2,597 matches
-
crizei modernității. Una din cauzele eșecurilor democrației moderne este absolutizarea majorității și sacrificarea minorității pe care ar putea-o reprezenta elita. Această meteahnă veche a alegerilor este un derivat al "legii materiei și a forței brutale". Legea se exprimă prin exagerarea cantitativului în detrimentul calitativului, respectiv a competențelor diferențiate realizate printr-o educație conectată la nevoile societății. Într-adevăr, observăm că, în loc de competență, modernitatea a adus învățământul obligatoriu de masă (de opt-zece ani, azi, care scot absolvenți "cu succesuri" în Parlamentul European
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
civilizațiile orientale decât în Occidentul modern tot mai ostil credințelor; Occidentul ar putea să valorifice elementele tradițiilor păstrate de creștinism, în speță biserica catolică, dar cu multe schimbări de spirit și de atitudini; tot mai imperioasă devine renunțarea atât la exagerările materialist-ateiste, cât și a celor neo-spiritiste întreținute de falșii prooroci, încurajați de tot felul de antitradiționaliști; urmează trecerea la formarea elitei intelectuale veritabile, devotate schimbării prejudecăților față de tradiții și a echilibrării mersului lumii prin apropierea occidentalilor de păstrătorii tradițiilor din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
directivele" de partid, să compare realitățile noastre cu cele ale altor popoare ori cu diferite tendințe pretinse a fi valabile la scara umanității. Influențe tot mai mari au avut "noua critică", structuraliștii francezi și americani care criticau tot mai insistent exagerările istoriste și etnocentriste. La noi se foloseau argumente inspirate de lingvistica nouă, teoria informației, logica matematică (simbolică), cibernetica și alte discipline asemănătoare. Se uita că, totuși, Occidentul nu ostraciza nici religia, nici ezoterismul. În biologie și medicină perspectivele micro- stabilite
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) crește. Corelative, instituțiile poliției și jandarmeriei sunt specializate pentru menținerea ordinii și liniștii publice, dar ele nu mai reușesc să le realizeze în condiții legale și morale corecte. Și conștiința juridică comună are tendința exagerării drepturilor și a diminuării datoriilor, a libertății față de responsabilitate, pentru că așa sună sloganul: "drepturile". Se accentuează uneori rolul "aleșilor" și se diminuează rolul "alegătorilor" până în preajma campaniilor electorale când sunt ademeniți cu multe promisiuni și mici pachete de alimente ori
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin ostilitatea des afișată față de îmbunătățirea pregătirii teoretice și practice a multor politicieni, amplifică stările anomice din societate. Unii scriitori, purtători de cuvânt, jurnaliști și analiști contribuie la accentuarea neîncrederii oamenilor prin incompletele descrieri ale faptelor a- și imorale, prin exagerări monocolore ale realității, dar mai ales prin scepticism demobilizator. O frecventă pornire a unora mai "intelectuali" decât alții din deceniile postdecembriste este descalificarea poporului, a culturii deceniilor postbelice, a clasicilor și a modernilor culturii cu care, poate, unii dintre critici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ca și Eminescu, declarat sub influența acestuia, a văzut viața ca vis"276. De asemenea, un bronz al lui Paciurea, intitulat " Masca geniului", relevă ponderea pe care o conferă sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gustul burghez", adulterat, conformist, fetișizant, lipsit de discernământ. Mai mult decât atât, Kimon Loghi se află în cercul restrâns al celor doisprezece membri fondatori ai "Tinerimii artistice", fusese, la München, elevul lui Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe pânză, 2000x 1250, inventar 915006), expus în atelierul artistei, în casa Storck. Bărbatul stă așezat și desfășoară cu gesturi hieratice un papirus. Felul Ceciliei-Cuțescu Storck de a picta vegetația are ceva din tușa "naivă" a lui Rousseau Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de dispunerea semnificaților (din relația saussuriană semnificat-semnificant) pe suprafața corpului femeii, care funcționează meto-nimic și creează imaginea (look-ul). Costumele artificiale, fardul în exces, penele, pălăriile și alte "aranjamente corporale baroce ciudate" transformă feminitatea în propria-i parodie. În această exagerare culturală mutabilă, femeia "se joacă" pe sine în timp ce joacă, conștient sau inconștient, și un alt rol145. Prezența Madonnei pe scenă și în videoclipuri excedează în feminitate, fiind de obicei asociată cu imaginea femeii fatale sau cu o imagine de Marie-Magdalenă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
