2,349 matches
-
broderia doar în unele locuri, evidențiindu-se printr-un puternic contrast cu suprafața mată de culoarea cernelii. Astfel, frumusețea îi este asigurată de claritatea liniilor, de simplitatea desenului. Însă unele femei preferă să poarte stofa pe dos pentru a-și etala bogăția, pentru a atrage atenția asupra multitudinii firelor de aur. În această manieră poartă și romantismul poezia, conchide Cocteau, sugerând prezența unui lux artificial, fals care se opune firescului în actul artistic. "Poezia trebuie să aibă un aer sărac pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creeze o aură de cap luminat al istoriei contemporane. În realitate, Neagu Djuvara este un bun filosof al istoriei (Civilisation et les lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations, Paris, 1975), dar un istoric mediocru și fantezist, care-și etalează carențele de informație și de interpretare și-n dialogurile cu George Rădulescu (Un secol cu Neagu Djuvara, Cuvânt înainte, de Andrei Pleșu, postfață, de Mihai Răzvan Ungureanu, Editura Adevărul, București, 2010). În imaginarul lui Neagu Djuvara, face prozeliți ideea moscovită
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
precizează Coșeriu, se relevă perspectiva funcțională și structurală, prin semnificația limbii (Sprachbedeutung) ce instituie acest statut al cuvîntului în raport cu celelalte. În vorbire, în discurs, prin actualizarea acestei semnificații a limbii, într-o perspectivă nonstructurală, dominată de conexiunile lanțului discursiv, se etalează sensurile cuvîntului sau semnificațiile vorbirii (Redebedeutungen). Pe această bază, în cazurile în care cuvintele sînt caracterizate printr-un conținut ce se segmentează în mai multe semnificații, ele produc la nivelul limbii polisemia, iar, la nivelul vorbirii, polivalența, aceasta raportîndu-se pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încerca să înțeleagă lumea ca o sumă de obiecte cunoscute sau care ar putea fi cunoscute. Acest efort are ca rezultat ființarea, adică scoaterea din ascundere, și întemeierea ființei, a faptului de a exista. Dar, prin întrebarea cu privire la ființă se etalează însăși ființarea celui care pune întrebări ca fiind ființă (Dasein). (La D e s c a r t e s, existența se releva prin îndoială, care conținea germenele gîndirii, inițierea actului de a problematiza.) Ființa celui care pune întrebări se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intropatia cognitivă. Textul filozofic și textul poetic au o accentuată latură formativă, întrucît gradul de noutate în informație și în expresie depășesc media din comunicarea informativă. Așadar, ceea ce caracterizează creațiile puternic individualizate este un anumit orgoliu al creatorilor în a etala faptul că ei dețin un procent înalt de inteligență nativă, adică de forță de a constata, de a simți, de a gîndi și de a se exprima. Dar, cum nu orice marinar este în măsură să descopere o lume nouă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. După 23 septembrie, au apărut zeci de formațiuni politice și mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord și-a etalat cât mai vocal crezul în interiorul unui partid. Mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pensie constituie mai degrabă un abandon, pentru Vasile Fetescu, pedagog de vocație și director de mari așezăminte școlare, mai toată cariera, această retragere a devenit prilej de a și pune în lumină calități pe care mai înainte nu le putuse etala destul. Preocupări pedagogice (1995), Flori târzii - proză, versuri, aforisme (2002), Parfum de spini (2003), Educator adevărat (2004), Toamnă la Copou (2005) indică nu numai un ritm semnificativ de manifestare intelectuală, dar și modalități de expresie a căror complementaritate pare evidentă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
