2,389 matches
-
Trecento - Seicento), fie că transmitea în cadrul seminariilor prin secvențe și pilde din viața și opera marilor figuri literar-artistice italiene, românești, și cu precădere occidentale nepieritoarea lecție a acestora în superbe expozeuri comparatiste. Al. Balaci a fost nu numai Profesorul și Eruditul, ci și partenerul studenților săi, și acest lucru în vremuri când "păstrarea distanței" era o indicație expresă a ierarhiilor de stat și de partid. Harul elocinței, dublat de cel al Omului fermecător de care generații de studente au fost îndrăgostite
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Din păcate, mă reperează iute. Comandă și el o cafea. Mă-ntreabă ce beau și ce fumez. Îi răspund, mîndru, că m-am lăsat. Da de gagiti nu te lătași, fi-ai al dacu! Apoi, mă chestionează interesat, ca director erudit ce era: Bă Bodane (unde erau două silabe, sacrifica una), te mai ziti? (la el, c-ul devenea t). Nimic deosebit, am venit să-mi văd colegii de facultate... Îmhî! Aia pe care venisi t-o vezi, nu fu colegă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de azi, interesat de orizontul spiritual și lumesc al lui Nicolae Milescu Spătarul, i se oferă alte și alte mărturii care legitimează imaginea umanistului: Dacă adăugăm la acest miniportret scris de ambasadorul francez (...) aprecierile patriarhului Dositei (al Constantinopolului, n. n.), ale eruditului suedez Sparwenfeld, ale umanistului olandez Rinhuber sau ale învățatului francez Foy de Neuville, putem înțelege că Milescu nu era numai un vir perdoctus sau un vir polyglotus, ci un homo universalis de tip renascentist, un encicloped peregrin, pentru care natura
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
misiunea diplomatului, a scrie despre tărîmul excentric și exotic echivalează cu o imersiune în istoria și substanța Chinei imperiale, medievale. Autorul reunește demnitatea oficială a ambasadei și interesul umanistului pentru ceea ce nu este la îndemîna cunoașterii obișnuite. Călătoria oferă conștiinței eruditului ocazia de a se deschide spre spațiul străin cu tot nesațul exploratorului: cronicar și geograf, observator oficial și martor itinerant, diaristul dobîndește o experiență nemijlocită a diferenței. Întîlnirea civilizațiilor într-o unică perspectivă, aceea a călătorului instruit, vorbitor al limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Sorohan (8). Amestecul de anecdotă și pitoresc vizual, de reflecție istoriografică și observație sociologică se subordonează voinței de a cuprinde cu toate mijloacele de investigație o lume complexă, față de care diferențele sînt enorme. În același timp, scriitorul el însuși un erudit de seamă, voiește a transmite într-o modalitate expresivă și ceremonială față de propriul suveran rodul observațiilor și al înțelegerii sale, adică al călătoriei în Imperiul Chinei îndepărtate. Jurnalul se construiește cu o artă a apropierii (vezi, spre comparație, arta îndepărtării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
multe literaturi, rezumate de opere, precizări de izvoare, comparatism. Atunci când simte nevoia unor delimitări, vine cu ironii și aluzii. În capitolul "Cultura. Eminescu în timp și spațiu", exegetul cercetează mai întâi stratul filosofic, și face din opera sa cea mai erudită carte din critica românească. El încearcă să facă o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plătească paserea". Prin Creangă "se mărturisește vechimea unu popor"; "Scriitori ca Creangă nu pot apărea decât acolo unde cuvântul e bătrân, greu de subînțelesuri, aproape echivoc și unde experiența s-a condensat în formele nemișcătoare, tuturor cunoscute..." (G. Călinescu). Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor și dor (Ovidiu Bârlea), caracterul de spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de scrisori sau documente; se pune accent pe autenticitate, pe relatarea subiectivă la persoana I. Analizând impresionismul de tinerețe a criticului Lovinescu, sincronismul maturității și mutația valorilor estetice, Pompiliu Constantinescu remarcă un stil de o fină structură artistică, la acest erudit, mare constructor de sinteze. El aprecia civilizația română modernă drept una revoluționară. Modernizarea României a fost posibilă datorită mediului social burghez și factorului temperamental al muntenilor (E. Lovinescu). Câteva pagini frumoase prin limpezimea și eleganța stilului au fost dedicate lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu planul fantastic, în care se desfășoară evenimente din perioada 780-797. Sunt aici motive mitice, istorice, filosofice, erotice, religioase, de aventură etc. repartizate în trei secțiuni: mitul, basmul și istoria. Naratorul omniscient relatează la persoana a III-a, este un erudit, cunoscător de practici arhaice, magice sau religioase. Acțiunea se petrece în Dacia prefeudală, pe Muntele Ascuns, în Bizanț. În primul capitol apare concepția sadoveniană de tip arhetipal. Aflăm că autorul manuscrisului este profesorul Stamatin, care conducea în 1926 un grup
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
odinioară sau în cea neolatină de azi au întreprins între alții D. Fernandez, Ph. Levillain, M.A. Ladero Quesada, F. Mauro, M. Rivosecchi, Ph. Rossillon, A. Houaiss, M. Kane, în textele din Civilisation latine, texte ce conțin nu doar constatări erudite, ci deopotrivă căutări anxioase, interogații. După atâtea studii de mare interes pe această temă (R. Abelio, John Bowlw, Altiero Spinelli, M. Richonnier etc.) noile eseuri strânse laolaltă de G. Duby invită stăruitor la definirea unei identități. N-am făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și de unele curente mai noi. O bogată exegeză, adusă la zi, îi sprijină acum încercarea de a-l prezenta pe N. Iorga publicului de specialitate străin. A treia parte din volum se dedică altminteri prezentării autorului: o vastă și erudită introducere, unde bibliografia e pusă la punct cu ultimele noutăți, ocupând ea însăși un spațiu considerabil, iar analiza operei e dintre cele mai pertinente și mai cuprinzătoare. Nu o vom discuta aici. Ea ar merita să fie tradusă la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vasta-i sinteză istoriografică. Alte figuri prezentate în volum completează tabloul unei Rusii agitate, nervoase, dar încă inaptă să pună la lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul N. Novikov sunt numai câteva personalități a căror atitudine autorul a căutat să o fixeze în volum. Excursul nu se prezumă la generația contemporană revoluției. N. Eidelman face trimiteri insistente la Pușkin, care a și conceput o dramă a momentului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U.V. Wilamowitz-Wallendorf, a declarat că limbajul sfântului este expresia armonică a unui suflet elegant<footnote Cf. Johannes Quasten, op. cit., p. 433. footnote>. Aproape fiecare frază din omiliile sale este certificată cu un citat din Sfânta Scriptură
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Cu alte cuvinte, el este cam desuet, cam depășit, nu mai face față, comparativ cu pretențiile modernității, cu evoluția prozei de la noi și a celei europene. Este o privire lucidă, în ton cu scepticismul pe un front mai larg al eruditului cărturar asupra mersului tărăgănat, în zăbavă, față de Occident, al istoriei și al formelor artistice. Iorga oscilează, în lucrările sale de sinteză, între a deveni adeptul progreselor pe care trebuie să le înregistreze cultura românească, spre a fi "în pas" cu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U.V. Wilamowitz-Wallendorf, a declarat că limbajul sfântului este expresia armonică a unui suflet elegant<footnote Cf. Johannes Quasten, op. cit., p. 433. footnote>. Aproape fiecare frază din omiliile sale este certificată cu un citat din Sfânta Scriptură
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
au numeroase puncte comune și că normele și referențialele de management au evoluat în privința liniilor conceptuale între calitate, securitate și mediu, ceea ce recomandă demararea unui management comun privind: * identificarea sistematică a nevoilor și riscurilor; * planificarea și prevenirea disfuncționalităților; * procese apropiate (erudite, similare); * revizuire pentru o ameliorare continuă a sistemului. Pornind de la aceste principii, prin prezentarea diferențelor și analogiilor dintre aceste sisteme, prin luarea în considerare a organizației,în totalitatea ei ca reprezentând o sumă de procese ce trebuie identificate, implementate, ținute
