2,882 matches
-
valorizate prin instituția literară. Pentru a evita o astfel de limitare, propunem să analizăm felul în care texte foarte diferite actualizează prototipul secvenței narative definite mai sus. Voi prelua, cu bună știință, exemplele mele din genuri foarte diverse: teatru, roman, fabulă, la care voi adăuga, ca exercițiu, o anecdotă și o relatare de presă. 3. Analizele secvențiale 3.1. Albert Camus: complexitatea secvențială a unei scurte povestiri 13 Povestirea (3), extrasă din piesa Cei drepți de A. Camus, ne oferă imensul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în cazul angajării într-un schimb verbal (în teatru de exemplu), atât de o Încheiere, care marchează întoarcerea la o conversație prealabilă, cât și de o evaluare finală (PnΩ). Așa stau lucrurile în exemplul (2), cât și în mai complexa fabulă a lui La Fontaine (5). 3.2. Albert Cohen: povestea unui vorbăreț (4) A, reluă el. Ce se întâmplă ? Ți-e rău ? Angajat al secției A, explică el cu o voce sugrumată. Nu, nu aici, nu în lift. În birou
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vorba doar de închiderea secvenței inserate "n-am terminat". Pn4 [m] = Rezolvarea este marcată de adverbul BRUSC. Pn5 [n] = Situația finală este subliniată de IATĂ și PE SCURT. Pn Ω [o] = Evaluarea finală dialogată. 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine (5) LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, cum veți vedea îndată. Un Mielușel veni să se adape în crîng, din limpezimea unei ape; cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă, un lup cumplit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tăi, că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi și nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?... Și, fără altă formă de proces, l-a dus în codrul depărtat și l-a mîncat. Complexitatea structurii acestei fabule celebre îi pune de multe ori în dilemă pe comentatori. Primul vers ne oferă, prin anticipare, Morala PnΩ, în timp ce, imediat, următorul, corespunde unui model intrare-prefață-Pn0. Alegerea timpurilor verbale confirmă faptul că aceste două macro-propoziții se află, într-un fel, în afara
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
73) Mielului i-ar plăcea să fie în această arie sau încearcă, cel puțin, să-l atragă pe Lup, deoarece știe că: "A face apel la argumentație presupune stabilirea unei comuniuni spirituale care, atât cât durează, exclude violența" (1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. Lucien Bodard, La chasse à l'ours, Grasset, 1985: 39. Reformularea poate fi integrată în structura narativă, precum în această fabulă a lui La Fontaine. Reformulăgrile asumate pe rând de către narator (C' était un crochet [era un cocoș vers eliminat din varianta în limba română]) și de către mama șoricelului (Vai, fiule, vorbești despre Cotoi!), vin să corecteze descrierea făcută de către cel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive (de la 8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn 0-Rezumat (v. 1-2) și introducerea-prefață (v. 3) + Pn
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
putea chiar emite ipoteza unei alegeri destinate a nu acorda o prea mare importanță unui personaj secundar, narațiunea focalizându-se pe Charles care rămâne în continuare tăcut. Ca exemplu de înscriere a unui dialog în povestire, propun să revenim asupra fabulei lui La Fontaine, a cărei analiză narativă de la sfârșitul capitolului doi considerăm că este incompletă. Dezvoltând analiza secvențială din acest dialog, completez deci atât analiza narativă din capitolul 2, cât și reflecția generală privind tipurile de dialoguri. [1] Cutezi să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
n-ai, tot n-are-a face: [12] a fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios al moralei, preluare a modelului latin: Această fabulă este scrisă împotriva celor care, din diferite motive, îi asupresc
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios al moralei, preluare a modelului latin: Această fabulă este scrisă împotriva celor care, din diferite motive, îi asupresc pe cei mai slabi decât ei." (Fedra
