1,611 matches
-
să conciliem În mod satisfăcător definițiile pentru „erou” așa reies din izvoarele clasice greco-latine cu cele care pot fi folosite În lumea mesopotamiană: acestea din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enki"/Ea, folosindu-se de unul dintre șiretlicurile sale, reușește să-l salveze pe eroul potopului, Împreună cu familia sa, pentru ca umanitatea să nu fie nimicită pentru totdeauna și să se salveze sămânța pentru reconstruirea ei. Eroul potopului mesopotamian poartă numele (epitetul) de Ziusudraxe "Ziusudra", „Viața cu zile multe”. Acest nume sumerian Îi supraviețuiește lui Xisouthrosxe "Xisouthros" din Babyloniakà lui Berossos. În mitul Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" există și acest nume care apare adesea ca Atram¿sșs și Înseamnă „Marele Înțelept” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
accepte pacea de la rege și cuvântul să devină una! (KUB XXIX 1 II 45 rândurile 48). Relația strânsă pe care o arată ritualurile arhaice Între suveranul hitit și divinitatea solară stă la baza ideologiei regale care a dus la formularea epitetului „Soarele (meu)” pentru a-l indica pe regele hatiților (Archi, 1979, p. 38). La fel ca În textul lui Anitta, În multe ritualuri arhaice legate de regalitate, divinitatea solară și zeul furtuniixe "zeul furtunii" sunt Însoțiți de zeița ¾almașuitt(a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente care pot stabili genul, cum ar fi emblemele și epitetele, nu sunt Întotdeauna prezente. Unele divinități apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu, Lelwanixe "Lelwani", Pirwaxe "Pirwa", DLAMMAxe "DLAMMA", DIÎTARxe "DIS#TAR". Având În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate” propriu-zisă; În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
angajarea oricărui alt tip de izvor util din punct de vedere istorico-religios. De vreme ce documentele ne informează arareori despre mitologie sau cult, se va acorda o atenție sporită onomasticii personale și toponimiei, zone În care se găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus, religia siro-palestiniană constituie o arie de o importanță excepțională pentru istoria religiilor, atât pentru manifestările ei caracteristice, cât și pentru influențele exercitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a căror trecere completă În revistă ar fi inutilă aici, În timp ce o selecție ar fi probabil arbitrară, având În vedere ignoranța noastră În ceea ce privește rangul și prerogativelor lor. Admițând că nici criteriul urmat aici - frecvența menționărilor și numărul manifestărilor sau al epitetelor - nu este Întru totul de Încredere, vom vorbi totuși despre câteva divinități dintre care unele ocupă probabil un rol de prim-plan. Kuraxe "Kura" și Baramaxe "Barama" constituiau o perechea centrală a devoțiunii regelui, probabil În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kashaluxe "Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de nume și epitete divine reflectate de antroponimie, tabloul schițat mai sus ne este suficient confirmat, chiar dacă numeroase teonime sunt puțin sau deloc menționate În texte (de exemplu Malikxe "Malik", Damuxe "Damu", Limxe "Lim", Zikirxe "Zikir"): acestea trebuie să se Înscrie fie În tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât de multe ar fi divinitățile cărora li se aplică epitete care le leagă de regnul animal (de multe ori cele două sfere nu sunt diferențiate clar: un mit vorbește despre cuplarea lui Baalxe "Baal" cu o vițică), mitologia ugaritică Îi descrie În termeni clar antropomorfi. Cea mai evidentă caracteristică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precădere de către credincioși; nu trebuie uitată influența profundă pe care figura și mitologi au avut-o asupra formarii personalității lui YHWHxe "YHWH". Soția lui El este zeița Athiratxe "Athirat", a cărei participare activă la opera creatoare ne este dezvăluită de epitetul „Protonăscătoare de zei”, desemnați (În afară de Baalxe "Baal") ca „Fii ai lui Athirat”. Autoritatea ei este subliniată de faptul că Împreună cu El Îl investesc pe zeul care va domni peste panteon. Numită mai ales „Athirat-a-Mării”, zeița are legături clare cu elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa, cel care reglează ciclul natural al fertilității și fecundității, cel care răspunde de echilibrul dintre viață și moarte. Lăcașul său era Muntele Sapanu (clasicul Casius), vizibil din Ugarit, cu piscul său acoperit de nori. Baal este Însoțit de numeroase epitete, fiindu-i, de asemenea, cunoscute multe dintre manifestările sale particulare. O primă categorie de epitete se referă tocmai la legăturile sale cu fenomenele atmosferice; În schimb, o altă categorie ne pune În evidență caracterul htonic și rolul de stăpân al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre viață și moarte. Lăcașul său era Muntele Sapanu (clasicul Casius), vizibil din Ugarit, cu piscul său