3,552 matches
-
scrie REZULTAT. În partea de sus a ecranului apar trei cărți, cu traducerea dedesubt. Cartea numărul unu reprezintă trecutul. Este Regele (întors). „Severitate, austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli! Infidelitate? Aș vrea eu. Vanitate? Vă rog! Dar continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet goală. Ben stă și se uită la mine, apoi își lasă hainele să cadă și-și pune brațele în jurul meu, oftând: ― Nu-mi vine să cred că tu ești, nu-mi vine să cred că noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Rupert! Heidi! Și Marlena - trece și ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight să ia camera de la Pată Neagră, imaginea se Încețoșează, apoi e fixată pe ea cum trece podul cu o ezitare și un țipăt. Urale și râsete. Tăiați. Fețe Închise la culoare, birmanezi, probabil un trib. Două bătrâne cu turbane se află În spatele capului lui Dwight din care se vede o bucată. Își ridică privirea și fac cu mâna spre cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au rămas În sfârșit singuri, au făcut inventarul. Fără plase de țânțari În jurul patului, fără lumânări cu citronella, nici un risc ca furouri scumpe să fie arse ritualic. Ea fu timidă, iar el Îndrăzneț, dar nu a existat nici o clipă de ezitare sau jenă. Cu ajutorul secret al unei mostre de Balanophora pe care Moff i-o dăduse lui Harry drept cadou de despărțire, noaptea lor de pasiune fu un mare și prelungit succes. Epuizați, ea a plâns, iar el s-a Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ajutor. Ar trebui să existe un sistem care să dispună de mai multe fonduri destinate unor astfel de victime. Ceea ce, din păcate nu se întâmplă... Pe cei care suferă în tăcere, îi rog să bată la ușa mea, fără ezitare. Măcar încercați! Indiferent ce vă neliniștește, vă rog să poftiți. Chiar dacă nu sunteți grav afectat. În legătură cu orice durere, ar fi bine să vă sfătuiți măcar o dată cu un specialist. — Care sunt simptomele care ar trebui să alarmeze? Primul indiciu: frica. Rememorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
geanta lângă picior, a scos cu grijă pachetele de sarin împăturite în ziare și le-a lăsat pe podea. A stat foarte puțin în metrou. Doar două minute. Când trenul s-a oprit la următoarea stație, Ebisu, a înțepat fără ezitare, de mai multe ori, pungile cu vârful umbrelei, s-a ridicat și a coborât. A urcat în grabă scările și a intrat în mașina lui Takahashi, care-l aștepta. Totul s-a desfășurat conform planului. Parcă ar fi trasat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
l-a cerut chiar el. Lucrul acesta făcea parte dintr-un, „test ritual de caracter“, pregătit de Murai Hideo (probabil la propunerea lui Asahara Shōkō). „Care dintre cei cinci va cere pachetul în plus?“ Când Hayashi a cerut pachetul fără ezitare, Hideo a zâmbit zicând: „Mă așteptam!“. Hirose, care era și el acolo, își amintea că: „Murai arăta de parcă ar fi câștigat un pariu?“ Se pare că Asahara l-a suspecat odată pe Hayashi că ar fi spion sub acoperire, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
găuri dintre toți cei cinci criminali. A coborât la Akihabara, s-a urcat în mașina lui Sugimoto, care-l aștepta, și s-a întors la Shibuya ajid, unde a ajuns pe la 8:30. Și-a îndeplinit sarcinile fără pic de ezitare. Sarinul a început să se evapore și să miroasă imediat ce metroul a plecat din stația Akihabara. Când a ajuns la următoare stație, Kodemmachō, pasagerii din vagonul al treilea au început să se simtă rău. Oamenii au văzut lichidul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de an. Mi-au spus: «Nu îți da demisia. Să vedem cum îți merge o perioadă. E ca un fel de accident de muncă.» Mi-am zis că nu o să fiu decât o pacoste pentru ei și am demisionat fără ezitare. Apoi am fost tratată la domiciliu. În acea jumătate de an, dacă ieșeam o zi afară, eram extenuată și pentru o vreme nu mai puteam să mă mișc. În luna mai starea amigdalelor s-a înrăutățit și am stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
departamentul de vânzări. Asta e politica firmei. E bronzat. Are o privire pătrunzătoare și aerul unui capabil veteran în vânzarea de mașini. Se pricepe foarte bine să mânuiscă vorbele, nu este impulsiv. Face ceea ce ar trebui să facă fără nici o ezitare. Datorită acestui lucru, rezultatele cresc. Dacă iei o mașină de la o astfel de persoană, parcă stai mai liniștit. L-am întrebat: „Credeți că sunteți potrivit pentru meseria asta?“ Mi-a răspuns liniștit, de parcă vorbea despre altcineva: „Păi, o fac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că nu-ți văd fața în întuneric. Eu sunt, Nikolai cu drag de cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul franțuzesc și sigur, picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