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios al moralei, preluare a modelului latin: Această fabulă este scrisă împotriva celor care, din diferite motive, îi asupresc pe cei mai slabi decât ei." (Fedra). Putem vorbi aici despre ironie în măsura în care ceea ce "vrea să arate" fabula este atât de exagerat încât faptele nu ar putea fi interpretate întocmai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am amintit de umorul tăios al moralei, preluare a modelului latin: Această fabulă este scrisă împotriva celor care, din diferite motive, îi asupresc pe cei mai slabi decât ei." (Fedra). Putem vorbi aici despre ironie în măsura în care ceea ce "vrea să arate" fabula este atât de exagerat încât faptele nu ar putea fi interpretate întocmai cum ele apar relatate la prima vedere. Analiza dialogului arată o transgresare a modelului prototipic: nu există nicio secvență cu funcție fatică, de deschidere sau de închidere. Intrarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
modelului prototipic: nu există nicio secvență cu funcție fatică, de deschidere sau de închidere. Intrarea în dialog se face odată cu faza tranzacțională. Am putea veni, în acest caz, cu două explicații: o lege a economiei legată de genul narativ al fabulei însă, în aceeași măsură, am putea considera că natura violentă a interacțiunii ar putea face inutil orice demers fatic. Violența reprezintă negarea principiului de menajare și de consens specific ritualului de ordin fatic. Blocurile interacțiunii sunt destul de complexe. Lupul deschide
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
faptul că ține să aibă primul și ultimul cuvânt. Prima intervenție a Lupului (L1) va da tonul discuției: va adresa mai întâi o întrebare [1], apoi o amenințare care reprezintă ieșirea din interacțiune, deoarece Mielul va fi "corectat" la sfârșitul fabulei. Această înlănțuire Întrebare Amenințare ne determină să observăm natura interogativă a propoziției de început: nu este oare o întrebare falsă destinată a permite lupului să afirme, prin presupoziție, un fapt și să încheie printr-o promisiune de corecție? Intervenția destul de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
retorică cu analiza lingvistică. Monologul narativ în teatru este unul din cele mai importante genuri ale povestirii. El va reprezenta un punct de referință în cadrul prezentei lucrări: este vorba de o secvență inserată într-o altă secvență, dialogală spre deosebire de analiza fabulei lui La Fontaine, studiată în capitolele 2 și 6, în care am întâlnit un model reprezentativ inversat, cel al unui dialog inserat într-o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi relația dintre teatru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de teatru, la un anumit nivel de descriere (cel al rezumatului mai exact) este o întâmplare iar Georges Jean, în lucrarea sa de sinteză despre teatru din colecția "Peuple et culture" a Editurii Seuil, amin-tește celebrul citat al lui Brecht: Fabula este miezul spectacolului", adăugând la aceasta și justificând într-un fel, analiza lui T. Pavel: "Aceasta [fabula] este constituită din suma evenimentelor în care personajele sunt implicate, fie că vor, fie că nu. Este întâmplarea povestită pentru simpla plăcere a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de a se desfășura în timp. O putem regăsi chiar și în piesele de teatru contemporan "acolo unde nu se petrece nimic". Pentru că spectatorul de teatru așteaptă întotdeauna să se petreacă ceva. Această așteptare ar putea construi, de altfel, întreaga fabulă. În plus, fabula este proiecția societății, a istoriei, a ideologiilor." (1977: 116) Pentru a considera povestire o piesă de teatru, trebuie să facem trecerea de la nivelul dialogurilor aparținând actorilor-personaje din reprezentarea de teatru la cel al piesei care este un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
