6,728 matches
-
a extinde discuția despre un personaj atît de controversat și în rîndul celor mai puțin sau deloc avizați. Ce fel de film va servi acest sceanriu? Un „soap sud-american” care să speculeze latura senzațională a vieții „Messalinei ruse”, excentricitățile ei erotice și capriciile ei sentimentale, în căutarea iubirii fără de care nu poate să trăiască, de care are nevoie ca de aer; sau un film despre femeia instruită și susținătoare convinsă a educației, scriitoare, colecționară de artă, inerlocutoarea epistolară a filozofilor Luminilor
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
evoluează pe o paletă atât de întinsă încât acoperă aproape complet gama posibilităților. Relațiile de forță aproape că exclud femeile (cu vaga excepție a unor reflecții privitoare la mama protagonistului). Privilegiază în schimb elementul masculin, care se manifestă nu numai erotic, dar și fratern, și filial. O notă gravă aduce aici conflictul fizic. Întreaga relatare imaginată de Dora Pavel are loc pe fondul unei sechestrări destul de ciudate. Naratorul (personaj principal, totodată), Cezar Braia este răpit în plină zi dintr-un magazin
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
pe vârful Plavăț, unde Păstrămoiu îl introduce „în poveștile Stației“. În Galeria cu viță sălbatică, textul urmărea viața; în Însoțitorul, textul creează text, trucând viața. Iată cele două scene-pivot ale romanului, cu același mecanism declanșator, dar cu funcționalități diferite: scena erotică dintre Gigi Cristescu și Felicia Floașu, cu deschidere spre intriga cărții și scena „intelectuală“ din casa bătrânului profesor Ortopan, care concentrează problematica romanului. Ambele scene se declanșează pornind de la două categorii de texte diferite. Gigi Cristescu și Felicia Floașu se
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
devoratoare (Casimir și Evantia) - pentru a provoca. Scrisul este aici un filtru al iubirii, un stimul al trăirii și, prin aceasta, un nucleu generator al epicii romanului care evoluează „spectaculos“ pe un scenariu subtil construit de Pavelescu din implicațiile scenei erotice. Cealaltă scenă-pivot a romanului se petrece în casa lui Ortopan, plecând de la două texte, structural deosebite de primele, pe care le citează Buescu și Dăniloiu; dragostea devine aici filosofie (Buescu citează un fragment din Xenofon), politică și istorie (Dăniloiu spune
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
prostituatele în declarații - este un Fiat Doblò, proprietatea tatălui suspectului. După uciderea româncei, poliția a audiat o serie de prostituate. Ele nu au denunțat violențe, dar aproape toate afirmă că un client le-a cerut să îi ofere un "joc erotic" asemănător celui care a condus la moartea româncei, la Ugnano. De asemenea, ele își amintesc în mod clar furgonul, un element-cheie în cadrul anchetei, care a devenit apoi o pistă către arestarea presupusului asasin, mai scrie Corriere Fiorentino. Românca în vârstă
Suspectul acuzat de uciderea româncei la Florența, arestat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/32132_a_33457]
-
cum doriți! Alta e concluzia importantă: de când cu autoficțiunea la modă, scriitorii, numiți-i cum doriți, dovedesc o lipsă de imaginație cronică și n-au alte subiecte pentru romanele lor, numiți-le cum doriți, decât biata lor autobiografie, de obicei erotică, dacă nu de-a binelea pornografică.