autonomie școlară (self governement), cultivarea simțului social și a capacității de cooperare. Școala nouă a exercitat o influență puternică asupra învățământului din anii 1930 - 1940. Deși fecundă pe linia metodelor pe care le promovează, școala activă a fost însoțită de exagerări în practică. Libertatea elevilor era împinsă la extrem, se supraapreciau activtățile manuale, se diminua importanța unor discipline fundamentale și caracterul sistematic al învățământului. Pedagogul elvețian Adolphe Ferriere, profesor la institutul J. J. Rousseau din Geneva, a teroretizat, la începutul secolului
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
completeze sau chiar să înlocuiască activitatea profesorilor l-a determinat să se întrebe retoric dacă nu cumva mașinile vor înlocui catedrele didactice. Fără îndoială, considerațiile skinneriene de tipul “corectarea lucrărilor elevilor este un exercițiu nedemn pentru o persoană inteligentă” sunt exagerări justificate de dorința de a susține și a absolutiza avantajele instruirii programate. Programarea liniară de tip Skinner, bazată pe răspunsuri așteptate și pe eliminarea erorii, a fost diversificată de Norman A. Crowder. În timp ce programarea liniară lua adesea forma unui text
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
În favoarea presupuselor virtuți magico-mitice, transformând-o În „plantă a vieții și a morții” sau plantă sacră. Este de asemenea interesant dacă calitățile terapeutice au determinat prototipul de plantă miraculoasă, cu valențe magice sau tocmai prestigiul magic câștigat a dus la exagerarea calităților terapeutice. Fapt este că toate părțile plantei, rădăcina, frunzele și fructele au un bogat conținut de alcaloizi (atropină, beladonină, scopolamină, cu o acțiune famaceutică foarte puternică: excitare a sistemului nervos, accelerare a ritmului cardiac. Tocmai aceste acțiuni au determinat
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ilustrată de raportarea lui Engels la Darwin. Aprecieri critice ale teoriei lui Darwin și propuneri de revizuire întâlnim în manuscrisele lui Engels, care au fost publicate sub titlul Dialectica naturii. Criticile se concentrează asupra a ceea ce Engels aprecia drept o exagerare a rolului acordat luptei pentru existență și selecției naturale în evoluția speciilor. Sursa acestor rezerve critice pare să fi fost presupunerea că selecția și lupta pentru existență ar reprezenta o extindere nelegitimă în știința naturii a unor doctrine sociale de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în fundamentul ei logic“. Un alt apropiat al lui Darwin, botanistul Asa Gray, care s-a străduit mult pentru a asigura o bună primire a teoriei printre naturaliștii din Statele Unite, se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
puncte cardinale. Însă Asia nu are o limită naturală în partea vestică, iar Europa nu are decît o limită arbitrară în Est: Munții Ural. Ceea ce se conturează cu precizie, este de fapt peninsula occidentală a Asiei, numită continent dintr-o exagerare în exprimare. Or, precizia acestei geografii a coastelor a furnizat țărilor riverane nu o frontieră, ci o deschidere, o prelungire, o placentă consistentă. Este o deschidere pe care celelalte continente nu o au: Europa are, în medie, 1 km de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
utilizarea optimă a structurilor de oportunitate, dimensiuni ale mediului politic și/sau social, consistente dar nu neapărat formale sau permanente, care incită la acțiune colectivă prin manipularea așteptărilor publicului. (Beichelt și Minkenberg 2002,10) Deși alocuțiunile lui CV Tudor conțin exagerări vădite, sunt pe alocuri agresive și contradictorii, acesta s-a bucurat îndelung de popularitate confirmată prin vot și a funcționat ca "locomotivă" a partidului său. Tenta de extremă dreaptă a discursurilor sale face uitat faptul că a fost unul din
