3,312 matches
-
în creion și cu note de teren mâzgălite, ilizibile. Karin se ducea să observe păsările cu el - o metodă de a rămâne întreagă la cap. În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sugerează că toate falsele recunoașteri pot coexista cu un întreg spectru de anomalii familiare împărtășite de conștiința obișnuită, nepatologică... Îi spuse asta lui Daniel, la o cină cu mâncare chinezească. Trăsese de el ca să iasă în oraș, simțind nevoia să evadeze din chilia lui de călugăr și să vorbească într-un loc public. Se îmbrăcase frumos, se dăduse chiar și cu parfum. Dar uitase de problemele logistice, care începură imediat ce Daniel primi meniul. Daniel la cină în oraș: exact ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine. Dar știu ce simți pentru băiat. La penultimul semafor de dinainte de Bunul Samaritean, ea își dă seama încotro o silește să meargă. Întinde mâna dreaptă și-l apucă strâns. O ultimă încercare de seducție, pentru orice eventualitate: încă putem evada, doar noi doi. Să dispărem undeva pe râul ăla lung. Se gândește la câte a pierdut ea deja: cariera, comunitatea, prietenii, câți or fi fost, un an din viață și încă atâția alți ani, câți îi va mai cere băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau Țara fetelor a Mariei Banuș, poezia aia cu ploaia de Ana Blandiana : curge ploaia și ce senzualitate ! N-aveam chestii din astea în cap. Ieșisem de prin spitale și, ca orice ființă bolnavă, fragilă și foarte tânără, voiam să evadez. Nu puteam să scriu despre boală, când eu eram băgată până-n gât în boală. Blecher a fost și el bolnav, a avut tuberculoză osoasă, dar el era bărbat. Și bărbații sunt mai detașați, avea o altă structură mentală. Cum să
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
acelei Împrejurări care-l izolează de ei. Intră În viață exact pe ușa despre care altădată crezuse că i se Închide În față, este o făptură a pămîntului, mai pămînteană prin Însăși excluderea sa. Un om Înalt n-ar putea evada din viață sau din lume nici dacă ar vrea: este În același timp surghiunit de viață și prizonier al vieții; oriunde se duce, viața Îl ajunge și-l trage către sine nelăsîndu-l să plece. Iar În cele din urmă descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spus tatăl tău. „Ai mai pomenit un om ca ăsta? Parc-a pierit din el tot ce-i omenesc“ - zice. N-am reușit să aflăm niciodată dacă Dock Hensley a fost sau nu părtaș - dacă a știut că or să evadeze - dar, dacă a știut, a fost cam ciudat că... „Uite ce cred eu“ - zice domnul Grant la vreo două zile după aceea - „cred că l-am judecat greșit pe Dock Hensley. Cred că știa c-au să scape din Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de tenor rosti, în engleză, din tavan: - Gilbert Gosseyn, ești cu totul sub controlul nostru. Aici, nu-ți poți folosi super-creierul pentru a evada. Deși cuvintele transmiteau o posibilitatea la care Gosseyn deja se gândise, auzind-o rostită cu voce tare, înțelese: "...Asta este ce au învățat în timpul excursiilor în care m-au trimis..." Nu mai era, deci nici o îndoială: această nebunie era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Toate erau închise și așa rămaseră. După o vreme, îi veni o idee: "..S-ar putea ca aceasta să fie o metodă de a mă epuiza fizic..." Și încă nu se putea convinge să încerce dacă putea sau nu să evadeze dodecimal. Această corvoadă fără sfârșit îi provocă altă reacție neașteptată: se simțea mai puțin dornic să ajute. Pe măsură ce minutele și milele - cum i se părea - treceau, se declanșa o reacție talamică. Pornise de-a lungul primului coridor gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în momentul-cheie: Iată-l întins aici, omul care putea să facă saltul pentru toți. Aici, în Gilbert Gosseyn Trei, stătea ultima posibilitate care, se spera, putea rezolva o necunoscută veche de două milioane de ani. Parcurgând distanța fără sfârșit, ființele umane evadaseră dintr-o galaxie condamnată. Dar, din cauza naturii condamnării, plănuiseră să se întoarcă daca ar fi aflat vreodată cum să inverseze direcția blestemului; un punct aici și unul acolo. Un prezicător și un super-creier, o persoană care putea "vedea" la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și orizont (omul de astăzi rar de tot atinge pasiunea acelui „cum” să meargă și e cuprins de preocuparea lui „pentru ce” și „unde” să meargă); ruptura dintre „particular” și „întreg” (cultura ultimilor noastre decenii este atrasă de primul și evadează nevrotic de-al doilea); ruptura dintre natură și uman (cultura noastră „vitalistă”, fie opune aceste două polarități ale realului, fie le absoarbe în lăuntrul orizontului „biocentric” care întunecă surplusul de tip personologic); ruptura dintre uman și ceea ce depășește umanul (cultura
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
apartamentele pe un culoar. În spatele edificiului, un hangar destul de vast pentru a primi o duzină de aerulote. Când Goseyn se uită înăuntru, acolo se găseau șapte mașini mari și trei avioane mici, acestea semănând cu acelea care-l atacase atunci când evadase din închisoare. Nimeni nu-l deranjă. Se deplasa în voie printre clădiri și pe insulă. Nimeni nu părea să dispună de o autoritate sau de o energie suficientă pentru a se ocupa de el. Așa ceva trebuie că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
