1,916 matches
-
ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii "ca un intelectual", "e un beletrist". Contrazicând imaginea lui Hogaș acreditată de critica mai veche
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
poate cea mai gravă urmare a postcomunismului cultural. 3. Criză de structură Recentele polemici în jurul prezentării la Paris a unei masive și bine editate Histoire de la Transylvanie (inițial în trei volume 1986, condensate ulterior într-unul singur 1), operă a erudiției maghiare mai vechi și actuale, căreia nu i se poate opune încă (din nefericire) nimic echivalent din partea românească (sinteză, difuzare, publicitate etc.), depășesc cu mult, în semnificație, dimensiunile unei simple controverse între istorici. Faptul că istoriografia română n-a produs
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alt proiect cultural avem totuși nevoie. Măcar ca proiecție ideală. Nu lansăm un manifest. Consemnăm doar o situație de fapt. Efectele sale le resimțim la cea mai neînsemnată confruntare internațională. Nu mai vorbim de reprezentanții unor culturi care îmbrățișează umanitățile, erudiția și marile in-folii de sute și sute de ani. Ceea ce nu este cazul din nefericire încă la noi. Un al doilea handicap cultural esențial, alături de fragmentarism cauză și efect în același timp , este mentalitatea pur publicistică, actualistă, improvizată. Adesea inevitabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
invită deci la luciditate tipologică și, mai ales, la modestie. Situație subtil ironică, în același timp, de care amintește și Sorin Antohi. Locul, sau mai bine spus, atelierul unde se operează această sinteză, este un foarte bogat aparat de note. Erudiție, bineînțeles, dar și ceva mai mult. în acest cadru se produc toate referințele necesare, se discută întreg aparatul critic, se aduc argumente și precizări suplimentare. Fiecare capitol are, deci, dublura sa bibliografică. Ea poate fi citită paralel și chiar separat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nae Ionescu a detestat profund spiritul critic și raționalist iluminist. Un ultim aspect este legat de condițiile reale de recepție ale unor astfel de studii la noi. Cine citește ce? în nici un caz o lectură de tip impresionist, literar (liniștea erudiției, de pildă) nu este adecvată. Pe de o parte, lipsa de tradiție și de preocupări în acest domeniu, de acces la izvoarele străine și ignorarea ingenuă a celor românești duc spre o audiență inevitabil restrânsă. Pe de alta, Sorin Antohi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
accente și nimic mai mult. Literatura are meritele sale evidente, indiscutabile. Dar, în nici o mare cultură din lume, ea nu exercită monopolul absolut. Când un poet oarecare vede o carte de documentare și strâmbă din nas, profund dezgustat (o, vai ! erudiție), ne permitem politicoși, dar fermi să-l trimitem la plimbare. Iar când același poet pune jos, și mai dezgustat, revista specializată, care nu se ocupă teribilă eroare ! de... opera sa, preferăm să păstrăm... discreție asupra reacțiilor noastre interioare. Individualism nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o singură lucrare etnografică sau folclorică "pur științifică", Eliade se plasează într-o "lume a miturilor și simbolurilor care trebuia cunoscută și înțeleasă, pentru a putea înțelege situația omului în Cosmos"4. Autorul își include lucrările domeniului filosofiei și nu erudiției pur științifice, și explică prin trei motive "aspectul tipografic erudit": groaza de diletantism, teama de "a nu fi luat în serios" și natura documentelor spirituale de care se ocupa (documente aparținând Indiei și Orientului în general, culturilor în stadiu etnografic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de actori-teoreticieni, tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră că este redevabilă în mare măsură unor opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole din Istoria credințelor și ideilor religioase: "fără date de pură erudiție, simbolismul baroc al cărții rămâne inaccesibil". Senzația după citirea cărții, după decriptarea semnelor și a simbolurilor, este că "savantul colaborează nepermis de mult la edificarea scenariului narativ și că, obligându-te să te documentezi, dar nedezvăluindu-ți până la urmă în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
