29,871 matches
-
Novalis care la capătul unui lung traseu termină prin a se cunoaște: pe cine a văzut el? Pe el însuși! La sfîrșitul poveștii eroul se întoarce voios acasă și e primit cu îmbrățișări, la părinți acceptabili care îl acceptă pe erou ca subiect. Văd în termenul însuși de "Hausmärchen" semnul evident că povestea are o funcție domestică: poveștile casei vorbesc de cămin, de ospitalitatea domestică. Faptul de a pierde și a regăsi animă dialectic povestea. În Cei șapte corbi, "piticul aduse
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
să fie văzut"). Șiretenia, modul oblic permit punerea în mișcare a polilor opuși. Dar, mai ales, situația de prag critic apare cînd copiii, pierduți în adîncul pădurii, cea mai deasă și mai sălbatică, în toiul nopții celei mai întunecoase cînd eroul, obosit și înfricoșat de către urlete de lup, udat pînă la piele de o ploaie grozavă, alunecînd la fiecare pas în noroi zărește (la Perrault) o luminiță, precum cea a unei lumînări. Totul începe pe acest prag, la această ușă la
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
căpcăun (sau o căpcăună, după caz). Știm cum căpcăunul care violează ospitalitatea vrînd să-și omoare oaspeții va sfîrși prin a-și omorî propriii copii. Povestea lui Grimm, Corbul, este un frumos exemplu de ospitalitate forțată care intenționează să dăuneze eroului. Acesta din urmă, de fapt, un prinț, întîlnise o prințesă transformată în corb. Ea îi dezvăluie ce trebuei să facă el pentru a o elibera: "Continuă să mergi în pădure și vei găsi o casă unde stă o babă, ea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cazi într-un somn adînc și n-o să mai poți să mă eliberezi. În grădina din spatele casei, este o grămadă mare de vreascuri, urcă-te pe ea și așteaptă-mă acolo[...] dar dacă o să dormi, n-o să mă poți elibera." Eroul nu poate rezista la ospitalitatea insistentă și sfîrșește prin a bea o sorbitură care îi va provoca somnul și va face din el un neputincios eliberator al prințesei. Dar și aici semnele se inversează: ceea ce făcuse nefastă ospitalitatea (pîinea, carnea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
străin se dovedește puternic, cel slab superior celui bogat etc. în timp ce neospitalierul este pedepsit, dorința lui avînd ca rezultat tocmai opusul lucrului cerut. Vedem, de asemenea, în aceste povești cum ospitalitatea față de un străin sau o vietate aduce un ajutor eroului. Aceasta înseamnă că dorința de ospitalitate este alăturată împlinirii unor dorințe: pentru cei săritori, totul se va realiza deci după principiul plăcerii. Dar invers, ospitalitatea primită este un dar. Gazda se dovedește a fi un informator de primă importanță în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cu un ultim exemplu, Insula fericirii, care a fost scrisă, plecînd de la o schemă populară, de către D-na d'Aulnoy în 1690. Este vorba de o poveste inserată într-un roman Istoria lui Hypolite, conte de Duglas (1690) în care eroul, Hypolite, o povestește unei călugărițe căreia îi face portretul; aceasta îl sfătuiește să meargă să istorisească povestea Juliei, noua ei pensionară care nu e altcineva decît iubita sechestrată a falsului pictor. Sîntem aproape de povestea tip no 470B Tinerețe fără bătrînețe
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
aproape de povestea tip no 470B Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte și ea este de două ori interesantă. Mai întîi pentru că prezintă o ospitalitate dublă (o primă scenă va aduce o alta) și apoi pentru că ea pune problema timpului. Eroul, prinț rus, înghețat de frig, este primit de către o bătrînă (va fi luat la sfîrșit de către un bătrîn care nu este altul decît Timpul). Mai întîi sîntem transportați de la frigul (Rusiei și al vînturilor lui Eol) la căldură, aceea a
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Eol) la căldură, aceea a lui Zefir și a pasiunii amoroase. Prima ospitalitate care este dar, dar de viață, de căldură, de odihnă și de adjuvant va permite realizarea căutării amoroase. A doua ospitalitate este în Insula fericirii în care eroul a fost transportat pe aripile lui Zefir care i-a dat și o mantie verde care îl face nevăzut. Odată recunoscut, el este primit într-o magnifică locuință, care nu este cu nimic mai prejos față de luxul palatului Psihiei și
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
primire foarte simplă și frustă la o primire totodată rococo și magnifică, care este o culme a realizării erotice. Dar am putea adăuga, pentru a rămîne în tonul secolului al XVIII, "fără nici un viitor". Ospitalitatea a transportat într-adevăr pe erou în afara timpului, el crede că au trecut trei luni, cînd de fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii bine primit
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă suspendare a timpului (vezi Odiseea) și că, pentru a fi cu adevărat unde ești și pe deplin, trebuie să uiți de unde vii. Dar prea multă plăcere distruge dorința și eroul se întoarce la Timp ca să moară, așa cum Ulise a părăsit-o pe Nausicaa. Vom reține mai ales că marele moment de emoție este mai puțin cel de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi în fața ospitalității
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Cuvîntul poveștii în sine, definit ca o formă de plăcere, este luat ca o formă de ospitalitate și povestea D-nei d'Aulnoy este primită în miezul formei romanești. Dar de asemenea, povestea deschide, în această istorie, ospitalitatea, de vreme ce va permite eroului său să ajungă la iubita lui. Și aceasta arată, cred, esența fundamental ospitalieră a limbajului și a cuvîntului.
