123,612 matches
-
grand ballet de la poésie française d^aujourd^hui" incită și acum, după atîta timp. Fondane se dovedește a fi un comentator extrem de lucid al avangardei atît de năbădăioase la noi ca și în alte părți. În cîteva cuvinte reușește să exprime spiritul timpului: "le crime de lèse-poésie n^existait pas jusqu^à ce jour". Și toate acestea pe fundalul luptei împotriva suprarealiștilor, "uzurpatorii" dadaismului. Exagerările lor l-au lăsat neatins pe Fondane - "quoi de moins anarchique que l^esprit de la révolution
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
să nu aibă de suferit, tot în acest an Paralelă 45 scoate pe piață o elegantă bilingva a celebrului volum Priveliști. În 1929 cînd apărea, Fondane era departe de starea sa din anii 1917-1923, perioada elaborării poemelor. De altfel, își exprimă clar poziția în prefață intitulată "Cîteva cuvinte pădurețe": "Volumul de față aparține unui poet mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
trimițînd lui Heitmann un pachet cu textele traduse din Istorie, i-am și scris - profitînd de ocazie - mi-am manifestat îngrijoararea și amărăciunea față de starea de lucruri din România încă încătușata de comuniști și securiști. Ceea ce nu face decît să exprime o realitate penibilă. Ai văzut că prietenul tău Pleșu s-a făcut încă o dată de plîns și de rîs cu așa-zisa lui demisie pe motive... tehnice?". Propria să Istorie a literaturii române I. Negoitescu o consideră drept un mesaj
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
permanent de umbrele celeilalte. Nu știu cît din această stare de a fi, contorsionat dublă și ezitanta, este ingredientul esențial al unei viziuni post-post-post... asupra iubirii, sau asupra identității umane, sau asupra destinului, sau asupra tuturor laolaltă. Și, ca să mă exprim și eu în termenii lui Kundera, care la un moment dat în român izbucnește pe neașteptate, identificîndu-se pe sine în toate personajele, nu știu nici în ce măsură, unii dintre noi, nu ne recunoaștem, la rîndu-ne, în balansul dintre aceste două lumi
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
afirmă, badinînd ușor, ca Felix Aderca (1891-1962) ar putea fi investigat mai ales în vederea detectării spetelor literare pe care nu le-a ilustrat, cu riscul de-a se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o ușoară umbră, el exprimă destinul acelor scriitori care s-au devotat aproape exclusiv prezentului lor, printr-o cheltuire incandescenta a resurselor în slujba acestuia, printr-o combustie în raport cu care gratitudinea posterității nu e totdeauna pe măsură. "Trebuie să fii un om viu și un
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
O tînără personalitate în curs de impetuoasa afirmare își manifestă astfel dorința de superioritate în fața uneia pe care o socotea "depășită". Pentru că la decesul patriarhului socialist să publice un text "cu un subtitlu irevocabil, ca o piatră tombala", după cum se exprimă Valentin Chifor: O eroare în viață. O eroare în literatură. O eroare în politică. Iată opiniile dezaprobatoare ale lui Aderca, așa cum apar conspectate de monograful sau: " În soluția prea concentrată a băii cu acizi, Aderca developa un negativ Gherea cu
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
și la celebra anchetă a revistei ăDilemaă privind cultul lui Eminescu, prin care s-a dorit minimalizarea, daca nu terfelirea ăpoetului națională. A dat atunci un text nesigur și dublu concesiv, plin de slăbiciuni morale. Sigur că oricine poate să exprime orice fel de opinie despre Eminescu care era el însuși creația unui ideal de libertate. Sigur că și Neica Nimeni și Andrei Pleșu pot să înjure pe Eminescu, e dreptul lor. Dar eu nu mă fac frate cu Andrei Neica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
lasă și a lăsat, mai cu seamă, peste tot, amprente digitale. Se pretează mai mult ca un mit decît că un învățător." Cerîndu-i-se opinia despre tendințele artei în acest sfîrșit de mileniu, adeptul armoniei clasice nu se sfiește să-și exprime dezacordul: "Trăim o mare criză culturală. Noi orizonturi se întrevăd, dar forțele anihilizatoare ale prezentului predomina. Forțe nevăzute parcă, diabolice, atrag oamenii care cred că trebuie să se exprime într-un mediu de artă, de la forma, de la forme în acceptarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