materialelor de care dispune istoricul religiilor", cercetări în care vede posibile "izvoare uitate ale inspirației literare"1, Eliade formulează "unitatea profundă a scrierilor mele, atât literare cât și istorico-filozofice" și filiația directă a unor opere de ficțiune din opera de erudiție științifică. Pe ambele tărâmuri, unite prin ceea ce autorul numește obsesie în Jurnal, și anume conceptul de irecognoscibilitate a miracolului sau camuflare a sacrului în realități/acte profane (întâlnit în "lucrările mele de Istoria Religiilor, în scrierile literare, dar și în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de lumi, creează universurile paralele; orice narațiune prezintă un "univers nou, inedit, cu legile lui proprii - și această prezentare constituie un act de creație, nu numai în înțelesul estetic al expresiei", iar în opera științifică nu reprezintă "o aplecare spre erudiție", ci zugrăvește, mărturisește autorul, "cu totul altceva: o lume care mi se pare mie mai reală (s.a), mai vie, decât personagiile de romane și nuvele"3. (Între mitul pe care Eliade îl creează și cel "pe care îl discută
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca vestibul al pântecului, unde, dacă vă grăbiți puțin, veți fi primiți în stil, printre bule de șampanie și rillette d'anguille! Un apel cordial nu-i decât ecoul altuia și mai profund, gastro-intestinal. Bart fu bucuros să-și etaleze erudiția: − Din câte-mi amintesc, Manifestul antropofag redactat în Brazilia prin anii '20 propunea autohtonilor tocmai un astfel de canibalism ritual al culturii europene: venerație adâncă emanată din profunzimea pe măsură a intestinului. − Ce-i cu manifestul asta? Nu prea văd
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din canoanele Sinodului din Tyrol confirmă rolul rațiunii în credință, contribuția creștinului la propria-i mîntuire prin faptele sale, și se insistă asupra liberului arbitru al credinciosului; în domeniul pedagogiei, spiritul umanist se regăsește în organizarea colegiilor iezuite; în domeniul erudiției, care continuă mișcarea științifică generată de umaniști. Influența acestei revoluții a valorilor se face simțită și în psihologie, în drept sau în critica istorică. Dar dacă o moștenire mai supraviețuiește încă, dacă premisele formulate continuă timp de două secole să
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care să cerceteze în profunzime evoluția relațiilor dintre români și tătari și să pună în adevărata lui lumină rolul jucat în istoria țării noastre de Hoarda de Aur și mai târziu de Hanatul Crimeii. Până acum, în afara studiului de temeinică erudiție publicat în 1933 de Aurelian Sacerdoțeanu despre Marea Invazie tătară și sud-estul european și de informațiile sporadice risipite prin tratatele de istoria românilor și prin unele articole privind Evul Mediu românesc, această problemă a fost lăsată în umbră. Este meritul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
poate împiedica să nu remarce că luptele, sacrificiile și contribuția efectivă a românilor la apărarea civilizației europene, nu sunt înregistrate și apreciate cum s-ar cuveni. Trebuie adăugat că Românii și Hoarda de Aur, deși este o carte de serioasă erudiție, se citește cu mult interes chiar de către nespecialiști. Deplângând pierderea timpurie a unui istoric, care a adus atâtea contribuții valoroase la istoria poporului român, îndeosebi cu privire la domnia lui Ștefan cel Mare și a Bisericii Moldovei, ne exprimăm speranța că alte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
economic, juridic, politic, militar și moral cu repercusiunile pe care le-au avut asupra Țărilor Române (v. și recenzia făcută de Fr. Pall, în „Revue historique du Sud-Est Européen”, anul XXII, 1945, p. 322-325). La sfârșitul acestei lucrări de vastă erudiție se află înșirate titlurile tuturor izvoarelor și lucrărilor referitoare la tătari, din perioada 1223-1502, care au fost folosite de autor și care pot interesa și pe unii cititori (p. 455-516). Pentru completarea informațiilor referitoare la organizarea vieții sociale și economice
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de cauză, responsabil? În ce măsură cercetătorii sunt interesați de dezvăluirea și decodificarea adecvată și corectă a ceea ce au descoperit? Care sunt criteriile de alocare a fondurilor publice în cercetare? Care este viitorul educației pentru viață? În ce măsură țelul educației tinerilor a rămas erudiția, curiozitatea, cercetarea, iar cel al științei descoperirea neregularităților, instabilităților sistemelor? Utilitarismul și setarea consensuală a minților, deși asiguratoare a investițiilor făcute în cercetare, nu este benefică pentru viitorul omenirii și nici măcar pentru producția de idei. Dacă în timpul revoluției industriale cunoașterea
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
