2,256 matches
-
Dumitrescu a-l cîntări pe Nichita după criteriul estetic e încercare zadarnică, criticii neputînd sesiza rangul de duh al stanțelor lui. Orbii din titlu sunt chiar criticii inapți a-i prinde semnificația poeziilor tîrzii, sarcină interpretativă pe care, în lipsa unor exegeți mai luminați, pictorul și-o asumă chiar în paginile de față. Prieten apropiat și martor al descompunerii poetului, Sorin Dumitrescu îi schițează două etape în evoluția lăuntrică. Prima etapă are drept vîrf valoric volumul 11 Elegii, o mostră pură a
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
vremii" i-ar fi nefavorabilă, în beneficiul unui material compozit, "căci revistele literare se pot umple azi cu de toate", de la colaborări întîmplătoare cu articole despre te miri ce, pînă la cuvinte încrucișate". Soluția de a redeștepta interesul pentru nuvelă? Exegetul o dibuie cu precauție, apelînd la scriitor ca la elementul ce ar putea fi atras pe calea pozitivă, printr-o cumpănită, suficient de convingătoare explicitare a chestiunii: "Nu cred nici că elogiul în sine al nuvelei poate încălzi inimile. Dacă
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
și cărți, care sunt nici prea-prea, nici foartefoarte, tocmai bune pentru topurile trâmbițate peste tot. Când dai de o cronică la o carte, nu trebuie să-i citești conținutul, fiind destul să vezi cine este cel recenzat și cine este exegetul. La fel ca și în politică, vei ști imediat dacă vei citi o odă sau un rechizitoriu. Însă arma cea mai puternică a criticii este tăcerea. Ca și în obsedantul deceniu, X și Z nu este bine să apară pe
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
un citat din N. Iorga: "Fără unirea în credința cu Romă nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii; nu era mai ales acea școală pentru inimă poporului român, care a fost Romă însăși". Polemismul exegetului ce și-a luat avînt deschide evantaiul următoarei colorate formule comparatist-sarcastice: "îngăduindu-ne o translație comparativa, ne-am putea aminti că, așa cum nu o ținem sus și tare cu eventuala formulă Clasicismul francez. Cronicarii moldoveni - expresie a clasicismului francez! (de dragul
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
unei mentalități solid tradiționale, potrivit căreia Harap Alb trebuie să dejoace infamele strategii ale Spinului celui obraznic, dornic a minimaliza metodic isprăvile "robului" sau, întors victorios din toate probele de foc, spre a asigura cu orice preț victoria binelui. Astfel exegetul pledează în favoarea românului Gorila, refuzat de G. Călinescu, pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
sesizarea unei inadvertente de apreciere pur estetică, anevoie de parat, în sentința călinesciana: "Cezar Petrescu nu e decît un jurnalist cu un bun condei, insă istoricește el a adus literaturii române un element ce-i lipsea: invenția". Pe bună dreptate, exegetul se oprește la "vădita contradicție în termeni din rîndurile de mai sus, căci, una din două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
recăderea țării în jugul mai necruțător al urgiilor comuniste, înstăpînit de oblăduirea Anei Pauker și a lui Gheorghiu-Dej". În orice caz, mult mai interesant ni se înfățișează eseul referitor la "starea de spirit" numită sămănătorism, din unghiul de vedere al exegetului pe nedrept "exmatriculata". Putem admite că, pînă la un punct, " E. Lovinescu își îngăduia să privească cu ochi buni sau răi o plăsmuire beletristica nu în funcție de valoarea-i intrinseca, ci de optiunea-i tematico-tipologică, - ceea ce, în cele din urmă, inseamna
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a ,eradicării falsului la nivelul substanței
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
a neacceptării opiniilor sale în parte, se impune o apreciere asupra totalității activității sale care articulează o viziune asupra întregii noastre vieți spirituale, cu valențe multiple: Actualitatea acestui Lovinescu, profund și vizionar, e pentru mine de maximă importanță", ne asigură exegetul. Să relevăm o consonanță între această morală dilatată, plurifuncțională a operei lovinesciene (dl. Lefter o numește ,o morală fabuloasă") și morala analog expansionistă a acțiunii criticilor reprezentativi din decursul ,epocii de aur", nevoiți a profesa și ei ,un soi de
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
sînt de ordin formativ și organizatoric. Contribuțiile proprii, de istoric literar, cad pe planul doi. E realmente curios faptul că Profesorul, Ťșef de școalăť în Universitatea clujeană, n-a dat cărți fundamentale și nici măcar - cum se spune - Ťde referințăť". Ochiul exegetului se oprește uneori parcă fortuit asupra măștii somatice, asupra comportării cîte unui coleg pentru a desprinde din ele sugestia unui ,spațiu interior". Mondenitatea, elasticitatea, "charmul" nestrăin de "cochetărie" al lui Nicolae Manolescu nu alcătuiesc oare un pandant al extrovertirii sale
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
numai dislocarea din mediul rustic și implantarea în Clujul cosmopolit, cu intensa viață cultural-spirituală a perioadei 1930-1940, cea mai fastă din istoria orașului, m-au ajutat să-l înving". Să fie vorba într-adevăr de un "handicap"? Credem, dimpotrivă, că exegetul și-a constituit personalitatea specifică tocmai din zestrea țărănească, expurgată, desigur, de scoriile subliteraturii menționate, captată la sursele ei adînci, moralmente și stilistic formatoare. Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
meșteșugărească intră în joc. Firește, se degajă o notă "eticizant-educativă", împletită însă cu voia bună, pătrunsă de irizările umorului care o feresc de morozitate. Vorba de duh apare ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării ca atare, care doar rareori e cu totul surprinzător, intrînd în conflict cu "orizontul