acoperit de nori. Baal este Însoțit de numeroase epitete, fiindu-i, de asemenea, cunoscute multe dintre manifestările sale particulare. O primă categorie de epitete se referă tocmai la legăturile sale cu fenomenele atmosferice; În schimb, o altă categorie ne pune În evidență caracterul htonic și rolul de stăpân al vieții de dincolo, căpetenie a Rapi/aumaxe "Rapi/auma", strămoșii amintiți În mit și cinstiți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui zeu: stăpân al apelor cerești, terestre și subterane, garant al fertilității (pășuni și irigații), el va tutela viața altor zei configurându-se clar căpetenie a panteonului local. În afară de definirea sa ca „Stăpân” al celui care dedică inscripția, zeul primește epitetul unic de „Stăpân al râului Khabur”. Un rol important par să ocupe apoi, În tradiția aramaică, divinitățile dinastice legate de cultele ancestrale ale diferitelor case domnitoare și ale exponenților lor individuali. Altminteri, teonimele nu abundă În documentația noastră, dând impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă principală, cu un templu al său (cf. 2 Regi 5,18), fiind cinstit cu epitetul de Rammanxe "Ramman", „Celxe "Cel" care tună” (care se va transforma treptat În Jupiter Damascenus). De altfel, numele dinastic al suveranilor Damascului este Bar-Hadad („Fiul lui Hadad”), iar zeul trebuie să fi avut o soție identificată treptat cu Atargatisxe "Atargatis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cronici 8, 1-6), care atribuie Întemeierea Palmirei regelui Solomon. Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic al cetății Palmira. Acestea nu sunt foarte elocvente În ceea ce privește religia, dar furnizează informații despre nume și epitete divine, pe lângă vagi aluzii privitoare la cult. Aportul onomasticii personale se dovedește a fi deloc neglijabil, atât datorită indiciilor oferite de numele teofore, cât și pentru informațiile legate de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Palmira intră și asigurarea fertilității; de fapt, reprezentările tind să combine trăsături uraniene cu simbolurile care fac referire la această a doua funcție (Îi sunt caracteristice spicele, mănunchiul de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul Bel. În panteonul compozit de la Palmira figurează și Bel-Hammonxe "Bel-Hammon", un zeu În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr. și este definit ca „Zeul al cărui nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care Îl apropie de Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a „Zeului Anonim” rămâne o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să reprezinte un punct de referință religios pentru nucleele de origine arabă. Cultul său era practicat de tribul Bene-Maazin și Bene-Nurbel. Lui Allat Îi erau adesea asociați Rahimxe "Rahim" („Îndurător”: ar putea fi vorba despre o manifestare a sa? Acest epitet nu le este străin nici altor divinități de la Palmira și va deveni specific pentru Allahxe "Allah" În Coran) și Shamsh, despre care s-a vorbit deja. Uneori Allat este reprezentată aăezată printre lei, trăsătură Împrumutată de la Atargatisxe "Atargatis", cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la Ugarit și cu Astarte și Tanitxe "Tanit" În lumea feniciano-punică. Între zeițele de origine mesopotamiană se află și Hertaxe "Herta" și Nanaixe "Nanai". Prima este personificarea unui epitet al lui Ishtarxe "Ishtar" („soție”); În epoca târzie, Nanai ajunge să fie identificată cu Tashmetuxe "Tashmetu", soția lui Nebo. Despre cultul de la Palmira, În privința căruia dau mărturie multe documente, scrise sau nu, se cunosc puține detalii. Iese În evidență (și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la un simplu act devoțional. Nu avem informații despre identitatea acestui Baal, dar este posibil să fie vorba despre un epitet care să se refere tot la Milkom. Numele personale conțin diferite teofore: pe lângă Milkom și Baalxe "Baal", Îi mai găsim pe Gadxe "Gad" „Soarta”, Mlkxe "Mlk", zeul solar Shamashxe "Shamash" și, probabil, Besxe "Bes" și Motxe "Mot", pe lângă zeii mesopotamieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă de un loc precis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce mai degrabă la considerarea lui potnia ca un epitet al diferitelor divinități feminine al căror nume nu se cunoaște Încă. Nu mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celei mai arhaice, ca Arcadia. Sunt absenți, În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone (KN V 52), grecescul Paianxe "Paian", care, În această formă, va reprezenta mai târziu tocmai epitetul zeului. Mai mult decât absența vreunei divinități din panteonul grecesc, cea care atrage mai mult atenția este existența, alături de Zeusxe "Zeus" și de Poseidonxe "Poseidon", a unei diujaxe "diuja" și a unei posidaejaxe "posidaeja", evidente dubluri feminine ale personajelor masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]