170,710 matches
-
orice personalitate este, prin definiție, neconvențională. După părerea mea, între concepte precum „personalitate” și „convenționalism” este o incompatibilitate logică. Dacă eu sînt sau nu o personalitate, mi-e imposibil să spun. De regulă, asta o hotărăsc ceilalți. În discuția de față, tu. - Ce crezi, în general, despre convenții? În viață, în artă, în literatură? - Încep printr-un truism: convențiile au existat și vor exista întotdeauna. Ele sînt caracteristice mai ales societăților dominate de mentalități conservatoare și ating apogeul în societatea burgheză
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
Adina-Ștefania Ciurea Cu certitudine unul dintre evenimentele editoriale de prim rang ale anului 2002 îl constituie Jurnalul de epocă al lui Mihail Sebastian în îngrijirea doamnei Cornelia Ștefănescu. Nu ne aflăm în fața unei premiere absolute; cartea de față reia și completează volumul din 1984, Cronici. Eseuri. Memorial de la Ed. Minerva. Astfel, pe lângă Considerații asupra romanului modern, Jurnal proustian - tratat asupra artei romanului sau unele cronici și evocări, Jurnal de epocă aduce pentru prima dată în fața cititorului studii ale
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
anihilarea presei scrise s-a lovit în puterea de cumpărare a „gulerelor albastre”, asupra puținilor nealiniați au fost asmuțite „gulerele roșii”. Adică mardeiașii, caftangiii și — să sperăm că nu se va ajunge până acolo! — asasinii cu plată. În clipa de față, nu e nici o problemă să angajezi un bătăuș profesionist cu doar câteva sute de parai — adică mărunțișul găsibil în orice moment în buzunarele celui mai jerpelit baron de provincie. Potențialul de violență al românului nu trebuie subestimat. Iar acolo unde
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
treburi decât cotonogirea celor ce-aveau ceva de spus. Semi-execuția la care a fost supus jurnalistul de investigație al „Evenimentului zilei” indică intrarea României în epoca iraționalului. Din păcare, mijloacele de combatere a nebuniei P.S.D. nu sunt, până în clipa de față, adecvate. La Timișoara a avut loc un marș al ziariștilor — impresionant, e drept —, dar care i-a făcut, probabil, pe pesedei să zâmbească mânzește: „I-auzi, noi nici nu i-am scărmănat ca lumea, că s-au și prezentat să
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
relatare îngropată în josul unei pagini din mijlocul ziarului. Se povestea că la granița muntoasă din vestul statului, Thomas și trupele lui de indieni Cherokee îi scalpau pe Unioniști. Într-un fel era nostim, dacă te gîndești la muncitorii aceia cu fețe palide care veneau plini de încredere să fure pămînturile altora și se trezeau cu creștetele retezate. Inman cunoștea mulți Cherokee care ar fi avut acum vîrsta luptătorilor din trupele lui Thomas, și s-a întrebat dacă și Swimmer o fi
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
lui, fiindcă, după cum se vedea pe micul ecran, istoria își evidenția din nou personificarea valorii, parcă și mai doritoare de putere decât... Acum, la emisiunea „Nașul” a lui Radu Moraru, se vedea clar că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și de România, ci părea luminată de o forță Divină; dar inimitabilul său zâmbet, și inconfundabila-i voce, ușor, dar teatral-tremurată, dădeau înfățișării sale întruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
devine Eva Podan. Acțiunea e plasată în contemporaneitate, succesiv în Estul Europei și în Statele Unite, în lumea amăgitoare și dură a top-modelelor, incestul este și el prezent ca amenințare, doar pielea de măgar e înlocuită printr-o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și pielea de animal pe prințesă, în varianta de acum trei secole. Incestul și moda par a o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cât se poate de realist — este că regulile sunt trucate. Prin felul în care s-a ajuns la Legea de funcționare a CNSAS e limpede că s-a urmărit tocmai expunerea personajelor neconvenabile, reușindu-se, cel puțin până în clipa de față, salvarea celor care asigură continuitatea vechiului sistem (nici măcar nu-i spun ”comunist”) în România. Așa cum s-a desfășurat confruntarea, ca un turnir între expresivități, și nu între esențe, nu sunt sigur că foarte mulți privitori au deslușit pozițiile apărate de
