36,782 matches
-
vorba decît de cruda realitate. Girul realității îl are și Boys Don't Cry, reconstituire a unui fapt divers care a făcut senzație în 1993. Altminteri, filmul lui Kimberly Peirce e genul pe care ai fi tentat să-l combați exact prin ceea ce spune, clasîndu-l în dosarul "politic-corect" al curentului feminist. Premiată u Globul de Aur și nominalizată la Oscar, Hilary Swank e fenomenală în rolul unei tinere din Nebraska, de 19 ani, care traversează o criză de identitate sexuală. Pozînd
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
o marfă interzisă, reacționezi de regulă amuzat (o fi avînd și el acolo vreo cinci-șase trabuce!). Noroc că nu mă întrebase cîte aveam, că i-aș fi spus pe loc: trei cutii a cîte 50 de trabuce Romeo y Julieta, exact din cele din care fuma Churchill. Scriitorul grec prieten, care-mi sărise în ajutor, mărise potul declarînd sus și tare, - că trabucele acelea cubaneze îmi fuseseră oferite personal de Fidel Castro, ceea ce produse rumoare în încăperea plină de invitații interesați
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
răsucește pe pulpa ei fierbinte, asudată, dezgolită, care sudoare, proletară! atenție! să se știe că intră în conținutul respectiv și, așa tratat, tutunul capătă forma precum și gustul imbatabil al faimoaselor țigări de foi fără concurență în lume. Nu-mi amintesc, exact; și nu aș vrea să exagerez; dar, dacă au fost, nu ar fi rău să spun că fuseseră și multe aplauze... La una din petrecerile următoare, - nu peste mult timp, - făcînd socoteala tezaurului meu de trabuce, mă hotărîsem să le
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
documentare împreună cu scenaristul englez Dick McCaw, ca a strîns mult material, că l-a ordonat și reordonat, găsind mereu altă idee-pilon de care se lăsa sedus o vreme. Șansa mea a fost ca la aproape o lună de la premieră, mai exact pe 21 februarie, să văd spectacolul la Praga, care este, ca și Bologna, declarat oraș cultural al Europei 2000. Nu pot decît să-i mulțumesc îndatorat, și pe această cale, minunatei mele prietene care a făcut din visul meu o
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
că mulți indivizi nu au acces în viața lor decât la una singură. 4. Și în Țara Brânzei și în romanul Dina, creat direct în franceză, tratezi „bărbătește” lumea satului de la noi. De fapt, răstorni niște mituri sau, poate, mai exact, pui o oglindă asupra satului românesc actual, din zona de sud a țării, diferit de lumea mirifică a lui Blaga sau de așezările de munte care n-au suportat în întregime tăvălugul comunist și, în consecință, mai pot avea veșnicii
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
primul rînd, nu numai prin programul lor editorial, ci și prin tentativa, și ea programatică, de a restitui cărții calitatea, atîția ani pierdută, de obiect estetic, de formă artistică de sine stătătoare. Cu aproape doi ani în urmă, însă, mai exact, la sfîrșitul lui 1998, acestora li s-a adăugat încă o casă editorială care a reușit, într-un timp record, să se individualizeze net în peisajul românesc al producției de carte: Editura Brumar din Timișoara. Că ea s-a adăugat
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
de narcisism, poate fi discutat, sau chiar este discutabil, calitatea albumului ca obiect plastic, ca operă tipografică și ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin creația, cărților de poezie, bibliofile în esență, dar fără acea latură inhibantă, farmaceutică, a obiectului bibliofil consacrat, Editura Brumar din Timișoara este acum un adevărat reper al pieței noastre de carte.
