6,049 matches
-
un tabel care oferă dovezi fără a cita sursa este un indiciu al cercetării neglijente și Îi va face pe cititori să fie mai critici În privința altor aspecte ale studiului. Evident, nu este nicidecum o caracteristică a studiilor de caz exemplare. Studiul de caz trebuie redactat Într-un stil captivant O ultimă particularitate se leagă de redactarea raportului de studiu. Indiferent de mediul folosit (raport scris, prezentare orală sau alte forme), raportul trebuie să fie captivant. În cazul rapoartelor scrise, aceasta
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
a unei investigații anterioare, unui număr de 21 de sociologi renumiți li s-a cerut să numească cele mai bune calități ale studiilor de caz (vezi COSMOS, 1983). Unele dintre aceste calități sunt reflectate În discuția de față asupra studiilor exemplare. Bibliografietc "Bibliografie" Agranoff, R., Radin, B.A. (1991), „The comparative case study approach in public administration”, Research in Public Administration, 1, 203-231. Alkin, M. et al. (1979), Using Evaluations: Does Evaluation Make a Difference?, Sage, Beverly Hills, CA. Allison, G.T.
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
acum, inaugurează o altă prezență În vreme, aceea de a substitui categoriei politice, dimensiunea de risc și distanță a spiritului”. În anumite cazuri, orientarea revistelor literare nu a rămas constantă Între momentul apariției și schimbarea regimului politic din România. Este exemplară situația revistei Cahiers France-Roumanie editată trimestrial de Asociația Franța-România la Paris. Dacă În 1945, cînd a apărut primul său număr, publicau În Cahiers France-Roumanie Eugen Ionescu, Ilarie Voronca, Basil Munteanu, Tristan Tzara, Mihai Șora, Claude Sernet sau Mario Roques, după
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pot săvîrși nedreptăți” (p. 164). În concluzie, se poate spune că volumul Monicăi Lovinescu a servit unui dublu obiectiv. În primul rînd, prin prezentarea articolelor conținute În cadrul emisiunilor de la Radio „Europa Liberă”, autoarea a Încercat să surprindă cazurile și situațiile exemplare menite să ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. În al doilea rînd, prin colectarea articolelor Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
memorie, de la gură la ureche prin traseul gîndului, metodele de rezistență, continuarea hărțuielii după eliberare. Lupta pentru apărarea credinței proprii, ce i-a marcat viața, relația cu divinitatea și contemplația ca expresie a vieții se reflectă Într-un alt destin exemplar, acela al călugăriței. Un set de povestiri consemnează soluția de acceptare a dramelor vieții, salvatoare În condiții extreme, precum deportarea sașilor În lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea, reîntoarcerea și reluarea cursului normal au fost țelurile care au animat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui nomenclator de demnități bizantine) ce nutrește simpatii și antipatii. Nu îi lipsește însă măsura. Cheltuiește multă osteneală pentru edificarea elogiului, dar nu transformă istoria vieții și întâmplărilor lui Petru Rareș într-o hagiografie. El face din Rareș o figură exemplară, dar îl păstrează în rândul oamenilor, nu îl suie, forțând, pe o platformă unde insul să comunice cu divinitatea. Ceilalți sunt apreciați prin raportare la un sistem de norme morale sau la un antecesor-model, spre pildă, Iliaș Rareș față de tatăl
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
Boris Vian, Spuma zilelor, pref. trad., București, 1969; Calderón de la Barca, Viața e vis, București, 1970; Miguel de Cervantes, Teatru, pref. Ileana Georgescu, București, 1971 (în colaborare), Muncile lui Persiles și ale Sigismundei. Istorie septentrională, pref. trad., București, 1980, Nuvele exemplare, introd. trad., București, 1981; T. S. Eliot, Patru cvartete, București, 1971; Bernard-Philippe Groslier, Templele din Angkor. Oameni și pietre, București, 1971; Vicente Aleixandre, Umbra paradisului, București, 1972; Katharine Everett Gilbert, Helmut Kuhn, Istoria esteticii, pref. Titus Mocanu, București, 1972; V.