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
au un mod de adresare personal care devine stil. Poți să le refuzi concluziile - și atunci tot ele te obligă să-ți structurezi un argumentar sau măcar să-ți pui întrebări - dar nu le poți refuza niciodată lectura. În cazul de față, cele două texte intră de la distanță în polemică: autorii par că se contrazic în prezență, ca Cioran și Țuțea în filmul lui Gabriel Liiceanu (nu fac aici decît o comparație „topologică”). Radu Toma vede în literatura echenoziană, postmodernă, un artificiu
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
despre o lume „scoasă din țîțîni”, autarhică (asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă. Nesațul de lume cu sens al lui Ioan Pânzaru se transpune într-o sistematică a culturii în care textul de față se înscrie ca o verigă. Concluzia expunerii sale afirmă o nevoie nețărmurită de sens și o încredere greu de clintit în cunoaștere: „Nu este vorba în nici un caz de o manieră de abordare a tipologiei etnice, ci de o modalitate
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
decît sumară, formele simbolice de reprezentare au lipsit aproape cu totul. Expresiile artistice înseși au rămas legate aproape în exlusivitate de spațiul eclezial sau de curte, iar pictura n-a ieșit decît episodic din biserică, și atunci la solicitarea vreunei fețe boierești dornice de a-și insinua efigia în memoria urmașilor, în urma intîlnirii cu vreun Nicolae Polcovnicul sau cu cine știe care alt artist ambulant și ambiguu, pe jumătate zugrav de icoane, pe jumătate pictor de portret asimetric și înțepenit. Dacă pictura însăși
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
atunci, cum un garagist care trebuia să-i repare Fordul ei, uitase s-o facă, nefiind serios, iar miss Stein, reclamându-l patronului, acesta îi spusese că așa ar fi toți ăștia recrutați în 1918, și i-o spusese în față garagistului certat: Voi toți ăștia sunteți o generație pierdută. Ceea ce îi și spusese miss Stein lui Hemingway referindu-se la scriitorii din epocă: Așa sunteți toți care ați făcut războiul, toți sunteți o generație pierdută. De fapt, ea nefăcând altceva
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
mi-am dat seama de ce anume citea el, dar eu eram detașat și prins total în lectura mea hedonistă. El era un cârcotaș. Insensibil și cam prost. De aceea am și vrut să iau radiera și să-l șterg de pe fața cărții. Notițele lui, stilistice, de idei, reacțiile de tot soiul, dar mai ales opace, nepoliticoase, grosolane chiar mă enervau. Dacă Autorul însuși spune că „nu scrie nicăieri că trebuie să pricepi totul”, cum să-ți permiți tu, Cititorul, a zice
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
amândoi la biserica din vecinătate să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain de Prés. Azi ar fi a treia oară când intru aici ducându-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, cu o mamă viteaza trăind în țară, la Valea Călugăreasca, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite dedesubt, se înfig într-
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
Dumitru Hurubă Văzîndu-l pe Horia-Roman Patapievici participând la o învârtită maramureșeană în cadrul emisiunii sale „Idei în libertate”, cu fața eliberată de bine știuta-i morgă rodiniano-socratică, prietenul meu Haralampy a exclamat ardelenește: - Io, mă, că fain joacă domnuî Patapievici! Dincolo de acest folcloric inedit, ideea realizării emisiunii în localitatea de baștină a unuia dintre cei mai importanți instrumentiști populari din
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