Editorii apelează la avocați () [Corola-journal/Journalistic/3213_a_4538]
-
mai frapant dintre toate era reprezentat de ultimul poem al volumului (care, de altfel, îi și împrumuta parțial titlul) în care regimul cotidian și direct al discursului lăsa locul unuia amplu, incantatoriu, melanj de furori apocaliptice și de puternice veleități erotice. Ar fi fost de așteptat (cel puțin eu la asta mă așteptam) ca acest tonus amoros să dicteze discret măcar „ambreierea” unui volum ulterior. Nu se întâmplă, însă, asta în American Experience. „Libert arianismul” stilistic al lui Dósa e atât
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
putut spune abia în ultimul moment că ai fost dar te-ai înapoiat în Bucovina. Aș fi dorit mult să petrecem câteva clipe împreună. Cu toate că am aranjat volumul pentru tipar 3 și am jurat să nu mai scriu nici o poezie erotică, nu pot scăpa din mrejele în care mă ține prins cu destulă putere, încă, muza veche. Îmi strigă mereu la ureche foamea-i de versuri erotice. I-am mai aruncat câteva fărâmituri asupra cărora aș vrea să aud părerea ta
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
aranjat volumul pentru tipar 3 și am jurat să nu mai scriu nici o poezie erotică, nu pot scăpa din mrejele în care mă ține prins cu destulă putere, încă, muza veche. Îmi strigă mereu la ureche foamea-i de versuri erotice. I-am mai aruncat câteva fărâmituri asupra cărora aș vrea să aud părerea ta, dacă merită a fi numite hrană pentru o muză. Două din ele nu au nici un titlu măcar. Dacă va fi să-ți placă, poate găsești tu
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
cărora aș vrea să aud părerea ta, dacă merită a fi numite hrană pentru o muză. Două din ele nu au nici un titlu măcar. Dacă va fi să-ți placă, poate găsești tu un titlu potrivit. Am scris atâtea versuri erotice încât nu-mi mai pot da seama ce să aleg din ele. Tu le cunoști pe toate și-ți va fi lesne să-mi spui dacă merită să treacă alăturea de celelalte. De altfel am multă bătaie de cap cu
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
aprehendate epistolele de mai jos, trimise unor foste colege de facultate rămase în țară, surorile Victoria (Vicky) și Zizi Luca. Raportarea la ele, și îndeosebi la Zizi - în mod evident preferata - este ambiguă: pură prietenie în sensul de „camaraderie”?, apropiere erotică timidă, camuflată într-o atmosferă, atitudine și expresie de bravare, joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de Emma, care relevă un eros informat cultural, amestecând filosofia sartriană cu amorul liber și arta, un coctail preparat în laboratorul franțuzesc de fantasme erotice unde snobismul este fasonat la deznădejde. Emma îl preferă pe Klimt lui Egon Schiele, însă în disputa cu o altă artistă argumentele și de o parte și de alta sunt în linia unor poncife critice dezarmante prin modestia lor. Filmul
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
ca fapt al naturii și nu ca antinatură. Frumoasă teză! Cea care are inițiativa cu un sărut este Adèle, iar sărutul declanșează și o intensă relație fizică, relație căreia regizorul îi acordă tot timpul său în repetate episoade care recapitulează erotic cam tot ce poate oferi amorul lesbian plus figuri transfigurate de extaz și priviri încețoșate amoros care ling tandru partenera. Relația se răcește discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
fiziologic, cât unul psihologic cu înfruntarea unor tabuuri sociale chiar într-o societate atât de deschisă precum cea franceză. Pe de altă parte, avem un episod din Emanuelle, căreia putem să-i spunem fără să pierdem nimic Adèle, un film erotic din seria bine cunoscută în care se fac exerciții psihologice de budoar, rar străbătute de câte o inconsistentă umbră de ironie decameronică. Nu doar scenele de sex explicite conduc către această concluzie. Există filme precum remarcabilul Ai no korîda (Imperiul
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
juvenil, barely 18, ceea ce nu pare să deranjeze pe nimeni pentru că pudibonderiile de acest fel nu-și au locul în lumea artiștilor, iar pentru a ne scăpa de probleme, Adèle trece granița celor 18 ani, în lumea adulților. Însă debutul erotic lesbian reclamă și puțină perversiune și ilegalitate, ambele potențiatoare de gust, afrodisiace eficace. Romanța este punctată de scintilații prin care sunt filtrate săruturile pisicești ale celor două june, emblematic pentru ceea ce oferă din plin filmul lui Kechiche, un kitsch colorat
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
