130,470 matches
-
în vigoare a prezentei legi. (2 Persoanele care exercită o funcție de conducere sau de demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educațional. (3 Persoanele care ocupă o funcție de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcția de rector pe perioada îndeplinirii mandatului. (4 Funcția de rector este incompatibilă cu deținerea de funcții de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului. (5 Funcțiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu funcțiile
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului. (5 Funcțiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu funcțiile didactice și/sau de cercetare. SECȚIUNEA 3: Rolul statului în învățământul superior Art. 216 (1 Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. (2 Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are următoarele atribuții principale: a propune politicile și strategiile naționale pentru învățământul superior, ca parte a Ariei europene
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Cercetării, Tineretului și Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universitățile de stat pe baza documentației înaintate de acestea. (8 Dreptul de proprietate al universităților de stat asupra bunurilor prevăzute la alin. (7 se exercită în condițiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispozițiilor dreptului comun. (9 Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum și alte drepturi reale ale universităților de stat sunt supuse procedurii publicității imobiliare prevăzute de legislația specială în materie. (10 În cazul
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
în materie. (10 În cazul desființării unei universități de stat, bunurile aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului. (11 Universitățile particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condițiile legii. SECȚIUNEA 2: Organizarea și funcționarea învățământului superior particular și confesional particular Art. 227 (1 Instituțiile de învățământ superior particulare și instituțiile de învățământ superior confesionale particulare sunt: a fondate din inițiativa și cu resursele materiale
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
activități specifice stabilite în fișa individuală a postului. În instituțiile de învățământ superior de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcții echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii. (21 Personalul care exercită o funcție de conducere în cadrul instituției de învățământ superior sau de îndrumare și control în cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar. (22 Suma totală a
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
baza parteneriatului public-privat, prin finanțare și cofinanțare din partea angajatorilor, organizațiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educație permanentă și prin contribuția beneficiarilor. CAPITOLUL II: Responsabilități referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții Art. 335. Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții prin intermediul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, Ministerului Sănătății, precum și al Ministerului Administrației și Internelor. Se impune eliminarea textului
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă tragă jos, să mă sfărâme și să mă facă la loc ca parte a inutilei și stupid de puternicei și pasionatei sale porniri de a schimba și a șterge de pe fața pământului. Prins acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
internaționale. Prezentându-și activitatea, diplomații respectivi ne oferă o imagine despre sarcinile care i-au revenit Ministerului Afacerilor Externe, ce a reprezentat diplomația României din acele vremuri, precum și problemele cu care aceasta s-a confruntat. Perioada în care și-au exercitat profesiunea de a reprezenta țara noastră nu și-au putut-o alege singuri, neexistând loc de opțiuni; cert este, de pe altă parte, că nu erau predestinați prin originea lor, nu aveau veleități și nu veneau de undeva cu hârzobul, spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Româno-Ungar privind "CERUL DESCHIS". G. De asemenea, a fost numit primul director al CENTRULUI EURO-ATLANTIC de la București. H. La 6 iulie 1993, prin Decret al Președintelui României, a fost acreditat în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Olanda, mandat exercitat până în anul 1998. În cei cinci ani de activitate, relațiile româno-olandeze au cunoscut cele mai dinamice evoluții, marcate de o salbă de vizite la nivelul cel mai înalt, la nivel de prim-ministru și ministru, precum și o suită de misiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