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
subliniind că "metafizica nu duce la mîntuire, cum ar duce, de pildă, experiența religioasă; ea duce numai la împăcare". Sau, în altă parte: "Domnilor, metafizica este, în ultimă analiză, știința care se ocupă cu studiul transcendenței. Această transcendență însemnează, propriu-zis, exact același lucru ca și metafizica. În același fel în care ceea ce este dincolo de existența fizică se numește metafizică. Tot ceea ce este dincolo de această realitate a experienței mele se numește transcendență. Cea mai simplă și cea mai sigură definiție a metafizicii
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
reacționînd decis odată în plus, președintele țării a schimbat un administrator prost cu altul bun, care știe cum se mînuiesc aceste fonduri. Fiindcă funcția esențială a lui Mugur Isărescu este să gestioneze o atît de dorită prosperitate a tuturor, în numele căreia exact cu 10 ani în urmă, s-au irosit vieți și s-a pătat de sînge caldarîmul piețelor. Cum a reacționat domnul Iliescu în ocazii similare - plasîndu-se exact la antipod - nu e lipsit de interes să ne reamintim; ba chiar dimpotrivă
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Mugur Isărescu este să gestioneze o atît de dorită prosperitate a tuturor, în numele căreia exact cu 10 ani în urmă, s-au irosit vieți și s-a pătat de sînge caldarîmul piețelor. Cum a reacționat domnul Iliescu în ocazii similare - plasîndu-se exact la antipod - nu e lipsit de interes să ne reamintim; ba chiar dimpotrivă, acum e momentul s-o facem! Presupun că domnia sa se va fi simțit în apele sale, vizionînd pe micul ecran vandalismele minerilor de la Costești, dezorientarea populației bucureștene
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Ungaria, Polonia și Cehoslovacia au reușit să se îmbarce deja; pentru că în decada care s-a încheiat românii au fost marginalizați, stigmatizați, tolerați ca ruda săracă a comunității europene; pentru că ne-a adus în sapă de lemn prin datorii uriașe - exact acum scadente - contractate din rațiuni populiste, Ion Iliescu va fi judecat cum se cuvine de istorie, și poate și de oameni. (În ce mă privește, sper să asist odată la acest proces.) Dar, ca să intre cu fruntea sus în mileniul
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
din Constanța. Cronicarul a fost încîntat și de textul lui Radu Pavel Gheo despre Lucian Boia. Numele tînărului (presupunem) i-a atras atenția de cîteva ori în Dilema sub contribuții inteligente și bine scrise. Nimeni n-a știut să spună exact cine e Radu Pavel Gheo, dar toți cei întrebați au fost de acord că "e foarte bun". Să-i reținem numele, pe care l-am dori și în paginile revistei noastre. *JURNALUL LITERAR a împlinit un deceniu de serie nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
uit prin birourile uzinei, cu plante și prin care susură apa clară condusă prin jghiaburi strîmte aplicate pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele încăperi pe pereți opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei, pe care n-o văzusem încă, deodată observ într-un colț al halei întinse doi negri ce mătură hala fiecare cu cîte o mătură primitivă de nuiele, în mînă, exact ca la noi, plus lenea tipică acestei meserii înapoiate pretutindeni în lume. Rog să fiu iertat: dar o bucurie subită mă cuprinsese văzînd că cel puțin în acest sector și la ei se lucrează ca la noi, la Reșița. Primul
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
numele lui Eminescu apare în epigrama lui Macedonski din 1883, deși autorul a negat, chiar și pe patul de moarte, a se fi referit la el... O fază superioară a acestei aritmetici o reprezintă "legarea" evenimentelor care au avut loc exact în ziua cînd Eminescu și-a pierdut mințile: în 28 iunie 1883, e desființată Societatea Carpații (militantă pentru drepturile ardelenilor, din care Eminescu și Maiorescu făceau parte), expulzarea directorului francez de la L'Independance roumaine, expulzarea lui Zamfir Arbore și expedierea
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
indirect toate cancanurile... cine... ce, cum cu cine și cînd... așa, în treacăt, îmi ajungeau la ureche... Dintre cei ce-l frecventau pe Lovinescu mulți... sau doar cîțiva... erau și clienții cafenelelor literare... O.G.: Cenaclul era un filtru... I.P.:Exact! Îmi proteja statutul social. Lovinescu nu aprecia viața de cafenea... îl preocupa altceva, pentru el literatura era ceva cu mult mai serios... o responsabilitate și o reflecție adîncă... El chiar disprețuia balcanismul, taclalele, fauna aceea boemă... O. G.: Spuneți-mi