un film în acest sens. QED. În concluzie, ceea ce este de reproșat filmului lui Abdellatif Kechiche este tezismul și kitschul, atitudinea comme il faut după noul azimut ideologic privitor la homosexualitate. Regizorul rămâne la surpafață, epidermic, oferindu-ne un film erotic prost deghizat într-o love story cu irizări psihologice și estetofile, până la urmă un alt episod din Emanuelle sub numele de Adèle. Palme d’orul primit este un bun exemplu de cecitate estetică și conformism ideologic, și din păcate, nu
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
istoria unui neam. La arme! de Șt. O. Iosif este un Răsunet trecut printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
43. Rosita („Pentru totdeauna a ta. Crăciunul lui ’43. Rosita“), iar pe cealaltă Für Alex, zur Weihnachten ’43, von Deiner Rosita („Pentru Alex, de Crăciunul lui ’43, de la a ta Rosita“). Adio, Heidegger! Din acest paradis, deopotrivă universitar, sportiv și erotic, Dragomir este smuls în septembrie 1943, cînd este chemat în țară pentru mobilizare. În zadar îi eliberează Heidegger la 26 septembrie 1943 o Bescheinigung, o „adeverință“, din care rezultă că „dl. Alexandru Dragomir a avansat semnificativ“ cu disertația sa privind
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu, mă corectară femeile-papusi, sunt scrisori de suflet. Cobră se miră, într-un târziu, și el: bărbatul acela, stăpânul, cum îl numiți, va scrie tuturor epistole grave? O, nu, îl corectară femeile-papusi și pe el, sunt politicoase și personale. Adică erotice, am incercat eu să le prind în capcana, dar femeile mă priviră aspru. Stăpânul, spuseră ele, vorbind iar în cor - după cum am precizat deja, întrucât nu aveau o bunica a lor -, știe cum ne cheamă pe fiecare, cine suntem, care
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
cînd a fi seamănă cu a simți că te detești (și) postum... Tango în gînd Ia-mă de mînă ascunde-mă-n răsuflerea ta uită-mă printre lucrurile pe care le amîi și durează în tine levitînd ca o somolență erotică vom vorbi cîndva de la piele la piele printre cuvinte uită-mă în timpul cît ne-a rămas nu prea mult cine știe? e chiar mai bine să nu evocăm speranța care este o falsă apropiere suspendați în tăcerea arborescentă ne golim
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
gravitate, într-o franceză guturală, că pentru rația obișnuită de cocaină va trebui să lucreze pe rue Pigalle. Nu era primită în cafenele, împreună cu fetele din cartier, pentru că nu făcea parte din rețeaua proxeneților care controlau teritoriul plăcerilor oculte. Compasul erotic al picioarelor ei lungi nu măsura trotuarul decât între ora prânzului și intervalul de timp incert, iluzoriu, când în Place Pigalle se lasă întunericul și se aprind primele lumini... ...Tiberiu Manicatide a trecut pe lângă Rose Ndiaye în acea amiază ploioasă
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al lui Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al rememorărilor. Este și plin de sine acest Istrăteanu, crezându-se persecutat cosmic, toată povestea cu arestarea și ancheta, cu atragerea în labirintele judiciare punând-o în seama unor forțe răuvoitoare de sorginte obscură, malefice, urmărindu-l cu
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în care le sînt periclitate interesele sau în momentele de derută erotică, cînd morga nu poate dosi primitivismul, lăcomia bestială sau energia criminală dezlănțuită. De fapt, interesul acestei cărți ține chiar de felul în care autorul ne face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
de imaginea mulțumită de sine a lui Dim Cozianu, care, abia intrat în postura de proprietar de moșii și acareturi, sprijinindu-se bine în perne, se simte "ca un bărbat și un stăpîn". Chiar și femeile, în loc să se "abandoneze" vrajei erotice, îi privesc pe bărbați fie ca pe niște moșii îmbietoare, fie ca pe unele arvunite dar neadjudecate, fie "cu plăcere sătulă, mulțumită, de proprietar" în toată regula (vezi cazul Cleopatrei Cozianu). însăși iubirea de țară înseamnă pentru ei iubirea de
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
dâmbovițene Claudia Golea, Ioana Baetica și Cecilia Ștefănescu, pe de alta, vine nu numai din izbitoarea denivelare artistică; ci și din modul radical deosebit în care bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeștri, proza respiră erotic și atracția sexuală împinge lumea înainte. Universul cărții e organic la propriu și la figurat, membrele anatomice realizând o dublă copulație, stilistică și biologică. Romanele pulsează după ritmul interior al personajelor, inspiră și expiră aerul acestora, devin febrile odată cu ele
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]