anumite limite. Se întoarse să-l privească pe Prescott, factorul necunoscut. Să învinovățească trecutul? La ce bun? chiar și pe o asemenea noapte neagră, împuțită, avea vreo altă soluție în ce-i privea pe acest om? Prescott îl ajutase să evadeze. Prescott cunoștea o mulțimea de lucruri care-i puteau fi utile. Nu chiar pe loc, în această noapte. Acum avea un alt țel mai urgent. Dar, pe viitor, Prescott putea fi foarte important pentru el. Pe cât posibil trebuia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat, privind tăcut plafonul. Crang, din nou Crang. Bănuielile sale cu privire la acesta începură să se spulbere. În mintea sa se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
controleze pentru că, datorită dimensiunilor sale mici, diferitele sale componente erau foarte apropiate în spațiu-timp. Iar variațiile temporale între numeroasele sale funcțiuni nu constituiau un factor determinant. Totuși controlul asupra aparatului nu însemna mare lucru în caz că s-ar fi hotărât să evadeze. Factorul timp căpăta importanță abia atunci când trebuia să inactiveze vibratorul și simultan, să memorizeze structura unei porțiuni de sol. În acel moment îi era imposibil să le facă pe amândouă. Și nu vedea nici o rezolvare. El putea controla sau vibratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
denumită îndeobște „a gândului“, fie cu încetinitorul. În privința aceasta fac excepție doar fraza livrescă a lui Ze Wo, poate rostită chiar de gura mea și jupuita ipostază orfică. Constant era doar spațiul care îmi desființa ideea că aș fi putut evada din el : mă aflam într-o cușcă fără margini, cu gratiile în afară și în mine. În spațiul acela imens, orizontal, fără aproape și departe, cu începutul și sfârșitul în același punct, s-a ivit Jeni Pop. Pe ea o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apartamentele pe un culoar. În spatele edificiului, un hangar destul de vast pentru a primi o duzină de aerulote. Când Goseyn se uită înăuntru, acolo se găseau șapte mașini mari și trei avioane mici, acestea semănând cu acelea care-l atacase atunci când evadase din închisoare. Nimeni nu-l deranjă. Se deplasa în voie printre clădiri și pe insulă. Nimeni nu părea să dispună de o autoritate sau de o energie suficientă pentru a se ocupa de el. Așa ceva trebuie că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
anumite limite. Se întoarse să-l privească pe Prescott, factorul necunoscut. Să învinovățească trecutul? La ce bun? chiar și pe o asemenea noapte neagră, împuțită, avea vreo altă soluție în ce-i privea pe acest om? Prescott îl ajutase să evadeze. Prescott cunoștea o mulțimea de lucruri care-i puteau fi utile. Nu chiar pe loc, în această noapte. Acum avea un alt țel mai urgent. Dar, pe viitor, Prescott putea fi foarte important pentru el. Pe cât posibil trebuia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat, privind tăcut plafonul. Crang, din nou Crang. Bănuielile sale cu privire la acesta începură să se spulbere. În mintea sa se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
controleze pentru că, datorită dimensiunilor sale mici, diferitele sale componente erau foarte apropiate în spațiu-timp. Iar variațiile temporale între numeroasele sale funcțiuni nu constituiau un factor determinant. Totuși controlul asupra aparatului nu însemna mare lucru în caz că s-ar fi hotărât să evadeze. Factorul timp căpăta importanță abia atunci când trebuia să inactiveze vibratorul și simultan, să memorizeze structura unei porțiuni de sol. În acel moment îi era imposibil să le facă pe amândouă. Și nu vedea nici o rezolvare. El putea controla sau vibratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ton oficial, clătinând din cap: - Noi, militarii, abordăm dintr-un unghi diferit aceste chestiuni. Suntem gata să ne asumăm unele riscuri calculate, pentru a atinge anumite obiective. Ideea dumitale, că ar fi mai înțelept ca monstrul să fie lăsat să evadeze, este cu totul contrarie propriei mele opinii. Monstrul este o făptură inteligentă, care a atacat nava noastră. Situația asta nu poate fi tolerată. Sunt încredințat că a dezlănțuit atacul, în deplină cunoștință a urmărilor acestui atac. Iar consecință cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oferea posibilitatea de a se întoarce pe planeta lui, la ceilalți corli; dacă i-ar fi putut iniția în tehnicile pe care ajunsese să le stăpânească, ar fi devenit invincibili. Victoria lor ar fi fost sigură. Deși se hotărâse să evadeze, nu se îndura să părăsească nava. Nu se simțea amenințat de vreo primejdie. Acum, după ce examinase sursele de energie din atelierul de reparații, avea sentimentul că bipezii aceia nu dispuneau de mijloacele necesare pentru a-l învinge. Abia când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un minut: - A zis să-ți spân la revedere. Când Fara se întoarse acasă, în seara respectivă, Cayle plecase. CAPITOLUL IV CAYLE nu se gândi la plecarea lui din satul Glay ca urmare a unei decizii. Dorise de mult să evadeze, de atât de multă vreme încât acest țel părea să facă parte integrantă din foamea trupului său, ca și nevoia de mâncare ori de băutură. Dar primul impuls rămăsese nedeslușit. Pus în încurcătură de către tatăl său, care nu izbutea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]