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
însușirilor congenere înzestrării sale, precum gingășia și darul coloristic, să-și facă simțită prezența, și astfel chiar poemul direcționat caustic capătă, ca să vorbim gazetărește... legitimitate". Din consemnarea iscusită a unor atari alternanțe de "minusuri" și "plusuri" reiese adevărata fire a exegetului: e mai puțin un "polemist" aprig, id est un comentator "rău", un "cusurgiu" așa cum i s-a dus vestea, cît un profesionist grav, temperat atît în insatisfacție, cît și în satisfacție, de-o indenegabilă prudență, al cărui grafic metodic contravine
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
o raritate în comentariile prietenului meu pe marginea cărților (e drept, nu foarte numeroase în ultimii ani) și ea înnobilează creații literare despre care, astăzi, inclusiv cei care urmăresc atent fenomenul, abia își mai amintesc să fi apărut. Luând entuziasmul exegetului de la "Ziua" cu toată prudența necesară, cartea profesorului Negoiță nu poate fi ignorată. Fie și pentru simpla iluzie că ea ar fi în măsură să lumineze actualul sistem de valori al lui Ioan Buduca în domeniul literaturii. Coleg de generație
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
fi luat din această lume înainte să-și vadă orașul năruit sub furia vandalilor. Augustin plînge și se roagă în singurătate voită, cu psalmii lui David fixați deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2) dominat de amor proriu, omul tinde să-și mascheze natura, înfățișîndu-se semenilor într-un travesti avantajos; 3) vanitatea îl îndeamnă la cele mai smintite gesturi pentru atingerea
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
Z. Ornea Am scris în ultima vreme despre cîteva cărți de istoriografie românească elaborate de istorici străini. Acești exegeți, interesați de fenomenul românesc, aduc în investigațiile lor nu numai alte, mai potrivite, metodologii dar o altă perspectivă, evident mai detașata și cîteodată comparatista, care schimbă liniile și suprafețele. Rezultatele sînt, adesea, mai bune decît cele obținute de istoricii români
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
sigur, nu ai nici o confirmare. Acest fenomen m-a atras la Arghezi, în primul rând: incertitudinea unei autodefiniri. Nu avem nici un alt scriitor român capabil de atâtea metamorfoze. Arghezi e un florilegiu de individualități și un florilegiu de stiluri. Încercarea exegeților de a-l reduce la unitate sau de a stabili un numitor comun e, în principiu, anti-argheziană, deci neproductivă și nerecomandabilă. Arghezi, proteicul, reflectă în sine labirintul lumii, cu toate incertitudinile și disperările unei salvări - imposibile. Fuga de uni(ci
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Perpessicius, în textele finisate sau în fragmentele autonomizate, însă fără magma manuscriselor și fără fervoarea atelierului de creație, adică fără bogăția variantelor. Sacrificarea acestora, ca și a comentariilor critice și istorico-literare mai extinse, e un risc asumat, particulariza tor. Specialiștii, exegeții, cercetătorii vor trebui să se ducă, bineînțeles, la ediția-etalon. E regretabil că D. Vatamaniuc nu acordă în primul volum nici o importanță cercetărilor lui Petru Creția, care au evidențiat poeme necunoscute în revista Manuscriptum nr. 1 din 1991, devenit un reper
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
egală măsură calități de istoric și de critic literar, prin observații aplicate, punctuale, menite să lumineze un autor și o operă din perspectivă contemporană. Metoda utilizată este cea a degajării particularităților dominante și a punerii în context. Comentând nuvela Icoane, exegetul observă cum în cuprinsul ei prozatorul "acordă o importanță deosebită construcției" (p. 56), iar mai departe el face legătura între subiectul nuvelei Preludiu sentimental și experiența scriitorului ca profesor al unui liceu din Galați și, în acest context, formulează ideea
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
scriitorului ca profesor al unui liceu din Galați și, în acest context, formulează ideea că proza analizată se prevalează de elemente de ordin "metatextual", prin care scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația dintre proza lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine apropierea se putea face și înspre lumea lui
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban, exegetul se dovedește la fel de atent și de meticulos, preocupat ca nimic semnificativ să nu îi scape. Secțiunea intitulată generic "Universul romanelor" nu rămâne la nivelul unei prezentări de tip sumativ-expozitiv, ci avansează o serie de observații critice noi, de natură să
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
constant al morții, dincolo de care nu ar mai fi decât tăcerea și neantul - sunt elemente într-adevăr detectabile în paginile scrierilor lui Anton Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în evidență. De altă parte, exegetul sesizează complexitatea scrierilor lui A. Holban în plan estetico-stilistic, identificând elemente, precum autenticitatea și luciditatea (de factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii de limbă și literatură franceză și un stagiu doctoral la Paris). În legătură cu Romanul lui Mirel (1929) exegetul afirmă că are meritul că "fixează universul tematic predilect al autorului" (p. 81), circumscris în mod esențial între Eros și Thanatos (la care se adaugă pasiunea pentru călătorie și muzică). În ce privește romanul Parada dascălilor (1932), acesta nu este un simplu
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]