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
Victor Anestin. Urmează o trecere în revistă cuprinzătoare a autorilor și cărților mai importante, fără o preocupare deosebită față de valoarea acestor producții. Literatura SF epuizează o temă și este, cel puțin din punct de vedere teoretic și istorico-literar, o exegeză exemplară a domeniului. Pentru M. alegerea operei lui I.L. Caragiale ca poligon de încercare pentru un instrumentar critic cu aplicație personală nu a fost deloc întâmplătoare. Inteligența scriitorului și inteligența criticului, un blazon asumat, au funcționat ca adevărate afinități elective. Cartea
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
urmă, Ciucurel are lecturi comune din antropozoful Rudolf Steiner. M. se prenumeră printre intelectualii bănățeni care păstrează deschise vămile Banatului spre un dincolo integrator, al Europei (Centrale) și al tropismelor ei. În toate ipostazele în care el o proiectează, lumea exemplară a Banatului se naște și există numai pe măsură ce este racordată la rețeaua, virtual infinită, a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
geometric și lizibil ar facilita munca polițiștilor. Acolo unde Haussmann reușise să remodeleze orașul baroc al absolutismului, Le Corbusier propunea demolarea completă și Înlocuirea centrului construit de baron cu unul care să permită controlul și stabilirea unei ierarhii. Un caz exemplar de arhitectură extrem-modernistă Influența intelectuală a lui Le Corbusier asupra arhitecturii a fost extrem de puternică, având În vedere numărul mic de proiecte pe care le-a realizat efectiv. Nici chiar Uniunea Sovietică nu era la Înălțimea ambiției sale de demolare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a lui Le Corbusier asupra arhitecturii a fost extrem de puternică, având În vedere numărul mic de proiecte pe care le-a realizat efectiv. Nici chiar Uniunea Sovietică nu era la Înălțimea ambiției sale de demolare. Acest arhitect reprezintă un caz exemplar din punct de vedere al elementelor-cheie ale urbanismului extrem-modernist - deseori exagerate - analizate aici. Devotamentul său față de „eficiența totală și raționalizarea totală” a unei noi civilizații mașiniste a fost de nestrămutat. Deși a fost silit să trateze cu state-națiune, viziunea sa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a accentua acest lucru, Kubitschek Își numea reședința din capitală Palatul Zorilor. „Ce altceva va reprezenta Brasília”, Întreba el, „dacă nu zorii unei noi zile pentru Brazilia?”. Asemenea Sankt Petersburg-ului lui Petru cel Mare, Brasília urma să fie un oraș exemplar, un centru care să transforme din toate punctele de vedere existența locuitorilor săi: de la obiceiurile personale și modul de organizare a gospodăriei, la viața socială, recreere și muncă. Obiectivul de a schimba Brazilia și pe brazilieni presupunea un dispreț implicit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Holston, Brasília a dat naștere și unui „oraș neplanificat”, populat de lucrători În construcții, emigranți și de cei a căror cazare și ale căror activități erau necesare, dar nu fuseseră prevăzute sau fuseseră excluse din plan. Aproape fiecare nouă capitală exemplară creează, ca inevitabil Însoțitor al structurilor sale oficiale, un alt oraș, mult mai dezordonat și mai complex, care face orașul oficial să funcționeze, fiind practic o condiție a existenței sale. Așadar, „geamănul rău” nu este doar o anomalie, o „realitate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
această perioadă. După experiența „orbirii” administrației din cauza distrugerii registrelor civile În incendiul care a afectat primăria (Hôtel de Ville) și Palatul de Justiție (Palais de Justice) la sfârșitul Comunei, În 1871, funcționarii au avut grijă să țină registrele În dublu exemplar. Robert Chazon, „Names: Medieval Period and Establishment of Surnames”, Encyclopedia Judaica, Keter Publishers and Coronet Books, Jerusalem and Philadelphia, 1982, vol. 12, pp. 809-813. În anii 1930, naziștii au emis o serie de „decrete privind numele” al căror unic scop
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de aer și apă, sufocante, în verile cu arșiță cumplită. Și totuși, deținuții nu-și pierd încrederea că va veni o zi a eliberării, cei mai mulți nu-și uită nici credința în Dumnezeu, nici optimismul, fiind uniți, cu excepția „turnătorilor”, printr-o exemplară solidaritate. Nu-și pierd nici măcar umorul. Sunt zeci, dacă nu sute de pagini care se citesc pe nerăsuflate, cum ar fi acelea despre senzaționala evadare de la Cavnic, despre greva de la Pitești sau despre întâlnirile autorului cu mama sa sub zidul
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