îndrăznise să se apropie. O admira de la distanță și voia să știe totul despre ea. Ca și Pauline, acest necunoscut era pasionat de îndeletnicirile intelectuale. Era arhivist paleograf și voia să se dedice studiului istoriei. "Ceea ce îi speria pe ceilalți" erudiția tinerei fete "era tocmai ceea ce îl atrăgea pe el". Cu toate acestea, admiratorul secret nu voia să-și dezvăluie numele: Pauline trebuia să-l ghicească. Pentru a-l demasca, ea recurge așadar la o mică șiretenie, la "o născocire neobișnuită
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
știință a scrierii poeziei, cum rar poate fi Întâlnită la o asemenea vârstă. Doar la Anta Raluca Buzinschi, și ea tot foarte tânără plecată dincolo de Styx, sau la Daniel Ț. Suciu, deja la o vârstă fragedă Îndoctrinat cu filozofie și erudiție, se mai putea Întâlni o astfel de maturizare precoce. Desigur, fiecare Într-un sens anume, cu o altă intensitate, În funcție și de temperament. La Malin Tăcu se poate foarte lesne vedea candoarea juvenilității, puritatea, candoarea pe care o și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe Erasmus să evidențieze rolul formativ primordial al disciplinelor umaniste în detrimentul celor realiste. În acest sens, avea în vedere în primul rând literatura, care, prin conținuturile sale, avea valențe modelatoare, formative și educative în devenirea umană. Cultura nu însemna însă erudiție, în opinia sa, ci umanizarea pornirilor instinctive ale copilului prin contactul său nemijlocit cu marile opere literare, inclusiv cu cele ale culturii greco-latine. François Rabelais (1494-1553), prin întreaga sa concepție pedagogică și literară, fundamentează teza unei aspirații spre idealul omului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
zilei că era absolută nevoie de un nou model în formarea educațională a tinerilor. Scopul educației, în optica acestui gânditor umanist, îl constituia formarea omului de și pentru societate, a gentilomului, așa cum îl definea el, care, pe lângă cunoștințele vaste, pe lângă erudiția spiritului, trebuia să posede o mare capacitate de judecată, chibzuință și o bogată experiență de viață. Formarea acestor abilități impunea educatorului obligativitatea renunțării la caducele metode și mijloace de învățare (memorarea mecanică, pedeapsa corporală, dictatul și autoritarismul excesiv), precum și încercarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
umor, dar și mai bine este ca istețimea lui să fie util înșurubată în echilibrul cel atât de dorit pe lumea aceasta. Căci și să parodiezi mereu și în continuu nu face bine la stomacul cel cultural (ori doar literar). Erudiția flancată de umor (dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mereu și în continuu nu face bine la stomacul cel cultural (ori doar literar). Erudiția flancată de umor (dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
distincte, corespondențele dintre ele sînt multiple. Pe lîngă aceasta, limba însăși este un aspect al culturii, cu o componentă spirituală și cu vizarea reperelor valorice, reprezentînd în același timp fundamentul creației culturale, atît la nivel popular, cît și la nivelul erudiției. Se înțelege astfel, de ce, această lucrare, consacrată comunicării, are o extinsă dimensiune lingvistică, care vizează, pe de o parte continuarea și răspîndirea elementelor specifice focarelor antice și, pe de altă parte, starea și colaborarea elementelor provenite din focarele culturale moderne
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot fi anonime, realizate la nivelul vieții sociale comunitare tradiționale și al cunoașterii comune în cadrul unui grup etnic sau pot fi creații ale unor indivizi ori ale unei pleiade de indivizi specializați ai grupului respectiv, adică pot fi realizări ale erudiției, ale cunoașterii științifice și filozofice elevate. Există, prin urmare, așa cum a remarcat Lucian Blaga, două aspecte ale culturii create de fiecare grup etnic: o cultură minoră sau etnografică și o cultură majoră sau monumentală 5, calificativele minor și major fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
graiuri locale, care nu urmează întotdeauna aceleași principii și nu au mijloace comune în transformările pe care le cunosc. Celălalt aspect al limbii, limba literară, arată G. Ivănes-cu, este componentă și mijloc de expresie pentru cultura majoră (sau cultura de erudiție) și se realizează printr-o activitate volitivă, orientată de scopuri determinate 6. Creată prin efortul mai multor generații, limba literară întrunește mijloace care îi permit să dea expresie culturii înalte, repre-zentînd, în ciuda faptului că evoluează prin efortul individual al intelectualilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]