KorAP: Find »[drukola/base=făclie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...75 >

1,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul se lumina la față. Așadar, oaspetele templului Shaolin chiar era un om de excepție. Chiar avea simțul strategiei, dincolo de puterile oricărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unghi de 15 grade față de șirul călăreților, astfel Încât să reflecte Întreaga formație. Mai dificilă fusese sprijinirea lor, operațiune la care participaseră dulgherii bazarului. Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În Încăpere fără a fi văzut de la Început. - Nu ai acest drept! se auzi, În limba mongolă, vocea poruncitoare a Întâiului Cuceritor. Yassa vine din trecutul cel mai măreț al Asiei și va stăpâni lumea! Noi suntem doar purtătorii acestei făclii! - Vă puteți retrage acum! se auzi o altă voce, o voce tânără, puternică, dar calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu ați propovăduit decât nebunia! Legea voastră nu e viața, ci moartea! Deșertul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șah... ” gândi Alexandru. „Cineva ține În șah flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erinei strângându-i Încheietura mâinii drepte, care rămăsese sprijinită În mânerul spadei. Prin sufletul Erinei treceau toate marile schimbări. Deci avea loc o mare schimbare. Abia atunci, Alexandru văzu că cerul se Întunecase de tot și că un culoar de făclii contura un drum spre nicăieri. Era seară. Era iarnă. Era un cer obosit de luptă și de sânge. Și un culoar de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mare schimbare. Abia atunci, Alexandru văzu că cerul se Întunecase de tot și că un culoar de făclii contura un drum spre nicăieri. Era seară. Era iarnă. Era un cer obosit de luptă și de sânge. Și un culoar de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se dădu În lături. Erina rămase, singură, În fața lui Amir. Dar Înțelese, și ea, că acel om are dreptul de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun ar Încălca legea sfântă a străbunicului tău, Gingis han

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun ar Încălca legea sfântă a străbunicului tău, Gingis han! Dar, dacă ai nevoie de dovezi, atunci Eternul Cer Albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de același sânge Îl poate răzbuna. E Yassa, legea sfântă a mongolilor, lăsată de Gingis han! - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care alergase spre el. Ce se Întâmplă?! Nu Înțeleg nimic! Cine e omul acela, legat? De ce e Înconjurat de făclii? - Erina... spuse Alexandru, privind țintă spre Ogodai, acela e omul care a poruncit ca tatăl meu să fie ucis. Acela e omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu un trădător. Deși Oană nu spunea nimic, chipul lui arăta că Înțelege totul. Privirile lui Îl căutară pe Alexandru, care aștepta Încuviințarea de a-l provoca la luptă pe Ogodai. Apoi descoperiră chipul calm al lui Angelo, luminat de făcliile Apărătorilor. Bătrânul comandant Înclină ușor fruntea, În semn de aprobare. Oană Întoarse privirile spre războinicul mongol, căutând În sufletul lui răspunsul la aceeași Întrebare care Îl obsedase În ultimii șaptesprezece ani: trăia, oare, Ștefănel? Chipul mongolului era deschis, ochii Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
condițiile În care spre Moldova mărșăluia deja o armată de aproape două sute de mii de oameni. Ridicarea țării la luptă. Domnitorul se retrase din Sala tronului făcându-i căpitanului Pietro un semn discret. Străbătu culoarul lung de la parter, luminat de făclii puse din trei În trei pași și păzit de halebardierii spătarului Mihail, urcă treptele care duceau spre camerele voievodale și intră În cabinetul său de lucru, a cărui fereastră dădea spre dealurile Împădurite ale Sucevei. Deschise geamul și lăsă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească spre Răsărit. 3 iulie 1476, ora 4.30, Ștefănești, Moldova Mâna Erinei era caldă. Surprinzător de caldă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ne aflăm pe două fronturi așezate spate la spate. Și care se apropie unul de altul, fiindcă sunt Împinse Înapoi de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prizonier În propria lui țară. Nu mai putea trece În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase deja. Drumul spre Vaslui era luminat de făclii, iar trupele de infanterie continuau să se scurgă spre nord. Cei doi reușiră să traverseze drumul Înapoi, spre pădure, și să se piardă În frunzișul Întunecat. Nici unul dintre ei nu rostise vreun cuvânt. Caii Îi așteptau la mai puțin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și nouă că vedem niște cai În luminiș și tocmai ne duceam să vedem despre ce e vorba. - Dar tovarășul tău de ce nu răspunde? N-are glas? - Ba da, stăpâne... dar e mai tânăr și mai temător. Spahiul ceru o făclie, se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce e vorba. - Dar tovarășul tău de ce nu răspunde? N-are glas? - Ba da, stăpâne... dar e mai tânăr și mai temător. Spahiul ceru o făclie, se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În coliba din marginea taberei și legați-i. Poate că unul din ei e chiar omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]