relațiilor de bună vecinătate între state europene având regimuri sociale și politice diferite". Evoluția istorică avea să confirme perenitatea convingerii exprimate de Adunarea generală "că orice îmbunătățire a relațiilor pe plan european, răspunzând intereselor statelor din această regiune a lumii exercită, în același timp, o influență pozitivă asupra ansamblului relațiilor internaționale și contribuie la crearea unei atmosfere favorabile cauzei păcii și securității internaționale și soluționării marilor probleme încă nerezolvate". A susținut și promovat constant demersurile diplomatice în vederea aderării României la Acordul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sale, în martie 2000, îi este acordat rangul diplomatic de Ambasador. Ca o încununare și o recunoaștere firească a activității sale prodigioase în domeniul diplomației, Mircea Geoană a fost numit Ministrul Afacerilor Externe în decembrie 2000, misiune pe care a exercitat-o până pe 28 decembrie 2004. În această calitate, a deținut și funcția de Președinte în exercițiu al Organizației pentru Cooperare și Securitate în Europa (O.S.C.E.) în anul 2001, pentru ca, patru ani mai târziu, să îndeplinească mandatul de reprezentant personal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la Ulan Bator. Din octombrie 1984, până în decembrie 1989, a funcționat, cu gradul de Consilier diplomatic și de prim-colaborator, la Ambasada României la Tirana. În ianuarie 1990, a fost numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Albania, funcție exercitată până în decembrie 1996. A obținut gradul diplomatic de Ministru-consilier. S-a pensionat în martie 1997. În perioada 1 iulie 2002 1 februarie 2005, a fost reîncadrat în Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de Ministru-consilier, la Direcția Balcanii de Vest și Cooperarea Regională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Steaua Română", specialitatea strungărie (1947-1950); Școala Medie Tehnică de Mecano-energetică, Câmpina, specialitatea instalații energetice (1950-1953); Institutul de Relații Internaționale, Moscova, specialitatea relații internaționale occidentale Franța (1953-1959). Limbi străine: franceza, engleza, rusa. Cariera diplomatică De-a lungul activității sale profesionale, a exercitat următoarele atribuții mai însemnate: Referent pentru relațiile cu Elveția (1959-1960), atașat la Direcția Protocolului M.A.E. (1961-1962), Secretar III, Direcția Organizații Internaționale (1962-1966); Secretar II, Misiunea Permanentă a României pe lângă O.N.U., New York (1966-1970); Funcționar principal, apoi superior
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a două a Adunării generale a O.N.U. pentru problemele cooperării economice și financiare internaționale, ale cărei lucrări s-au putut încheia prin adoptarea prin consens a tuturor rezoluțiilor prezentate. S-a demonstrat ca diplomația românească are capacitatea să exercite o influență pozitivă în armonizarea pozițiilor în chestiuni economice prin negocieri și dialog consensual între țările occidentale (țările U.E., S.U.A., Japonia) și țările în curs de dezvoltare. Ocuparea de către România a acestei poziții avansate la O.N.U. și, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în 1986, a fost transferat la Administrația Asigurărilor de Stat, în funcția de consilier juridic șef. În ianuarie 1990, a fost rechemat în Centrala M.A.E. și trimis în funcția de Ministru-consilier la Londra, unde a preluat conducerea ambasadei, exercitând o perioadă de timp funcția de Însărcinat cu afaceri a.i. În 1995, a fost numit Consilier diplomatic la Ambasada României la Belgrad, de unde, în același an, s-a pensionat. În anii 1957 1961, a făcut parte ca expert (consilier) din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
SUA, IIA. 14 The World Bank, The Business Environment and Corporate Governance, 1998, p. 7. 15 OECD, Principles of Corporate Governance, 1999. Guvernanța corporativă 22 guvernanța corporativă este un ansamblu de practici ale Consiliului de administrație și ale managementului executiv, exercitate cu scopul de a asigura direcțiile strategice de acțiune, atingerea obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor și utilizarea responsabilă a resurselor financiare 16. Analizând definițiile guvernanței corporative, rezultă că cea mai completă dintre ele este cea dată de OECD, deoarece sintetizează mai
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de modul de conducere și eficiența companiilor sale. Astfel, eficacitatea cu care consiliile lor de administrație își îndeplinesc responsabilitățile determină poziția competitivă a Marii Britanii. Aceste consilii trebuie să fie libere să-și conducă, în mod pozitiv, companiile, dar să-și exercite această libertate într-un cadru de responsabilitate eficace. Aceasta reprezintă esența oricărui sistem de guvernanță corporativă”. (Paragraf 1.1)23 În lume se constată un proces de globalizare, iar guvernanța corporativă este unul dintre factorii acestui fenomen de generalizare a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