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
din Elada aceea lovinesciană în cotidian... din scriitoare deveneam o Doamnă de lume bună... Păi, ce aveam eu cu tembelii de după 23 august? Păi, nimic. Dar chiar nimic. Unde mai pui... O.G.: Că sînteți... sau erați și ardeleancă... I.P.:Exact! Deja mă adaptasem odată... nu mai era loc de altceva. O.G.: Pentru că ardelenii... I.P.:...sînt mai cinstiți ca regățenii, spun în față ce și cum, ce vorbesc aia fac... vorba-i măsurată, nu aruncată ca pe Dîmbovița... aici era
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o profesoară, folosește doar mijloacele sintactice și lexicale standard ale oralității familiare ("una-alta", "e lemn pentru limbi străine", "se aruncau exact ca disperații", "ăsta", "nu ne despărțim nici morți", "din prima", "ca lumea", "mă tocau", "nici de-ai dracului", "dom'le", "lălăială"); povestirea curge destul de clar, tonul e autentic. De mai multe ori, transcrierea oralității devine însă obositoare și derutantă, elementele
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
explorarea (și exploatarea) afinităților dintre culturi, împotriva provincialismului și în sensul asumării condiției umane în dimensiunea sa culturală (omul? o ființă culturală, repetă, aproape obsesiv, Liviu Antonesei), pentru acceptarea diferenței culturale și a pluralismului spiritual în dialogul dintre națiuni - adică exact ceea ce îi mîna în luptă pe tinerii Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Mihail Sebastian, M. Vulcănescu, Constantin Noica (și cei afiliați lor, ideatic, ori măcar simpatizanți ai "trăirismului" prin anii '30: M. Blecher, H. Bonciu, Geo Bogza
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
de multe ori puternic particularizate, și al intimității creatorilor investigați, al metabolismului lor artistic, altminteri greu, sau chiar imposibil, de sesizat din afară. Expoziția lui Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
și chiar memorează - discuția acestora. "- Ce are un dictator față de un rege?" întreabă monarhul. "- Un dictator n-are nimic în plus față de un rege, Maiestate", răspunde N. Iorga. "- Afirmați că un dictator n-are nimic în plus față de un rege?" "- Exact Maiestate". "- Dumneavoastră, domnule Călinescu, gândiți tot așa, că un dictator nu are nimic în plus față de un rege?" "- Desigur, Maiestate, un dictator n-are nimic în plus față de un rege", răspunde slugarnic Monoclul negru." Pe aceeași linie, capitolul XVI din
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
să se închidă de ani de zile, neprivatizarea regiilor și nici a "bijuteriilor coroanei", prime de miel, de porc, păstrarea IAS-urilor, nerestituirea integrală a imobilelor, pămînturilor ș.a.m.d.(...) Aici este esența populismului tradițional care frînează reforma autentică de exact 10 ani, dar care nu mai poate fi acceptată de nimeni și mai ales de Uniunea Europeană, cu care începem curînd negocierile de aderare." Că esența populismului e aceea definită de Horia Alexandrescu sîntem de acord, dar că nimeni nu mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
fel de mânere, în dreptul umerilor, în care se adună legăturile de control, și acestea niște fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care pilotul dirijează tot timpul zborul parapantei. Lansarea este foarte simplă. Parapanta se întinde pe pământ, exact pe culmea unui deal, iar zburătorul, prins deja cu centura și harnașamentele, pornește la vale, alergând. în fugă, trage după el parapanta, pe care aerul o ține ridicată. Zburătorul continuă să alerge și, la un moment dat, se întâmplă ca
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). La mijlocul drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nu stârnesc decât curiozitatea de-o clipă a cititorului de ziare. Am fost tentat și eu să acord credit susținătorilor tezei conform căreia nu criminalitatea n-a crescut în România, ci doar reflectarea acesteia în presă. Naivă iluzie! Statisticile arată exact contrariul: ziarele nu amplifică, ci prezintă selectiv multitudinea de situații criminale petrecute într-o singură zi în țară! De la furtul mărunt al poșetei, în plină stradă, sub privirile impasibile ale trecătorilor, la agresiunea din tramvaie, autobuze și metrouri, până la cerșetoria
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]