apoi să examinăm posibilitatea de a redispune datele care rezultă potrivit unei logici sistemice. Nu degeaba declara Sfîntul Ieronim: „Cuvîntul hypostasis este otrava credinței” (Epistola XV ad Damasum). Vagul Înțeles de natură, substanță sau persoană al acestui cuvînt nu se deosebea prea mult de Înțelesurile altor vorbe grecești des folosite, de pildă ousia, physis și prosopon. Biblia latină a tradus hypostasis prin substantia. Tertulian prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naturi vor deveni o singură physis și o singură hypostasis. Numai prin afirmarea acestei uniri indisolubile putea să explice Chiril de ce trupul lui Isus a fost ridicat la Ceruri. Acesta este, Într-adevăr, cel mai puternic argument al lui În Epistola a doua către Nestorie 51: „trupul Logosului nu este străin de acesta, ci Îl Însoțește chiar și atunci cînd e ridicat pe tron alături de Tatăl. Și iarăși, nu sînt doi Fii Înscăunați laolaltă, ci este doar unul, căci Logosul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
8. Asclepius Ascl VII 1. Parafraza lui Sem PSem 2. Al doilea tratat al Marelui Seth ST 3. Apocalipsa lui Petru ApPt 4. Învățăturile lui Silvan Sil 5. Cele trei stele ale lui Seth TSS VIII l. Zostrianos Z 2. Epistola lui Petru către Filip EpPt IX 1. Melchisedek Me 2. GÎndul Noreei Nor 3. Mărturia Adevărului TVer X 1. Marsanes Ma XI 1. Interpretarea Cunoașterii AI 2. O expunere valentiniană Pr 3. Allogenes Al 4. Hypsiphrone Hy XII 1. Cugetările
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
direct cu Materia, nu este nicidecum Potrivnicul, Dușmanul, Stăpînul lumii de jos (Kosmokrator). Acesta din urmă provine din durerea pietrificată a lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au exagerat În mod categoric aversiunea paulină față de influențele astrologice care limitează liberul arbitru, „stihiile lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei este o trăsătură constitutivă a creștinismului timpuriu, În aceeași măsură În care este și a gnosticismului. NOTE 1. Iren. I.30
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și ea de iudeo-creștinii ignoranți, oameni induși În eroare de cei doisprezece apostoli care „n-au cunoscut adevărul” (noncognoverunt veritatem)31 și mai ales de Petru, „omul Legii” (legis homo)32. Canonul marcionit mai cuprinde și zece din cele paisprezece epistole ale lui Pavel (Galateni, Corinteni 1 și 2, Tesalonicieni 1 și 2, Laodiceni = Efeseni, Coloseni, Filipeni și Filimon)33. Există mai multe Încercări de reconstrucție a procedeelor filologice prin care Marcion a modificat textul canonului său neotestamentar, Însă nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fapt, un precursor al lui Luther Însuși), ce nu dă Înapoi din fața celor mai revoluționare consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol, ales direct de Isus Cristos și de Dumnezeu, iar nu per hominem, adică de către omul Isus, este superior celor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol, ales direct de Isus Cristos și de Dumnezeu, iar nu per hominem, adică de către omul Isus, este superior celor doisprezece „superapostoli”, cum sînt ei frecvent denumiți 36. Pavel se plînge că galatenii au adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să consimțim că Pavel a supus aprobării bătrînilor din Ierusalim o evanghelie scrisă, iar aceasta este, evident, și interpretarea dată de Marcion. Evanghelia respectivă nu putea fi decît o formă timpurie a celei atribuite lui Luca, discipolul lui Pavel. Însă Epistola către Galateni mai rezervă și alte Încurcături unui cititor ingenuu. Pavel face afirmația că i s-a recunoscut de către capii de la Ierusalim calitatea de apostol al gentililor, În paralel cu Petru, care era apostolul evreilor 37. La Ierusalim niște „frați