trebui să cântărească toți factorii relevanți aduși în atenția lor. E.3. Votul acționarilor - acționarii instituționali au responsabilitatea de a se folosi de dreptul de vot. În teorie, Codul combinat este voluntar, dar este acceptat de majoritatea companiilor datorită presiunii exercitate de investitori asupra celor care nu se conformează. În acest moment a devenit clar că implementarea principiilor guvernanței corporative avea o conotație relevantă pentru companiile și organizațiile ce nu erau cotate la bursă. Unele companii pot fi criticate de investitori
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
plus, există multe coduri și standarde alcătuite de organizații externe, precum organizații nonguvernamentale, organizații transnaționale, organisme de comerț și organisme profesionale. Toate acestea, care pot fi avute în vedere de către organizații, nu reprezintă organe de reglementare, dar presiunile externe sunt exercitate pentru a asigura conformarea de către organizații/companii 54, în practica de implementare a principiilor guvernanței corporative. 53 Sursa: D. Leipziger, Codul de responsabilitate corporativă, Sheffield: Greenleaf, 2003. 54 Raven, W., Responsabilitatea socială corporativă: Coduri și standarde, Institutul Auditorilor Interni - Marea Britanie
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și funcționalității auditului intern și colaborarea cu auditul extern. Membrii comitetului de audit nu sunt auditori interni și nu trebuie să se confunde cu aceștia, cele două activități fiind total diferite. Calitatea de auditor intern este o profesie, care se exercită în conformitate cu un cadru normativ, în concordanță cu prevederile unor standarde profesionale, iar calitatea de membru al comitetului de audit conferă drepturi și obligații încredințate la nivel managerial de conducerea organizației. Practic, în formatul normal, în comitetul de audit, pe lângă directorii
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
eficace, mandatarii implicați în afaceri pot înțelege, organiza și executa mai bine activitățile ce reprezintă un răspuns la provocările și riscurile ce apar în urma schimbărilor rapide în domeniul de reglementare, în domeniul financiar, în piață și ca efect al presiunilor exercitate de partenerii de afaceri. 76 Ernst&Young - Quality in Everything We Do - Achieving Effective Corporate Governance - Assurance and Advisory Business Services, London, 2001; adaptare și prelucrare a modelului și explicațiilor acestuia. Capitolul 1. Guvernanța 93 Figura 1.4. Modelul de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
formele controlului intern, menite să limiteze și să mențină riscurile asociate în limitele apetitului de risc acceptat de organizație, respectiv: autocontrolul activității prin respectarea de fiecare salariat a procedurilor de lucru instituite; controlul mutual, realizat între fazele unui lanț procedural, exercitat de fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior, pentru a putea adăuga propriile prelucrări și de a pregăti controlul pe care îl va efectua postul de lucru următor; controlul ierarhic, exercitat pe
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
procedural, exercitat de fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior, pentru a putea adăuga propriile prelucrări și de a pregăti controlul pe care îl va efectua postul de lucru următor; controlul ierarhic, exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate; controlul partenerial, care se realizează prin delegarea unor competențe între diferitele paliere de responsabilitate. Alături de aceste forme de control intern, atașate intrinsec activităților curente ale fiecărui post de lucru, managerul poate stabili și alte forme
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
aprobate de managementul de nivel superior. Controlul intern este prezent pe toate palierele entității și se manifestă sub forma autocontrolului, controlului în lanț (pe faze ale procesului) și a controlului ierarhic. Din punct de vedere al momentului în care se exercită, controlul este concomitent (operativ), ex-ante (feedforward) și ex-post (feedback). Procesul de management concretizat în funcțiile manageriale de previziune, coordonare, organizare și antrenare are ca suport exercitarea continuă a funcției de control-evaluare, funcție realizată de auditul intern, care constă în esență
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
responsabilă de efectuarea unui anumit tip de control. Activitățile de control se pot grupa astfel 21: controlul strategic privind realizarea obiectivelor generale, care revine conducătorilor de nivel superior; controlul tactic al îndeplinirii obiectivelor derivate, de rangul întâi, din cele generale, exercitat de conducătorii de nivel mediu; controlul operațional cu privire la atingerea obiectivelor derivate, de rangul doi sau trei, din cele generale, revine conducătorilor de nivel inferior; autocontrolul se exercită de fiecare persoană în parte, conducător sau executant, în realizarea obiectivului atribuțiilor încredințate
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]