deformată până la grotesc de dictatura ceaușistă a anilor ’70 și ’80. Românul este un „european neformat”, „frate cu lâncezeala, cu docilitatea și cu dezordinea”, a cărui neclintire în fața istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
1989), și apărută în românește sub titlul Anatomia unei negații (1991). Principalele merite ale cărții - care fac din ea un reper fundamental în bibliografia exegezei ionesciene - sunt construcția coerentă și argumentația fără fisură a ceea ce trebuie numit cu franchețe eșecul exemplar al lui Eugen Ionescu pe terenul culturii române. Acesta este și motivul pentru care titlul românesc - incluzând vocabula anatomia - este mult mai adecvat decât cel francez, în măsura în care oferă cheia metodologică în care a operat autorul. Așadar, oricâte piese informative ar
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui Adrian Maniu este dominată de inteligență, în detrimentul esteticului”. Dimpotrivă, I. consideră că poezia lui Maniu e definită de „incompatibilitatea dintre cele două
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui Heraclit. Analiza prozei lui Mateiu I. Caragiale este exemplară în această perspectivă: estetica scriitorului este o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey de Vere este o operă de artă „a cărei noimă este de nepătruns” cu ajutorul gândirii logice. Misterul existenței personajului se constituie însă
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
pasajele aride și cam „administrative”, crede că memoriile filologului sunt „o binemeritată revanșă a tenacității și ordinii asupra literaturii cu orice preț, în acest gen așa de mult expus falsurilor”. În fine, este de menționat că I. a dat ediții exemplare din scrierile lui Ion Neculce și ale lui Ion Creangă. SCRIERI: Memorii, I-III, București, 1976-1979. Ediții: Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, introd. edit., București, 1955; ed. 2, București, 1959; Ion Creangă, Povești, amintiri, povestiri
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
deceniilor cărora le aparțin, cărțile din această serie încearcă să instituie norme de creație. Temele examinate (rolul combativ al „satirei realiste”, reprezentarea eroului comunist ca personaj complex, reevaluarea istoriei și dezvoltarea speciei romanești centrate pe educarea contemporanilor în spiritul lecțiilor exemplare ale trecutului, evocarea faptelor de excepție ale unor copii) se decupează din confruntarea punctului de vedere oficial, vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
un larg orizont, care își găsește expresia într-o operă de mare valoare. Totodată, ea îl definește pe cetățean, cu responsabilă angajare. Despre Alexandru Zub s-ar mai putea scrie multe alte lucruri definitorii; s-ar putea aminti, astfel, maniera exemplară în care a reprezentat peste hotare știința noastră istorică și valorile naționale, după cum nu ar trebui omisă larga disponibilitate, manifestată continuu, pentru istoricii tineri. Cercetător înzestrat, de larg orizont științific și intelectual, cu o activitate de prestigiu în interiorul și în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
am admirat arta de a organiza cunoștințele, deplina competență și eleganța cu care le-a comunicat întotdeauna. Nu pot să nu adaug că această activitate, în întregul ei, este subsumată unui înalt crez moral, ca expresia a unei înalte și exemplare conștiințe profesionale și civice. Adevărul acesta, limpede reliefat, conferă operei și talentului cu care a fost ea realizată o notă specifică, distinctă, în peisajul vieții noastre contemporane. La cei 70 de ani cât împlinește acum, Alexandru Zub se află în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară, în timpurile încremenite ale comunismului, când marile figuri ale modernității istoriografice românești erau încă ocultate de ultimele reflexe ale stalinismului, el s-a dedicat restituirii exemplare a lui M. Kogălniceanu, Vasile Pârvan și A. D. Xenopol. Monografiile respective jalonează înțelegerea evoluției disciplinei și, într-un plan a cărui geometrie pare deja să se întrevadă mai bine, ele focalizează biobibliografic asupra unor personaje-cheie ale unei linii de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
liturgice, intensitatea rugăciunii pentru captarea atenției credincioșilor, modalitatea de administrare a canoanelor după confesiune, dar și menținerea curățeniei în biserică, în curtea acesteia și a cimitirului, iar mai presus de toate menținerea unei vieți familiale din punct de vedere moral exemplară 48. Politicile care au oferit baza legislativă a introducerii cursurilor de îndrumare misionară în programa învățământului teologic, transformând discuțiile legate de rolul și necesitatea acestora într-un fapt practic cu efecte și rezultate analizate ulterior în cadrul conferințelor protopopești, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]