niște camarazi neprietenoși și abia cunoscuți ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: "Bine, o să vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
i-a încolțit, i-a înmuiat dragostea și la urmă a invadat-o complect. Deci sentimentele ei au fost în veșnică mișcare. Și nici evoluția nu s-a făcut mecanic. Au fost reveniri, remușcări, apoi din nou hotărâri de eliberare. Ezitările perpetue complică extrem chestiunea. Memoria mea nu poate să aranjeze trecutul. (Opera lui Proust e o dovadă de memorie prodigioasă. Cu cât mai complicată ar fi fost din punct de vedere psihologic dacă memoria lui ar fi fost defectuoasă! Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
concludent? Și totuși, n-am încredere în absoluta ei scrupulozitate, după cum nu mi se pare nici un gust al ei absolut indiscutabil. Poate din pricină că mi-o închipui într-o atmosferă generală, fluidă, care nu admite liniile bine trase, și amestec laolaltă ezitările și siguranțele ei, neținând seama de motivele diferite care le cauzase. Știu că, prevăzător, îi spusesem răspicat: "N-aș vrea să-ți dau un ban niciodată, pentru că între noi totul trebuie să rămână pur. Minciuna ta față de ai tăi nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în stare numai de mici răutăți sau generozități. A fost deseori geloasă, dar starea ei permanentă nu era gelozia. De îi dam vreo ocazie, se consola destul de iute, și raționamentul meu cel mai fals o liniștea. Era senzuală? Iarăși încep ezitările înainte de a da un răspuns și văd cât de neprecis va trebui să fiu. Cum senzualitatea - vădită sau cel puțin sub forma unei sărutări fugare - pricinuia cele mai multe scene dintre noi, nu poate fi cercetată cu ușurință. Au fost strângeri pătimașe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
această stare era întreținută. N-am văzut-o timp de ani niciodată grăbită să se întoarcă spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o laudă pentru ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imediat, m-am dus să cer prietenilor, eu care nu cerusem niciodată. Am fost refuzat politicos. Atunci am căutat Muntele de pietate, cu paltonul de iarnă subțioară. Mi-era rușine să întreb sergenții unde se află. După câteva ceasuri de ezitare, l-am găsit aproape vecin de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint, alta cu haine, alta cu lenjuri. Ce umilință! Cum aș putea să iert eu vreodată Irinei aceasta, chiar dacă ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care o dase de multe ori odinioară, că jucase rolul într-un anumit fel, ca să se vorbească de dânsa. S-ar fi spus cu maliție și curiozitate: "Se mai gândește la celalt" și, în același timp, prin astfel de mici ezitări, își ușura conștiința. - Și la biserică. Irina! (Adică cu lămâiță, cu flori și bomboane.) - Dacă ei au vrut! În fine, era răspunsul ce o cuprindea întreagă! Așa cred că era. Incapabilă să reziste unei rugăminți din partea altora. În voia tuturor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acum înțelegeam totul. A fost convinsă că-mi este de prisos și dispăruse. Și, supremă abnegație, preferase să-mi pară ușuratecă, numai să n-am remușcări. Nu-și închipuise că voi pricepe-o imediat. Bineînțeles, nu se putuse jertfi fără ezitări, dar la urmă învinsese. Așa cum mi-o spunea ea odinioară, și la supărare și la bucurii. Așa mică, a fost în stare de un gest mare! Ea, care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de o hotărâre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața, și fără nici o ezitare, oricât de neîncrezător ți-ar fi temperamentul, ai certitudinea că nu ți se ascunde nimic, că pentru clipa aceea măcar, nu există o minciună dedesubt. Ioana apăruse fără gesturi, căci se apropiau și alții de noi, cu ochii, cu gura
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai întîlnit niciodată la altă femeie, de obicei mai subtilă, dar prea personală, și-și traduce impresiile numai prin "îmi place" sau "nu-mi place". Întotdeauna părerea Ioanei, spusă cu ample detalii, foarte serioase, e exactă, și n-am nici o ezitare când ea îmi recomandă o carte, explică pe eroi tot așa de bine ca și pe eroine, și nu o dată m-a învățat multe lucruri asupra lui Neron sau Mitridate ai lui Racine, personagii pentru mine așa de familiare. Inteligență
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după cum la urmă, când au fost împreună, avea să insiste tocmai pe ce era comun între noi. în special îi exagera virtuțile și îl admira ca pe un om de onoare, căci el știa să-și vorbească răspicat intențiile fără ezitările mele dubioase. (Deziluziile Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-o goană să se îmbrace, și mi-a fost milă de inima ei, ce bătea ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]