2,988 matches
-
variantă comică. Obstinația demențială a eroinei este de a cere să i fie adus adevăratul tată, falnicul căpitan Manoli Ghiaduri, un slujbaș credincios de-al lui vodă. Cât despre ,,antidotul’’ pe care Negoiță este solicitat a-l utiliza pentru vindecarea eroinei, lucrurile se complică. După isprava de la Craiova lui Negoiță i se ia darul, iar fostul vrăjitor se află în mare impas. El merge totuși la curtea lui Vodă, dar, nici nu se putea altfel!, domnița ,,știe’’ că Negoiță nu mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe de altă parte, naratorul ia în considerare fundamentala calitate de hangiță a eroinei. Acesta este drumul care deschide calea de acces în cealaltă sferă semantică a noțiunii de mister; în aceea a misterului încărcat de conținut magic. Marea originalitate a viziunii fantastice din La hanul lui Mânjoală își are sursa în extraordinarele efecte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în sus, cu palma întoarsă către în afară, oprită, lasciv și cu degetele răsfrânte, în dreptul frunții. Acesta e gestul care îmi place mie cel mai mult la balerini: palma adusă în dreptul frunții și întoarsă înspre afară, sugerând că eroul (sau eroina), extrem de sensibil, vulnerabil și totodată foarte îndurerat, încearcă să se apere de tot ceea ce viața revarsă în clipa aceea peste el. Când gestul acesta e făcut de un balerin, este limpede că eroul se luptă cu ceva, cu un element
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prea puternică, se apleacă ritmic și grațios când în dreapta, când în stânga, sugerând un soi de eschive în fața vieții care a căpătat brusc caracterul amenințătorului. Când același gest este făcut de o balerină, el are îndeobște o cu totul altă semnificație: eroina îl face cel mai adesea când este asaltată de declarațiile eroului și de caracterul lor impetuos (vizibil mai ales din brațele care se strâng brusc la piept și, de acolo, țâșnesc tot atât de brusc, întinzîndu-se, larg deschise, către eroină). Aceasta pare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altă semnificație: eroina îl face cel mai adesea când este asaltată de declarațiile eroului și de caracterul lor impetuos (vizibil mai ales din brațele care se strâng brusc la piept și, de acolo, țâșnesc tot atât de brusc, întinzîndu-se, larg deschise, către eroină). Aceasta pare vădit speriată (dar într-un plan secund, abia sugerat, deopotrivă plăcut impresionată) și, ridicîndu-și antebrațul în dreptul frunții, lasă senzația că ridică în fața eroului pavăza refuzului ei. El este atunci disperat, gestul sfâșietor cu brațele care se avântă plecând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
refuzului ei. El este atunci disperat, gestul sfâșietor cu brațele care se avântă plecând din dreptul inimii se repetă, iar de partea cealaltă, palma întoarsă în dreptul frunții și a ochilor se agită sugerând o teribilă sperietură, subliniată de faptul că eroina face mulți pași mărunți când în dreapta, când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează acea eschivă pudică de o mare ipocrizie. Bineînțeles că, în cele din urmă, eroina cedează, mîna-pavăză e coborâtă din dreptul ochilor și prințul o ia în brațe. Cam acestea erau lucrurile pe care încercam să le sugerez în partitura mea coregrafică, alcătuită deopotrivă și din câteva figuri preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cioran și tânăra profesoară de filozofie din Köln (care pe atunci avea 35 de ani) în anul de grație 1981. Această tehnică de inserare a epistolelor în discursul deținătoarei lor punea la adăpost atât editura cât și pe autoarea și eroina volumului de un proces cu Gallimard. Acum aveam în față, pe ecran, coperta cărții, prezentarea ei, o selecție de citate incitante și câteva fotografii ale încîntătoarei Friedgard și ale lui Cioran la Paris. Din capul locului, coperta cărții m-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
relația viitoare a celor doi. "Manipularea fizică", pe care Friedgard i-o va reproșa mai târziu lui Cioran, este inaugurată și perpetuată de Friedgard însăși: la fiecare întîlnire există o latură a seducției fizice foarte bine pusă la punct, iar eroina are grijă să ne vorbească mereu despre frumusețea ei, despre felul în care își compune aparițiile, despre admirația pe care o stârnește în jur. Nici o mirare că Cioran va răspunde acestui scenariu al seducției și va deveni din prima clipă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
triumf la îndemînă. luni, 2 septembrie Îmi cade de-abia acum în mână interviul din România literară (12 dec. 2001) cu Friedgard Thoma. "A existat un contrast puternic între fața umană și cea "auctorială" a lui Emil Cioran?" este întrebată eroina noastră. Răspunsul este stupefiant: "Da, și încerc chiar la începutul cărții mele să descriu acest contrast. Cioran evolua mult prea vădit în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fibră în fibră. - Am cetit cumcă în America ar fi o fată cu două capete și că un poet ar fi compus o poezie despre ea... Dar poezia era ciudată... Ei i lipsea tocmai partea ce o avea prea mult eroina sa. Oare poeziile junelui literat n-ar avea în ochii criticei adevărate soartea poemei americane? [7/19 ianuarie - 9/21 ianuarie 1870] REPERTORIUL NOSTRU TEATRAL Fiindcă ideea creării unui teatru național dincoace de Carpați prinde din ce în ce mai mult aripi și dimensiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Udrea, avocată, ex-consilieră a președintelui Băsescu: Domnul Cocoș mă gândesc că nu se supără dacă spun adevărul: rudele sau bucătarii de la restaurante. Eu consider că această obișnuință de a gândi că femeia trebuie să fie și mamă, și gospodină, și eroină, și bun profesionist... ș...ț știu o mulțime de bărbați care fac treburile gospodărești cu plăcere, cu pasiune. Gabriela Vrânceanu Firea: Dar știți că cei mai buni bucătari sunt bărbații... Elena Udrea: Sunt bărbații, categoric. Gabriela Vrânceanu Firea: Cu politica