desfășura în timp. O putem regăsi chiar și în piesele de teatru contemporan "acolo unde nu se petrece nimic". Pentru că spectatorul de teatru așteaptă întotdeauna să se petreacă ceva. Această așteptare ar putea construi, de altfel, întreaga fabulă. În plus, fabula este proiecția societății, a istoriei, a ideologiilor." (1977: 116) Pentru a considera povestire o piesă de teatru, trebuie să facem trecerea de la nivelul dialogurilor aparținând actorilor-personaje din reprezentarea de teatru la cel al piesei care este un text global comunicat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apar în forma unui melanj de tipuri secvențiale. Textele omogene (unitipuri) apar în număr mai restrâns în raport cu textele eterogene (pluritipuri), compuse, prin definiție, din secvențe ce actualizează prototipuri diferite. Un text eterogen apare, în general, clasat în funcție de textul înglobant. Astfel, fabula " Lupul și Mielul" este definită ca fiind narativă conform acestui gen pentru că povestirea încadrează dialogul. Din punct de vedere cantitativ, dialogul cu siguranță predomină, însă este un tip înglobant care definește apartenența generică a întregului. Parcurgând capitolele acestei lucrări, transpare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Argumentation dans la langue, Bruxelles, Mardaga. DUCROT O.: 1980: Les Échelles argumentatives, Minuit, Paris. 1984: Le Dire et le dit, Paris, Minuit. DURRER S. 1990: "Le dialogue romanesque: essai de typologie", Pratiques nr. 65, Metz. ECO U.: 1979: Lector in Fabula, Milan (Paris, Grasset, 1985). 1985: Apostille au Nom de la rose, Paris, Grasset-Le Livre de Poche. 1988: Sémiotique et philosophie du langage, Paris, P.U.F. EFLI A. 1912: Rhétorique. Leçon de style à l'usage de l'enseignement secondaire, Lausanne
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
D. Maingueneau a rescris capitolul 7 din Eléments de linguistique pour le texte littéraire (Bordas, 1986). În paginile 132-139, consacrate problemelor de tipologie, de eterogenitate a textului și de organizare ierarhică a secvenței, apar, aplicate pe un text dintr-o fabulă a lui La Fontaine și un discurs al lui V. Hugo, ipotezele pe care le-am expus încă din 1987 și pe care le reiau aici, definindu-le și recurgând la anumite corecturi. 3 Robert Desnos, "Langage cuit", Corps et
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și aplicație, vezi Adam 1984: 59-73. * A. Camus, Cei drepți, traducere Marcel Aderca, București, Univers, 1970, p. 257. (n. tr.) 13 Prezentul studiu vine în completare și aprofundează ideile lansate în Le Textel narratif, 1985, (pp. 163 167). La Fontaine, Fabule. Cartea întâi, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, traducere de Aurel Tita, pp. 64-65. (n.tr.) 14 Pentru încercările în franceză ca limbă străină și secundară, a se vedea, de exemplu, romanul polițist Jus d'orange de J. de Porla
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cap (poate fi scoasă). Mustața este o parte din întreg, la fel ca obrajii, fruntea, sprâncenele și părul (o relație mai degrabă de tip sinecdotic decât metonimic). 19 Descrisă în detaliu în Eléments de linguistique textuelle, pp.170-190. La Fontaine, Fabule, Cartea întâi, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, traducere de Aurel Tita, p. 236. (n. tr.) 20 Pour la connaissance philosophique, Paris, Odile Jacob, 1988: 109 și 117. Prosper Mérimée, Carmen, 1965, Editura pentru Literatură, traducere de Al. O. Teodoreanu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a fost introdus de Carl Gustav Jung (1919) pentru a desemna imaginile arhaice (dragonul, Paradisul pierdut ...) care constituie un fond comun al întregii umanități. Le regăsim la fiecare persoană, din toate timpurile și de pretutindeni, alături de amintirile personale. Vehiculate în fabule, mitologie, basme și legende, arhetipurile se manifestă în vise, deliruri și artele picturale." (Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie Larousse, traducere de Leonard Gavriliu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996, sv. arhetip). 191 Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, traducere de Dinu Moarcaș, București
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei... sau înspre acela din sufletul politicienilor... aruncat în ochii bieților nătângi electori. După cum bine știm, fabula rămâne generatoare de subiecte de reflecție. și-uite-așa, domnul Andrei Cornea continuă povestea cu... Greierele și Furnica... văzându-i împreună, în plină iarnă, El - rebegit de frig și cântând, Ea - flămândă, dar jucând. și uite-așa, de la morala fabulei s-ajunge
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]