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
declanșat reacția epidermică (dusă pînă la dimensiunile unui adevărat scandal mediatic) a criticii pudibonde, oripilată de-a dreptul de unele pasaje mai îndrăznețe care atacau morala comună... Romanul este, de fapt, o savuroasă salată de "faze"/ povestiri scurte al căror erou și narator este Tinuț, un adolescent pasionat de muzică și fete, desprins parcă din De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger. Tinuț este un narator genuin (și nu prea) care relatează cu naturalețe, (auto)ironie, cinism, dar
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
în lanul de secară al lui J.D. Salinger. Tinuț este un narator genuin (și nu prea) care relatează cu naturalețe, (auto)ironie, cinism, dar și sensibilitate întîmplări de la bloc, de la școală, din tabără sau de pe străzile din perimetrul (specific bucureștean) Eroilor Panduri Academia Militară. Senzația este de înregistrare pe bandă de magnetofon de pe care vocea naratorului răzbate natural, fără o cenzură a vocabularului, predominant fiind limbajul argotic și hazos. Iată un inventar minim al "fazelor": Tinuț este îndrăgostit de Hari, colega
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
pajiște din apropierea castelului, a alungat pînă și stafia contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți ca la un vernisaj al lui marcel bunea". Pînă la urmă se produce inevitabilul. O atmosferă de îmbrățișări și pupături (verbale) optzeciste. Eroii generației sînt definiți cu lapidară, dar suculentă voluptate: "gheorghe iova - scriitor de avînt, care dă cu gramatica de pămînt. votcar și virgulofob. conjuncțiofob și istoric al propriilor lui ziceri. merită trecut în calendar, dar mai rar". Sau: "ioan es. pop
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
cuplu concret, ci doar personaje solitare și cu o imaginație febrilă, fiecare căutînd, așteptînd și inventînd propria sa pereche. Romanul lui Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, splendid tradus de Sorin Mărculescu, conține o astfel de poveste de iubire, ai cărei eroi trăiesc sentimentele prin procură, preluîndu-le din literatură sau din narațiunile vieților altora. Un livresc extrem al trăirilor, reținute, controlate de un anumit temperament stilistic, cel japonez, cu tot ceea ce presupune acesta (reticență, estetism exhibat cu o discreție desăvîrșită, dar nu
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
Basarabia (Republica Moldova), alcătuind toate un fel de anatomie a unui spectru ce bîntuie încă multe conștiințe, o istorie a terorii văzute prin ochii altora, dar nepurificată în ochii de copil. Marea majoritate a poveștilor are la bază experiențe de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
vorbește despre un "registru larg de apropieri de ordin biografic, ideologic și stilistic", dar, în fond, la ce se reduc acestea? La semnalarea faptului că, "în intimitatea sa, Radu Ionescu avea preocupări de Don Juan", coroborat cu "poza byroniană" a eroului principal din La gura sobei... Că "autorul anonim al romanului mărturisește a fi învățat gramatica cu I. Popp", iar R. I. "a învățat și el la Sf. Sava, avîndu-l profesor de gramatică și caligrafie pe citatul mai sus I. Popp
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
Popp", iar R. I. "a învățat și el la Sf. Sava, avîndu-l profesor de gramatică și caligrafie pe citatul mai sus I. Popp" (în realitate, în expunerea biografică, I. Al.Popp este pomenit exclusiv ca profesor de caligrafie)... Că "ocupațiile eroului principal al romanului" (om de litere, filozof și poet) corespund și ele cu ale lui R. I.... Că se observă coincidența unor nume proprii (Alexandru, Costică, Anica, Gogor > George)... Că "obsesia frumosului ideal, a cărui prezență fantomatică halucinează simțurile eroului
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