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
justiției, propune un proiect de lege prin care miniștrii nu mai au voie să practice avocatură, timp de cinci ani după terminarea mandatului, astfel încât să nu se poată folosi de chiar deciziile propriului ministeriat etc.8 Nu e deloc o exagerare în a percepe opțiunea lui Titu Maiorescu de a se stabili definitiv în țară ca pe un sacrificiu, mai ales că o afirmare la una din marile universități ale Europei era mai mult decât posibilă. Alegând această opțiune, liderul "Junimii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
noastre și direcția spiritului public"12. În abordarea sa de pe pozițiile istoriografiei, Alexandru Zub sesizează această "obsesie a adevărului", insuflată de Maiorescu tuturor junimiștilor: "Respectul pentru adevăr definește activitatea Junimii în toate direcțiile. În numele adevărului se condamnă falsa erudiție, megalomania, exagerările lingvistice, formele fără fond etc. Deviza ei era: adevărul înainte de toate, declară memorialistul, iar Eminescu recunoaște drept principiu fundamental al operei maioresciene naționalitatea în marginile adevărului, sub-scriind el însuși la acest principiu, fiindcă ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
este, cu toate calitățile și defectele ei, ceva sfînt, fiind-că în ea se întrupează pipăit, și pentru o viață mai durabilă chiar decît a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia, și de aceea, fără teamă de exagerare, s-a putut zice că o așa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam." De multe decenii știu aceste texte pe de rost și le-am citat aici din memorie; recunosc în ele in nuce tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste ani, cu o mărturisire extrem de semnificativă a lui Constantin Noica: Cînd m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale." (Jurnalul de la Păltiniș). Călăuzită de propriile sale jaloane ("Cinste și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
apusean. Mitocanul e inutil războinic, continuu sub arme. Probabil fiindcă prin descendență, adică prin tradiție, iar uneori și direct, el e produsul unei mojicești oprimări orientale. El e doar derivatul modern al ciocoiului de altădată." Desigur, N. Davidescu produce o exagerare cînd înfățișează opera lui Caragiale populată exclusiv de o lume de "lichele, proști, agramați, găinari, pești, curve, inconștienți sau numai meschini", fără "un singur om cinstit și întreg", adăugînd și "lipsa totală a oricărei femei în sensul adevărat al cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însă vreau să arăt că un discurs religios în absența caracterului sacru are rolul de a minimiza sau chiar anula întreg aspectul religios. Presa a jucat un rol extrem de important în propagarea genului de discurs abordat în acest capitol prin exagerarea aspectului negativ și minimizarea aspectelor ce ar fi condus la o echilibrare a balanței. Astfel, Daniel Grosu a publicat în paginile cotidianului România Liberă articolul "Preotul de la Tanacu primit cu pumni și afuriseli"139, în care a citat aproape exclusiv
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
va fi primul dintre marii regizori ai istoriei cinematografiei ce vor alege să transpună în opera lor mesajul lui Hristos, înscriindu-se alături de Rossellini, Zeffirelli, Bertolucci, Gibson, Scorsese și alții în rândul celor pe care îi voi numi, nu fără exagerare "regizori evangheliști-apocrifi". Filmul religios naște controverse, care sunt și ele de factură profesională, economică sau religioasă. În nici un caz, în lucrarea de față nu ne ocupăm de disputele create în afara subiectului religios sau a subiectului ce duce la nașterea filmului
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
naratorului îi revine și misiunea de a întreține o minimă undă de fabulos, fără de care basmul și-ar pierde identitatea. Intervine aici ceea ce exegeza a numit „homerismul” lui Creangă, adică tendința scriitorului de a da o aură mitică întâmplărilor prin exagerarea dimensiunilor lor. Sunt relevante în acest sens pasaje precum: „Atunci dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit; s apucă zdravăn cu mânile de torțile ceriului, cască o gură cât o șură și când chiuie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]