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a exercitat în existența lui Boccaccio autorul Divinei Comedii, într-una din epistolele sale, că a reprezentat „primus studiorum dux et prima fax”11 a studiilor boccaccești. Viața curtenească opulentă este deseori reprezentată în operele de tinerețe ale lui Boccaccio: eroina din romanul cu același titlu, Fiammetta, face descrieri sugestive ale plăcerilor de la curte și ale vacanțelor petrecute la Baia. În Ameto, naratorul reliefează petrecerile grandioase ale regelui Robert și în Filocolo, Florio se află într-o companie aristocrată, a unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui Chaucer față de eroinele sale. „Deoarece a înfățișat femeile ca pe niște creaturi raționale, capabile de a-i călăuzi moral pe soții lor, și care aveau un rol important de jucat în societate, este posibil să-l percepem pe Chaucer drept un scriitor <<feminist
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă cât nu intra în conflict cu dorințele soțului.” 36 Este, trebuie să recunoaștem, un statut feminin destul de ingrat prin subordonarea pe care o cerea. Romanul era perceput în epoca medievală ca o specie literară destinată femeilor, dar, din păcate, eroinele nu prea apăreau, ceea ce poate constitui un adevărat paradox. Titlurile operelor conțineau, de cele mai multe ori, numele eroilor, fiind astfel un argument suficient de important în susținerea supremației masculine în literatura cavalerească. Romanele medievale reprezintă un gen ce se preocupă exclusiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
izolate ale literaturii patristice, pe care va încerca să le combată cu o hotărâre demnă de apreciat.52 Marele regret al târgoveței este acela că nu sunt și în rândul femeilor scriitori care să răspundă criticilor antifeministe aduse de către învățați. Eroina chauceriană, o donna demonicata, este un tip de personaj care acționează mult mai insistent și mai direct în spațiul public, ideile ei inovatoare sau libertine răstoarnă o ordine socială vetustă, impunând un climat al libertății, al posibilității de alegere. Prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry este cu totul diferită de răbdătoarea Prudenția, eroina din Povestirea lui Melibeus: violentă și militînd pentru o atitudine feminină defensivă, vrea să schimbe rolurile dintre sexe. Toate femeile care apar portretizate în rama Povestirilor din Canterbury, târgoveața din Bath, consoarta hangiului sau mireasa negustorului, nu se potrivesc cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
povestirii, dar nimeni nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe”80. Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au fost rostite, cu toate că sunt diferite de cele ale eroinei din Povestirea cavalerului.81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
38 oportunismul lui Mai, de la rezerva fermecătoare și căutată a stareței până la zgârcenia diacului de a rosti mai mult decât este necesar sau decât crede că se cuvine. Când sunt neajutorate sau le lipsește orice forță de a se impune, eroinele lui Chaucer devin tăcute sau se ascund sub fațada unei impasibilități de neperturbat: la sosirea în tabăra grecilor, Cresida nu scoate nici un cuvânt, neținând cont de tot ceea ce îi mărturisise Diomede, în timpul propriei nunți Mai este „blânduță, dulce ca o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine chauceriene știu să-și apere punctul de vedere destul de bine. Situațiile în care sunt puse apar de cele mai multe ori ca fiind dificile, dar, în afară de unele excepții, femeile din aceste povestiri reușesc să depășească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
între oameni: „Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut de o potrivă”110, rostește una dintre cele mai inteligente și mai emancipate eroine boccaccești, Ghismonda. Spiritul renascentist este antropocentric, militează pentru egalitate socială și distincția prin valoare. Pledoaria tinerei în apărarea propriei cauze, pe lângă un retorism specific Evului Mediu, reliefează și dimensiunea moralizatoare urmărită de exemplele date, sub forma aforismelor. Dorește instituirea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin anunțarea unui adevăr cu caracter general (de multe ori o maximă sau un proverb, în stilul gnomic, ce va fi demonstrat sau argumentat de povestirea istorisită). Eroinele sunt niște erudite în domeniul paremiologiei. Personajele feminine vorbesc, glumesc, se exersează printr-un umor fin, sunt grave atunci când situația o cere, pudice și nu prea, permițându-și uneori și atingerea unor subiecte licențioase. știu să intre într-o competiție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]