lingviștii englezi și bunii cunoscători ai limbii respective, să aibă în vedere un factor extrem de important și măgulitor pentru Anglia și anume: că în România se naște un dialect-variantă, un soi de esperanto cu rădăcini anglo-americane în stare să facă față unor traduceri inclusiv din togoleza cu strigături în timpul executării la flașnetă a brâului de la Cotroceni condus de 2 (doi) vătafi - caz mai rar întâlnit în istoria jocului respectiv... Remarca aparține, bineînțeles, prietenului Haralampy, care continuă: - Domnu’ mieu, important este că
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
Cornelia Ștefănescu Cronica de față este determinată de apariția romanului Frământări, al 18-lea volum din ansamblul ineditelor Agârbiceanu, care debutează cu volumul 13. Noua angajare editorială răspunde, peste ani, dorinței scriitorului de a-și fi văzut publicată opera, în întregime. În 1962, când a
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
a se exprima. Personajele nu contemplă, ci acționează, schimbă și adâncesc situații, dar sentimentul trăirii imediate nu ține de imaginație și nici de fantezie. Am crezut că pot ocoli descrierea operei. Nu am fost în stare, deși în cazul de față interesantă este măsura în care ediția servește la cunoașterea ei și aduce elemente pentru înțelegere, atât a operei, cât și a autorului ei. Mă voi referi la „notele asupra ediției” pentru că ele îndeplinesc aici oficiul de clarificare și cumpănire. Ele
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
dar va fi. Sînt atît de plictisit de acest lucru, încît nu mai vreau să mă gîndesc la asta acum. Am pierdut aproape șase luni cu ea. - De ce sînt încurajate falsurile și „luările de opinie” deplasate, artificiale - precum cea de față? Marta Petreu, și nu numai dumneaei, într-un amplu serial publicat în revista „22”, „demontează” cu argumente concrete falsul Alexandrei Lavastine: citate eronat selectate, surse greșit citate, neverificate, plagiat, false situări în context etc. - Mi-a plăcut foarte mult să
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
ochii la cîte o imperfecțiune minoră a operei sau laudă cu asupra de măsură reușite care în mod normal nu ar avea nimic ieșit din comun. Mutatis mutandis, procedează precum Perseu care a răpus Medusa privindu-i chipul, nu în față, ci reflectat în scutul de aur. Pe coperta cărții Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele și-au dat întîlnire primele două pagini ale „României literare”. Directorul revistei (personajul) și titularul rubricii Contrafort (autorul), magistrul și mai tînărul său
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
în consiliul Uniunii Scriitorilor, vrînd, nevrînd, a început să cunoască oamenii ceea ce pentru critic a fost un mare handicap. Își amintește astăzi vechiul cronicar: „Am început să-mi dau seama că este extrem de greu să te întîlnești cu un om față în față, de trei ori pe săptămînă și să scrii exact ce crezi despre cartea lui. Ca să nu mai spun că începusem să aflu că unul are probleme de familie, că unuia i-a murit copilul, că pe altul l-
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
Uniunii Scriitorilor, vrînd, nevrînd, a început să cunoască oamenii ceea ce pentru critic a fost un mare handicap. Își amintește astăzi vechiul cronicar: „Am început să-mi dau seama că este extrem de greu să te întîlnești cu un om față în față, de trei ori pe săptămînă și să scrii exact ce crezi despre cartea lui. Ca să nu mai spun că începusem să aflu că unul are probleme de familie, că unuia i-a murit copilul, că pe altul l-a părăsit
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
Pont din Budapesta în 2002 și, în același an, la Editura Pontfix din Sfântu Gheorghe, cu concursul Centrului Cultural al Republicii Ungare din București și în tălmăcirea d-nei Anamaria Pop, excelentă și productivă traducătoare din și în maghiară. Însemnările de față nu se vor însă o recenzie a cărții, ci mai curând relevarea câtorva opinii pe care ea mi le-a (re)suscitat. Scopurile declarate ale d-lui Pomogáts în alcătuirea acestei culegeri sunt de a etala cu sinceritate, id est
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill. Voi explica și de ce. Lăsând la o parte lipsa totală de imaginație în ceea ce privește subiectul (jaful și ce mai urmează sunt copiate
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]