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fără discriminare la rangul de fiu al lui Dumnezeu 48. Robia Legii este robia Ierusalimului terestru (aflat sub ocupația romană); libertatea Credinței este libertatea Ierusalimului ceresc 49. Mesajul lui Pavel este lipsit de echivoc. Dacă cineva ar fundamenta creștinismul pe Epistola lui Pavel către Galateni, susține Harnack, atunci creștinismul ar semăna În mod inevitabil cu marcionismul. Sau, afirmă tot Harnack, ar semăna cu luteranismul. Antiteza paulină Între Credință și Lege devine fundamentul exegezei biblice a lui Marcion. Însă mai este ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe dată În stereotipele orgii de Anul Nou cu luminile stinse, puțin plauzibile. Structura canonului neotestamentar paulician ne este descrisă de Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele două #epistole## catolice ale lui Petru, principele apostolilor, pe care Îl dușmănesc și Îl acoperă cu ocări și cu injurii nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele două #epistole## catolice ale lui Petru, principele apostolilor, pe care Îl dușmănesc și Îl acoperă cu ocări și cu injurii nenumărate, cu ce gînduri În mintea lor eu nu știu17. O scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu ce gînduri În mintea lor eu nu știu17. O scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că paulicienii de mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că paulicienii de mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
13. Sources, p. 189-190. 14. Form. abj. IV.2, p. 203. 15. Epitome 24, p. 92. 16. Form. abj. III. 9, p. 201; IV. 7, p. 205. 17. Sources, pp. 20-23. 18. Lemerle, Histoire, p. 132. Nu este vorba de Epistola marcionită către Laodiceni (care corespunde celei către Efeseni În canonul ortodox), ci de un fals, publicat de A. von Harnack În Marcion: Das Evangelium von Fremden Gott (reimprimare), Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1985, pp. 137* sq. 19. Harnack, Marcion, p. 45
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Evanghelia Sfântului Matei există mărturii că a fost redactată în arameică. Acest text s-a pierdut, dar din fericire el fusese tradus în grecește, versiune în care s-a păstrat. Primele care au fost consemnate în scris par a fi Epistolele Sfântului Pavel, între anii 48-60 d. Hr. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și alte părți alcătuitoare ale Noului Testament au fost scrise între anii 60 și 100, ultima fiind, probabil, Apocalipsul Sfântului Ioan din Patmos. E de remarcat că, în vreme ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
cu pseudonimul comun Dinaux). Depășind de pe acum neoclasicismul, traducătorul se apropie, dar fără o afinitate reală, de autori preromantici și romantici. De unde în 1837, în prefața românească la Maria Tudor de Victor Hugo, lua apărarea romantismului, în 1838, într-o epistolă către Gh. Asachi, se desparte de romantism în favoarea clasicismului. În afara lui Victor Hugo (Baladele, în „Albina românească”, și Dervișul, din ciclul Orientalelor, în „Curier de ambe sexe”), a mai tradus sau a imitat din G.-M. Legouvé, Ch.-H. Millevoye
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de oamenii și atmosfera din viața monahală pentru că așa cum îi mărturisește Aretiei Panaitescu într-una din epistole visase la libertate spirituală, la relații interumane bazate pe sentimente profunde, iar realitatea i se prezenta într-un cu totul alt chip, malformat, evident, de percepția sa subiectivă. "Bănuiam scrie poetul o zonă de independență morală; bănuiam existența vreunor tovarăși
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul Un răspuns 159 (incipit explicativ, contextualizant, apoi citare adversă, iar în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în curând / vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi? / Mai sunt, au mai fost, vom mai fi / luni fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?" (Iubire). Acesta e limbajul!... Nici o traumă mistuitoare; doar instalare în mâhnire. O Epistolă pe-o frunză lasă loc împăcării: În miezul unei frunze vom locui iubito, / în liniștea din miezul unei frunze (...) / ne vom aminti de un deal, deal pe care atât l-am iubit". Și localizarea (fie ea ironică) în Țicăul rezidentului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exigență extremă (dar și pentru că forțele i-au fost măcinate toată viața de tuberculoza de care suferea), G.-V. a ales să nu se dezvăluie printr-o operă. A făcut-o totuși prin simbioza cu alte creații, prin traduceri, prin intermediul epistolei și ca prietenă, sfătuitoare, critic, uneori din umbră, de care au ținut seama importanți creatori, filosofi, artiști: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nae Ionescu, George Enescu, Corneliu Baba, Ion Vlasiu, Virgil Gheorghiu, M.R. Paraschivescu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu. Gustul ales, pasiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]