sfîrșit de mileniu, adeptul armoniei clasice nu se sfiește să-și exprime dezacordul: "Trăim o mare criză culturală. Noi orizonturi se întrevăd, dar forțele anihilizatoare ale prezentului predomina. Forțe nevăzute parcă, diabolice, atrag oamenii care cred că trebuie să se exprime într-un mediu de artă, de la forma, de la forme în acceptarea cea mai largă a noțiunii. Distrugerea formei, de pildă în poezie a ritmului, chiar negarea și eschivarea lui, duc artă la ruină. Nu vreau să vorbesc de artiști mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
în prizonierat două cupluri. Al cincilea personaj este, de fapt, provocarea, factorul de dezechilibru, tentația, gustul teoretic al plăcerii, al nonconformismului nu într-o formă de libertate interioară, ci într-una cu accente maladive, periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit din gesturi leit-motiv, repetitive, pentru fiecare personaj în parte. Lipsa dialogului acestei lumi, chinul comunicării dincolo de eu capătă pe scena diverse înfățișări. În cuplu sau nu fiecare personaj își are momentul sau de solou
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
pentru compromiterea familiilor boierești. Cristian este un fiu de țăran, care nu s-a adaptat la stilul de viață din Canada, ci doar s-a resemnat să trăiască departe de țară lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
în relațiile interumane și în întreaga viață social-economică și culturală a țarii. De aceea viitorii cetățeni trebuie să recunoască și să le utilizeze. Să vedem așadar ce anume trebuie să cunoască viitorii cetățeni. Mai întâi stilul solemn în care se exprimă gânduri și sentimente grave, mărețe, profunde. Iar exemplul este o scrisoare, evident solemnă (se putea altfel?), a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general etc. etc. Dacă nu ne interesează așa ceva, nu-i nimic, există și capitolul despre stilul administrativ, unde este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica aproape atavica de forma (pentru că aceasta oriunde s-ar afla, exprimă mereu dimensiunea tragică), iar partea a doua, O dramă la vînătoare, e a elegiei, a sentimentului, a feeling-ului cu totul special pe care îl dau vecinătatea și, mai cu seamă, asumarea dimensiunii tragice. Aceasta se descoperă în cel puțin patru
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
de Blaga în Daimonion. Firește, fiecare dintre cei doi scriitori români și-a urmat propria cale, așa că prea multele asemănări spirituale dintre ei se explică mai puțin prin influență și mai mult prin potriviri mentale structurale. Cand M. Eliade își exprimă neîncrederea în utilitatea stabilirii "influentelor" și a "surselor"2), iar tânărul Blaga, pe urmele lui Gide și ale lui Valéry, făcea, dimpotrivă, "Apologia influenței" (1925)3), ei se refereau în fond la același lucru: împrumutăm decât ceea ce avem deja în
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
binelui, dar sfârșește prin a face binele". Această idee a lui Goethe, reluată - spune Mircea Eliade, fără nici un fel de altă precizare - de "un comentator recent"11), apare deseori, sub diferite forme, în cărțile lui Vasile Lovinescu și, în general, exprimă un punct de vedere inițiatic, esoteric, frecvent în opera unor teosofi mai vechi și mai noi precum: Fabre d'Olivet (n. 1767), Eliphas Lévi (alias Jean Louis Constant, sec. XVIII), Rudolf Steiner (1961-1925), Éduard Schuré. 1. Fragmentarium (1939), p. 14
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
Radu Bogdan Dacă îl întrebi pe Bogdan Lascăr ce reprezinta pictură lui, el îți răspunde: "Exprimă niște stări". Are dreptate. Între reprezentare și exprimare, raportul e în favoarea expresiei și mult mai puțin în aceea a reprezentării. Totuși, aceasta nu poate fi exclusă integral. Recunoști în ceea ce face artistul sugestiile primite din zona realității, că e vorba
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
imaginile nu trezesc acel șoc cu care ne-a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