eroului principal al romanului" (om de litere, filozof și poet) corespund și ele cu ale lui R. I.... Că se observă coincidența unor nume proprii (Alexandru, Costică, Anica, Gogor > George)... Că "obsesia frumosului ideal, a cărui prezență fantomatică halucinează simțurile eroului", traversează și scrierile lui R. I....După cum se vede, nimic solid. Nimic, în orice caz, de ordin "ideologic și stilistic" care să ne poată, cu adevărat, convinge. [...] Impresia dumneavoastră de lectură, aceea că textul e tradus din franțuzește, coincide întru
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
în întreaga lume, este o meditație a insului timpurilor noastre pe tema iubirii, disimulată însă într-un epic coborît în universul istoric tulbure și fascinant deopotrivă al medievalității. Ideea lui Marquez, de a scrie despre iubire construind o povestire cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri și exaltări, singurătate și frenezii comunitare (în planul religios ambele), e strălucită, fiindcă ea funcționează ca un debușeu pentru o filozofie care e de fapt acut contemporană
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
fraze din chiar lecția "predată" de ei: "A fost acuzat de naționalism exagerat, deși naționalismul reprezintă plămânii prin care respiră o națiune. Cu toate că Eminescu nu învățase acea istorie a românilor care-i vorbea prin tunurile cetăților moldovenești, prin glasul numeroșilor eroi care au căzut la datorie în timp ce-și apărau țara, prin ploile de săgeți care acopereau cerul în grele lupte susținute de români pentru apărarea patriei, el a învățat să-și iubească țara asta cum o face un adevărat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
să intre pe teritorul Telecomando-ului, Cronicarul semnalează o afirmație a șefului PRM, Corneliu Vadim Tudor, la o emisiune realizată de Adrian Păunescu după meciul de fotbal dintre România și Germania. Distinsul patriot consideră că fotbaliștii români s-au comportat ca eroii de la Mărășești în acel meci. Cum nu s-a găsit nimeni să-l pună la punct în timpul emisiunii, Cronicarul se vede silit să-i reamintească faptul că eroii de la Mărășești nu băteau mingea, ci au murit apărându-și țara. Sinapsele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
și Germania. Distinsul patriot consideră că fotbaliștii români s-au comportat ca eroii de la Mărășești în acel meci. Cum nu s-a găsit nimeni să-l pună la punct în timpul emisiunii, Cronicarul se vede silit să-i reamintească faptul că eroii de la Mărășești nu băteau mingea, ci au murit apărându-și țara. Sinapsele tribunului pun semnul egalității între eroismul incomparabil al celui care își dă viața pentru țara lui și cel care joacă pentru țara lui.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
dreptul de a privi de sus, luciferian, meschinăriile existenței, iar reticențele de ordin social ale Veronicăi au fost taxate de meschinărie mic-burgheză. Lumea în care au trăit, victoriană și destul de puritană, n-a jucat nici un rol în aceste aprecieri discriminatorii. Eroii incompletului schimb epistolar păreau, în ochii istoricilor literari, cu desăvîrșire desprinși de lumea lor. Completarea schimbului de scrisori ne obligă să adoptăm o perspectivă nouă. Nu mai e loc pentru minimalizări și nedreptăți. Citiți scrisorile și veți vedea cît de
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
imorală, nici măcar atît, să profit. Ca Julien Sorel, de exemplu. Aș vrea să parvin, dar n-am nici forță, nici perseverență, nici încrederea necesară unei astfel de ascensiuni. Mă voi baza probabil numai pe talent. Puțin, prea puțin pentru un erou... De-aș avea puritatea, măcar, a unui... (indescifrabil)... Sau dacă aș fi un Ivan Karamazov de pildă să am satisfacția unicității,... a unui egoism de rasă... (Urmează niște note, cuvinte traduse din franceză): De trop - care e în plus, je
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]