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3159]
-
Înscriindu-se, după opinia mea, pe a-ceastă filieră hermetică, tratatul despre nimic al lui John Barrow este o carte occidentală despre "vidul plin" al orientalilor, despre zero-ul pe care filosofia greacă l-a ratat, o carte paradoxală, incitantă, plăcută, erudită prin știința fizico-matematică pe care o demonstrează în căutarea esenței lucrurilor. Autorul este suficient de vag pentru a fi sigur atunci cînd ne explică un concept atît de nesigur. Noroc că, așa cum spunea Cioran, " Totul este ireal. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cerea puterilor să ia atitudine pentru a împiedica răul, ce lua proporții, el considera că este datoria lor să intervină cu toată greutatea pentru a face respectate de către armatele turcești „drepturile omului, datoriile omeniei”. Bazate pe o informație largă și erudită, concepute într-o manieră originală scrierile lui Alexandru Zub constituie un nesecat izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cu codiciluri și excepții... Legile fără excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
episod în care Autorul intră în dialog cu Ladima. Inițial, cititorul este derutat de identitatea interlocutorului, considerând că Fred Vasilescu ar fi cel căruia poetul îi expune propria artă poetică. Însă acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George, nu se deosebește prin nimic de principiile emise de Liviu Petrescu în Realitate și romanesc. În evoluția personalității lui Camil Petrescu se ivește o fascinantă conjuncție între preocupările sale erudite și temperamentul vulcanic, în care pasiunea și sensibilitatea își au un rol bine stabilit. Dialectica aceasta tulburătoare prin revelațiile și deschiderile interpretative ce ni le oferă amintește de încântătorul articol al lui N. Steinhardt despre Luceafărul, în care eseistul propune
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
arhetipul asigură o legătură intimă, subtilă, între două sau mai multe poeme, unificând și sistematizând, totodată, experiența literară. Criticul canadian crede că o caracteristică a arhetipului este cea de complex variabil, aceasta din urmă condensând un număr mare de asociații erudite specifice. Este motivul pentru care arhetipul comunică ceva numai unor indivizi avizați, aparținând unui anume tip de cultură.153 În fine, precizăm că Jung ne atrage atenția, în mai multe rânduri, că definiția arhetipului poate genera unele confuzii: "Tot mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
7 de învins semnificația pe care el însuși s-a străduit s-o imprime propriei sale existențe: „Sunt altul ? Poate. .. să fii veșnic Același prea sărac îmi pare. Viața-mi spune: fii o taină Și tie singur o mirare” Savant erudit și distins profesor, Densusianu, s-a impus ca un adevărat deschizător de drumuri și creator de școală. Capitolul II Direcții principale ale activității lui Ovid Densusianu 2.1. Ovid Densusianu - profesor și cercetător „Scund de statură, firav până a lăsa
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
istorică - filologică și orientarea sociologică, care converg pentru a da astăzi baza largă ce să le permită să se dezvolte în sensul orientărilor modeme ale antropologiei culturale. Datorită lui B.P. Hașdeu ,orientarea istorică - filologică primește chiar de la început o fundamentare erudită, grație documentării istorice, referințelor filologice la cărțile populare, datelor lingvistice și rezultatelor anchetelor făcute cu ajutorul chestionarelor. Orientarea B.P.Hașdeu evoluează spre o metodă nouă de culegere a materialelor folclorice spre cercetări monografice zonale de grai și folclor sau numai de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ultima candelă a speranței creștine, sub invazia "Fiarei ce va să vie", întrupată în sultanul Mehmet, pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă) veștejește crunt fanatismul religios, atât cel al ascetului Ghenadios, cât și al Fraților Liberului Cuget
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]