3,990 matches
-
căzu din șa. Deodată, vreo doisprezece oameni ieșiră din pădure și îi înconjurară pe Antonius și ai săi. Erau înarmați cu pumnale și sicae și era limpede că veniseră să-l ucidă pe Antonius. Cu spatele sprijinit de trunchiul unui fag, ca să se poată apăra mai bine, legatul se lupta cu trei atacatori. Titus sărise repede de pe cal și îi respinsese pe cei care îl atacaseră. Ținând câte un pumnal în fiecare mână, îi înjunghie pe cei doi agresori ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită, format din bucățele de mesteacăn sau fag dispuse în trei straturi, încrucișate, modelate și lipite cu clei obținut din grăsime de vită. Odată obținută forma dorită, scutul este acoperit cu in sau lână pe toată suprafața și cu piele pe fața expusă loviturilor de lamă, apoi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat de sub munte. Anton dă ziua bună tuturor celor pe care-i Întâlnește. Cei mai mulți Îi răspund, deși nu-l cunosc, alții Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici sabia nu se gândi s-o mai păstreze. Dar el n-avea nevoie de Durindana pentru a face minuni de forță. Numai ce a îndoit o dată brațul și a smuls un pin cu rădăcini cu tot din pământ. Stejari, fagi, ațari și tot ce întâlnea în cale aveau aceeași soartă. Bătrâna pădure deveni pustie ca malurile unei bălți unde păstorul a smuls tufișurile pentru a-și întinde lațurile. Păstorii auzind mare vuiet, duduieli și trăsnete în pădure și-au lăsat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
desfacă platoșa stropită cu sânge. Era obosit și asudat, iar căldura lui iulie devenise greu de suportat. Dar mai erau doar trei sau patru ceasuri până când, la adăpostului codrului, aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului. Era vreme de cules recoltele de pe câmpiile și dealurile țării. Voievodul știa asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după un copac. Avea profil de pasăre. Triști și dupuroși, pe imaș pășteau niște căiuți. Nu cred că omul este cel care a născocit formele de asociere. Probabil prima societate a aparținut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
părinte. Atunci, o ieșire pe malul iazului va fi binevenită. De această dată însă vom merge în zăvoi, pentru că acolo copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mine; cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
on om de la munte de l-am cunoscut noi la iarmaroc, la Or’ei, aista zicè că brad ar veni de la grad, că-i mare-n grad, bradu’ - da’ nu ț-oi spune dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
l-am cunoscut noi la iarmaroc, la Or’ei, aista zicè că brad ar veni de la grad, că-i mare-n grad, bradu’ - da’ nu ț-oi spune dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cunoscut noi la iarmaroc, la Or’ei, aista zicè că brad ar veni de la grad, că-i mare-n grad, bradu’ - da’ nu ț-oi spune dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fapt arătau ca și locurile de pe la noi, numai că nu le simțeam eu la fel. Presupun că fiecare petic de pădure cu frunzele foșnind În vînt arată la fel ca oricare altul, numai că dacă vezi o pădure de fagi din tren nu ești mai fericit - te face să-ți fie și mai dor de pădurile lîngă care ai crescut tu. Însă pe atunci nu știam asta. Credeam că locul unde o să ne mutăm o să fie la fel ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă de oțetari de un roșu aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care l-am omorît azi, dar o să omorîm mulți friți cu capcana asta. Pas vrai, Onie? — Merde, spuse Onèsime, și exact atunci auzirăm o mașină care venea cu viteză foarte mare. Am văzut-o venind pe drumul mărginit de fagi. Era un Volkswagen gri-verzui, În culori de camuflaj, supraîncărcat cu tipi care purtau căști de oțel și care păreau că se grăbesc să prindă un tren. Scosesem două pietre din zidul fermei și le pusesem pe marginea drumului ca puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la mijloc. Apoi fiecare din ele voia să fie onorată de popă și să fie jucată la mijloc și-l invitau cu strigături improvizate. - Foaie verde foi de fag, joc cu popa că mi-e drag! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde foi de nuc, după popă mă usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde de stejar, ca popa Stasuc mai rar! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde mărăcine, joacă popa și cu mine! Uiiu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a lui Egor. Cum pășeam fără grabă, de mână cu vărul meu, brusc m-a năpădit iar un val de tristețe. Am visat, în acea noapte, o cheie pierdută de cineva în pădure. Tocmai coborâsem lin într-o văioagă unde fagii se făcuseră rari și subțiri, iar pe pământul negru dintre tulpinile lor tăcute se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1774). Prin trasarea pe teren a hotarului, în 1776, din trupul Moldovei a fost ruptă o suprafață de 10.441 km2, cu o populație românească în majoritate zdrobitoare. Teritoriul anexat a primit denumirea de Bucovina (Buchenland), de la vestitele păduri de fag (în slavonă, buk), ce se întindeau de-a lungul ei. Un alt imperiu se apropia de Moldova, mai ales că, prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Rusia își întindea dominația până la Bug. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, când armata rusă a ajuns
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în cartierul Copou, pe strada Dr.Vicol nr.10 și se învecinează: > la N cu grădinile locatarilor de pe strada Frederik lacob; > la E cu U.M. 0470 a Ministerului de Interne; > la S cu str. Dr. Vicol; > la V cu str. Fagului. 4.3.2.3 Servicii specializate în recuperarea și reintegrarea socială a persoanelor private de libertate Serviciul de Intervenție Psihosociala din penitenciar are ca misiune prevenirea efectelor de marginalizare socială ale detenției, de a facilita menținerea legăturilor sociale și familiale
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
El iubea păsările. Alex se îndreptă spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele. Alex le iubea. Își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încremenită, din camerele tăcute, acum atât de întunecate și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre. Îi plăcea mai cu seamă copacul chinezesc ginkgo, atât de ciudat și de bătrân. Atinse delicat poalele copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]