3,103 matches
-
lumina dimineții, așternea asupra priveliștii un văl magic. Nu era simplu să înaintăm, și adesea am alunecat și am căzut, înșelați de stratul gros și pufos care ascundea gropile. Însă toată candoarea aceea strălucitoare izbutise să elibereze în noi un extaz adânc, dându-ne o fericire neobișnuită; nu puteam nici măcar comunica, într-atât eram de pierduți în puritatea aceea. Deodată am auzit lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am început să vorbim. Vorbeam atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-l strivească și nu reușește. Însă Medeea face totul de una singură. Acțiunile ei nu sunt câtuși de puțin influențate nici de oameni, și nici de zei. E mai puternică decât toții protagoniștii tragediilor grecești. Medeea sunt eu, închei patetic. Extaz dionisiac Am asistat la un dans magic rezervat bărbaților, care se cheamă căluș: e un mister coregrafic transmis în chip secret din tată-n fiu. Numai inițiații pot participa la el. Ar putea fi o reminiscență a ritului dionisiac încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se vorbește niciodată de omucidere: autoritățile sunt foarte tolerante în ce privește riturile acestea. Călușarii au până și puterea de a vindeca unele boli mintale; mai ales isteriile femeilor nubile: e un fel de absorbire a energiilor sexuale în exces. Datorită extazului dionisiac pe care izbutește să-l declanșeze, călușul le permite indivizilor, ce iau parte la el o totală integrare cosmică. Limfă Cerința de a evada din Roma s-a născut în mine atunci când am început să povestesc faptele mitologice. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e cea mai tare dintre puteri. M-am deprins să sufăr când soarta îmi este potrivnică. Autosuficient Când mă gândesc la moartea ce va veni prin mijlocirea sulițelor care îmi vor străpunge trupul, mă simt foarte înfricoșat. Apoi intru în extaz. Mă invadează o ușurare totală și o dorință intensă de a trăi cu anticipație întâlnirea cu clipa morții. Nu reușesc să-mi dau seama în ce fel am ajuns să dobândesc această atitudine senină, în timp ce înainte mă înfricoșam teribil la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ascult, măcar în memorie, fiece silabă rostită de vocea-i gravă. Numai acum îmi dau seama de tonul tragic ce-i domina cuvintele; reușesc să disting solemnitatea vorbirii ei și disperarea agonică pe care o ascundea. Aia vorbea aproape în extaz, ca o Pythie. Încerc să păstrez această intensitate a trăirii, pentru ca nimic din ceea ce este înscris în aer să nu poată să-mi scape. Precepte nescrise Să-ți aștepți senin sfârșitul. Să nu te lamentezi laș. Să fii pur. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-o domin și acum mă las târât de destinul meu ineluctabil. Dubiu Când pășesc prin desiș, până și foșnetul frunzelor și prospețimea aerului mă fac să mă îndoiesc: și dacă nu voi reuși? Atunci ce se va alege din extazul meu? Vaga impresie de ușurință dispare brusc și rămân să mă gândesc la clipa aceea care mă refuză. E doar o probă, poate ultima dintr-un iter inițiatic care mă împinge să trec peste toate limitele. Îndoiala mă cuprinde numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
încât dacă aș fi vrut aș fi putut să-l ating cu mâna. Când m-au poftit să mă culc în odaia cea mai frumoasă din locuința lor, așa-zisa cameră a oaspeților, eram beat de atâta frumusețe, ca în extaz. Pământul îmi dăruia nemeritat toate bunurile sale și toată căldura sa. Nu întâmplător numele lui Zalmoxis îl indică pe zeul pămânului. Dar, sub alt nume, tot el e zeul cerului. Zalmoxis e zeul vitalității, după cum Semele e muma, zeița fecundității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de atmosfera rarefiată a înălțimilor, se auzea numai muzica abstractă și reținută a stelelor. În această experiență unică nu mai e loc pentru nimeni altcineva în afară de tine însuți. Rămăsesem acolo singur cu mine însumi, bucurându-mă de o stare de extaz deplin. Învățasem să mor. Eram edificat. În sfârșit. Echilibru Viața însăși, în forfoteala ei infernală, este cea care-ți impune actul morții violente, ca gest recuperator ce poate restitui echilibrul. Probă Sunt senin. Nu voi muri. Îmi voi schimba doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vă neliniștiți. Nu-i nimic grav. E numai rara capacitate narativă a lui Mincu, scriitorul de 53 de ani, intelectualul de mai sus. Acesta, ca poet, critic și universitar, reușește cu toată liniștea să evoce, pe fundalul unui exil obișnuit, extazul anahoretic al literatului și trufașa melancolie a vampirului, a cărui biografie re-vizionată a dat-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acasă pe doamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară e deja întuneric. E o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