se va produce în zonele cele mai sărace. Desigur, migrația către țările bogate va crește în continuare, alimentînd metisajul demografic. E de văzut cum vor răspunde confesiunile creștine acestei provocări. Va deveni Europa musulmană, iar America hispanică, sau își vor etala în continuare egoismul ? Ce fel de creștin este cel care nu împarte cu semenul său ? Lupi în blană de oaie, după decenii și chiar secole în care au furat bogățiile altora. Va învinge religia sau confesiunea care va ști să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. După 23 septembrie, au apărut zeci de formațiuni politice și mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord și-a etalat cât mai vocal crezul în interiorul unui partid. Mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
poruncilor politice și rămîne senin. Se mulțumește cu ceea ce are. Îi ajută pe oameni lăsîndu-i în pace. Da, adevărul pare și uneori chiar este cît se poate de para doxal. Oamenii sunt ca fulgii de nea. Sunt frumoși. Fiecare își etalează frumusețea, dar apoi se contopesc, devin Unu, fără să dispară, fără să plece, doar își schimbă forma, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni și mai frumoși. Aceasta este Viața. Ea ne susține pe toți. Nu există alt adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și Omega. Aș vrea să devin o vale sub Cer, un vas sacru din care abia-născuții să bea apa vieții. Ieri a nins. Privind la fulgii mari cum cădeau m-am gîndit că tot așa sunt și oamenii, fiecare își etalează o vreme frumusețea, apoi se contopesc, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni aici și mai frumoși. Aceasta e Viața, cu sublima ei poezie. Căci vor veni vremuri cînd însăși viața va deveni un lux, ea care se ivește
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se miște pământul sub picioarele noastre. Desigur, gândul ne poartă repede la zona de curbură a Carpaților Orientali, amintindu-ne de groaznicele cutremure care ne-au marcat existența. E un reflex logic având în vedere aria întinsă pe care își etalează forța distructivă 3. Cutremurele nu sunt, așadar, decât ultima zvâcnire a alunecării coloșilor est european și ponto moesic sub cel intra alpin. Fenomenul de subducție determină existența în dreptul curburii a unei regiuni joase care se întinde de-a lungul Siretului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Moesică). Nu înseamnă că este ceva greșit în enumerările respective, mai ales că munții, cu ajutorul acestor particularități, au modelat destinul nostru ca națiune și stat. Dar este o expunere incompletă, pentru că nu surprinde enorma lor forță pe care și-au etalat-o din adâncuri. Carpații au avut puterea și măiestria de a făuri un sistem teritorial distinct în miezul continentului. Este vorba de însuși spațiul românesc care formează arealul natural în care ne-am născut și am crescut ca popor. Apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
menținut doar la suprafață. Nu am reușit să le pătrundem tainele pentru a le găsi menirea și astfel să putem a ne afla rostul. Ne limităm la a le contempla, admirându-le și, totodată, înfricoșându-ne de puterea și măreția etalate în desfășurarea lor grandioasă. Să nu uităm niciodată, pe cărarea care ne poartă spre vârful muntelui, că formăm axul central al spațiului cosmic. Reprezentăm manifestarea conștientă a materiei și, implicit, nucleul în jurul căruia se coagulează existența. Suntem purtătorii unui miracol
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trai, plăcerile și gusturile se vădesc a fi tot mai mult dependente de sistemul de piață. Cu cât hiperconsumatorul are o putere mai mare, necunoscută de el până acum, cu atât piața își extinde tentacular imperiul: cu cât cumpărătorul își etalează autoadministrarea, cu atît extradeterminarea ținând de ordinea comercială este mai manifestă. Hiperconsumatorul nu mai e doar ahtiat după bunăstare materială, el apare și ca solicitant exponențial de confort psihic, de armonie interioară și de aspirație subiectivă către împlinirea personală, fapt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a produce mai întâi și de a vinde după aceea, ci de a vinde pentru a produce, consumatorul fiind cel care „dă ordin” producătorului. Propunând o varietate crescândă, multiplicând opțiunile ce asigură mass customization, faza III, în care-și etalează opulența hipertrofia ofertei, apare ca o economie dominată de cerere. Ceea ce acționează în universul bunurilor materiale se manifestă și în sfera serviciilor, așa cum o dovedesc avântul politicilor de segmentare tarifară în transporturi sau în telecomunicații, înmulțirea canalelor de televiziune, ofertele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