apă, flămîndului i se dăruia un codru de pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu caracter polemic, împotriva cărora directorul nu exprimă nici o obiecție. Cred că nu sînt prea prezumțios, afirmînd că revista dobândea, datorită prezenței acestor comentarii, un nerv distinctiv, o culoare ce atrăgea într-o măsură particulară. Natural, nu eram de acord cu unele din ideile și atitudinile directorului, dar
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
evitînd a adera la pozițiile, complementare numitului regim, ale "apoliticilor" și "echidistanților", pe care-i puteam critică în voie, inclusiv în coloanele Contemporanului. Mi se părea mistuit de o decepție de bun augur, marcat de o solitudine expiatoare, ceea ce am exprimat și în scris. Pe planul raporturilor personale, Breban continuă a ma trata cu căldură, a ma stimula. Pînă cînd, într-o zi (atunci să-i fi venit în mintea-i ambițioasă proiectul devenirii academice?), m-a rugat să-mi reduc
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Dar, în fond, între melancolie și ironie se stabilește o legatura subterană (romanticii germani au înțeles acest lucru). Una e aversul, cealaltă reversul aceleiași medalii morale, pe care spiritul le înfățișează, conform structurii și dispozițiilor sale, exclusiv sau alternativ. Ambele exprimă o criză a raporturilor eului cu lumea. În cazul melancoliei, această criză se relevă prin preeminenta afectului destructiv-constructiv, în cazul ironiei prin preeminenta conștiinței critice constructiv-destructive (sau prin "construcția negativă" despre care vorbea un alt comentator al limbajului ironic). Spuneam
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
specială, nu lipsită de un patetism trist, a avut-o Macedonia, ai cărei artiști, fără pavilion și fără un loc marcat, s-au manifestat în aer liber prin abordarea nemijlocita a vizitatorilor și prin distribuirea cataloagelor proprii. Bienala de astăzi exprimă, așadar, o altă lume decît cea de ieri și, probabil, una sensibil diferită față de cea de mîine. Însă pe lîngă faptul că o expozitie cum este cea de la Veneția constituie un fel de control periodic al spiritului contemporan, într-una
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod programatic, domină autoritar artiștii asiatici și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de mare putere militară și politică, cu reale șanse de a fi în viitor și unul redutabil din
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
Mihu a dus o luptă continuă ca să supraviețuiască. Să supraviețuiască, însă, ca personalitate. Nealterat, nepervertit și mereu el însuși. Acest "el însuși" e în primul rând un talent înnăscut pentru cinematograf, pentru expresia filmica, pentru trăirea filmica, naturală și spontană, exprimându-se pe șine mai bine prin film decât prin vorbe. Filmele sale sunt numai filme. Nu sunt deloc debitoare nici teatrului, nici literaturii, nici plasticii. În România acest lucru era foarte rar. Și Mihu a fost, în același timp, un
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
cu plugul, fie cu cazmaua? Ies viermii, ramele, șopârlele, cârtitele și rozătoarele, iese toată colcăiala beznelor umede. Ce altceva este, mental și instinctual, comunismul? (...) Comunismul este regatul de sub pământ, beția fetidului, a întunericului, voluptatea agitației intru clandestinitatea tenebrelor." Pentru a exprima adevăruri atât de greu de exprimat, Dan C. Mihăilescu și-a creat - și continua să-și creeze, în văzul lumii - un limbaj propriu. El stăpânește limba română perfect, astfel încât poate să o reinventeze. Rezultă o limbă română năbădăioasa, plină de
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
viermii, ramele, șopârlele, cârtitele și rozătoarele, iese toată colcăiala beznelor umede. Ce altceva este, mental și instinctual, comunismul? (...) Comunismul este regatul de sub pământ, beția fetidului, a întunericului, voluptatea agitației intru clandestinitatea tenebrelor." Pentru a exprima adevăruri atât de greu de exprimat, Dan C. Mihăilescu și-a creat - și continua să-și creeze, în văzul lumii - un limbaj propriu. El stăpânește limba română perfect, astfel încât poate să o reinventeze. Rezultă o limbă română năbădăioasa, plină de draci, o limbă română expresiva și
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]