multidimensională și paradoxală", confirmând "apropierea și chiar congeneritatea lui Blaga cu Eminescu" prin tocmai "funcționalitatea principiului personanței ca teorie poetică a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i șopti ca adierea unui vânt cald: „Te iubesc...mult...mult !” Ea rămase tăcută, tremurând de emoții, zâmbind și privind spre el într-un extaz de fericire. Într-un bloc, cineva asculta muzică și volumul era dat la maxim. Cânta Tom Jons. Această melodie trezi o mare bucurie în sufletul lor, dar știau de ce. O sărută din nou, lipindu-și corpurile unul de altul ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adult sau adolescent. De cele mai multe ori se bucura de viață, o considera un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
necesitate permanentă în casa spirituală a fiecărui credincios. După toate acestea spuse, Nicky fu cuprins de stare de bine, sufletul ajunse în apogeul fericirii, la hotarul dintre cer și pământ, o bucurie profundă umplându-i întreaga ființă ca într-un extaz divin. Inima îi bătea așa de tare încât era gata să îi iasă prin piept afară. Era incapabil să mai rostească ceva iar Victoria, după o mică pauză reluă discuția. - Trebuie să recunosc tată, te iubesc la fel ca pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf! Moarte! Puterea și setea vărsătorilor de sânge nu mai are margini nici rușâne! Și-aveau putere de la diavol, să ia pacea de pe pământ și să pună în loc, moartea, și foametea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă Ștefan. Războiul e o afacere murdară, în care cei mai buni, pier... Desigur, fără aiasta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amănunțit dinainte, pentru a nu pierde nimic din frumusețea și bogățiile strânse de-a lungul secolelor în acest perimetru atât de fericit ales. După câteva ore de trecere prin fața a sute de exponate, prin zeci de încăperi, cu momente de extaz în admirarea frumosului, a perfecțiunii artistice, colegul Paul mi-a mărturisit că trebuie să ne rezervăm cel puțin două ore pentru vizitarea monumentului, construit la inițiativa Generalului Franco, din "Valle de los Caidos" (Valea celor căzuți), aflat în apropierea Escorialului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
rezemată de perete, pe înălțimea lui, o somieră pe care băiatul se întindea cu fața spre mine, iar eu, cu fața spre el, mă lipeam de dânsul, cât mai apăsat cu putință, în stare să rămânem așa timp nemăsurat, în extaz fără nume. Gerul iernii nu ne punea piedică: ne descheiam paltoanele și aripile lor ne îmbrățișau, ocrotindu-ne de frig. Dan m-a învățat să umblu iarna cu genunchii goi și, de asemeni, de la el am învățat să mănânc iaurt
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prea mult subiectivism) își va păstra proporțiile reale, oamenii, cultura, natura, palatele, monumentele, statuile, străzile, formele și culorile în toată splendoarea lor sau în mijlocul vicisitudinilor istoriei nu vor căpăta grandoare decât în măsura pe care o merită. De la agonie la extaz, neacceptând voit și drumul invers. Ne vom arunca privirile și în manieră montaigneană, țintuite asupra Cetății surprinzând-o când tristă și veselă, lirică și dramatică, când cuprinsă de strălucirea solară sau acoperită de vălul nopții. În orice ipostază ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră și încearcă un extaz abstract care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
efecte monocromatice ale luminii, purtătoare de subtile mesaje și gnoze încă din antichitate, ele trebuie văzute în deplină tăcere, o tăcere ca vidul cu chemare spre rugăciune și mărturisire. Ne apropiem de revelație și mister doar atunci când intrăm în adevăratul extaz al întoarcerilor spre cele simple, spre simplitatea primordială ca o revenire în copilăria fabuloasă, vârsta magică a existenței omului. Privesc tainic sfeșnicele din colecție (peste 150) și distanțarea de realul din jurul meu le sporește sensul mitic, rătăcindu-mă într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fel de arhivă sentimentală, cu o valoare infinit mai binefăcătoare decât orice stimulent de ordin critic. Dacă apreciem măcar instinctiv cărțile de lângă noi, atunci să le pătrundem esența ca pe o rază de lumină, ca pe o emoție acceptând și extazul intelectual. Fie și o arhivă cât de subțire de această factură ne-ar prinde bine, am apela la ea ori de câte ori am simți că e nevoie de resuscitarea momentelor pline uneori de mister. Ar fi calea refuzului unei realități ieftine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cum harul artistului se cristalizează în opera, tot astfel în creație se vede artistul. E vorba despre biografia interioară a operei, fiindcă în opera, într-o înlănțuire iminentă, autorul disipează fărâme din experiențele sale de viață, din iubirea și amărăciunea, extazul și căderile ființei sale. Creatorul comunica cu lumea, exprimându-se într-un mod singular prin linie și culoare. De aceea se simte singur în mijlocul mulțimii, insă înconjurat de lume în cea mai acută singurătate. Peisajul și portretul create confirmă ceea ce
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]