24 de ore din 24, 7 zile din 7; nocturnele comerciale se înmulțesc; parcul distribuitoarelor automate care permit cumpărăturile în flux continuu nu încetează să crească 26. În vreme ce concediile se fărâmițează și se eșalonează în timp, agențiile de voiaj își etalează ofertele pe parcursul întregului an. Livrările la domiciliu și la orice oră de feluri de mâncare gătite se dezvoltă cu succes. Sălile de cinema propun spectacole atât la 10 dimineața, cât și la miezul nopții. În Franța, Codul muncii prevede că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
oraș recreativ gata oricând pentru consumul de piață și cultural. E timpul orașului dedicat convivialității relaxante, divertismentului, shoppingului ca plăcere. După orașul-producție, orașul hedonist 6 ce reflectă facilitatea, abundența, negarea de-a dreptul dionisiacă a muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
regresul dorințeitc "Nemesis \: supraexpunerea la fericire, regresul dorinței" Epoca noastră, care comprimă spațiu-timpul, este și una care tinde să spulbere vechile frontiere dintre spațiul privat și cel public. S-a terminat cu vechile pudori ale subiectivității, acum viața personală se etalează la vedere, inundând ca un veritabil tsunami scena mediatico-politică. Eram consumatori de obiecte, de călătorii, de informații, iată-ne pe deasupra și consumatori de intimitate. Manifestările fenomenului sunt numeroase: dezlănțuirea pornografiei la nivel profesionist, dar și amator, biografii scandaloase, convorbiri telefonice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de deochi, de practicile magiei agresive. Evenimentele fericite fac să apară teama de ciuda și de invidia celorlalți, de unde o mulțime de atitudini socialmente recomandate având drept scop ținerea la distanță a sentimentelor distructive: să dai pomeni, să nu-ți etalezi averea, să nu te fălești cu ce ai sau chiar, ca în China antică, să-și depreciezi situația inclusiv umilindu-te. Nimeni nu trebuie să-și exprime zgomotos bucuria cu ocazia vreunui eveniment fericit, să se înfumureze pentru vreun bun
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fi chiar acest medium ce le garantează consumatorilor că vor fi glamorous, adică invidiați pentru fericirea lor15. Ceea ce altădată inspira temeri a devenit acum un argument benefic vânzării, un sentiment tratat cu ironie și dezinvoltură. Televiziunea, revistele ilustrate, presa people etalează zilnic spectacolul celor care încarnează plenitudinea vieții. Prin mijlocirea fotografiilor și a reportajelor superlative, mass-media nu doar exaltă modelele de viață fericită, dar chiar se străduiește să-i facă mai frumoși pe cei mai frumoși, mai dezirabili pe cei mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nume" Conversațiile din viața de toate zilele dovedesc și ele dispariția fricii de invidia celorlalți. Astfel, nu ne mai simțim obligați să ținem secret ce anume ne face fericiți și să ne știrbim plăcerea îngrădind-o cu restricții. A-ți etala bucuriile a devenit un fapt firesc: concediile pot fi „excepționale”, copiii noștri - „cei mai frumoși”, profesia noastră - „pasionantă”, evenimentele prin care am trecut - „fantastice, fabuloase, de necrezut”. Până la urmă, ne este mai puțin teamă să declanșăm sentimente de invidie și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
invidia cuiva. Recunoaștem fără jenă că am avut noroc, că suntem niște privilegiați, că suntem satisfăcuți în viața intimă sau profesională. Dacă-i de prost-gust să afișăm un lux țipător, considerăm că nu-i tot așa când e vorba să etalăm o fericire ostentativă. A ajuns ceva firesc să ne exprimăm bucuria în formule superlative, să ne zicem „băftoși” fără a bate în lemn pentru a alunga piaza rea. În mod evident, nu ne mai temem să provocăm vreo reacție de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]