2,300 matches
-
cele patru trepte de scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei ai manechinului, care primește câte două palme pentru fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spusei foarte calm și cu brațul ce-mi murise chiar atunci, i-am trimis o dreaptă în maxilar. Efectul a fost formidabil. Ca trăsnit de epilepsie, omul meu se prăbuși așa cum cade un stâlp retezat. - Numai Isus a întors și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-au făcut scăpat. La hotel buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de fier a cuptorului și scoase o strachină cu găluște din miez de pâine, mari cât mingile de tenis și prăjite în untdelemn, pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a descleștat fălcile cu toate cele zece degete ca să mi se uite în gură. „Ai băut otravă?” plânse mama, în vreme ce Gloria nu știa cum să-mi intre în voie. Ca să-mi facă plăcere, spunea că e gata să se despartă de mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa cum făcuse mai devreme cu șuncile, ceafa și codița îmbârligată: „Acum făcem delicioasele răcituri din cap de la porcul, dar, rog frumos, fără gelatină de la fabrica...“ După care urma încă un principiu. Piftia - la el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile groase, să se închege numai și numai de la sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De ce-mi place Picasso, De ce-mi place grădina etc. În sfârșit, mă cufund acum precum scafandrul În detaliul polițist, mai accesibil domniei voastre. După cum e unanim știut, eu sunt cu precădere multilateral; pe 14 august am deschis larg fălcile vilei mele În fața unui grup interesant: scriitori și subscriptori de la Șpalteta. Primii cereau să li se publice manuscrisele; ceilalți, să li se Înapoieze cotizațiile pierdute. În atari Împrejurări, mă simt fericit precum submarinul În apă. Zglobia adunare s-a prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Un homo pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a scos-o din buzunarul interior al smokingului, fluturând-o exaltat. — Asta chiar că-i o directă În falcă, a aplaudat Anglada. Rațiune pură, cât mai multă rațiune pură. — Ba, după mine, io sunt chiar sigură că ie vieți care nimic nu se petrece În ele la Întâmplare, a insistat Pumita. — Uite ce-i, de-o spui pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bila pă cinci p-o masă dă bilear, da omu s-a dat despot și mi-a băgat cu coraj pă gât gălușca care o să ț-o recit, chiar d-oi da stocurili dă bulcă cu unt care-mi blochează fălcile pă simple sorbituri dân uafeaca mea. Și, căscând, ș-a zgâit vizualii la clopoțelu care i-l arătam: — Nu te lua după moaca mea d-acu - cu panamaua dă la Pazvante chioru și costumu cârpăcit - că io am tot bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-am luat dă la don Wenceslao. Am mers juma dă leghe dă izlazuri cu cracii dârdâind ș-am intrat ca-n șvaițer În hanu gării, unde am cinat c-o poftă c-ar fi tret să mai Închiriez niște fălci. Asta-i tot, domne. Ori aproape tot. Nicicând n-am mai fost dă față la vro altă viziune a lu don Wenceslao, da mi-a zis el că altele n-or fi mai puțin minunate. Și io crez așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În patu-cușcă, am vrut să sărbătoresc victoria, buchisind, fără mare grabă, capitolu supe. Pavesa cu zarzavat și cu orez iera deja o ietapă depășită, iar gustu neplăcut al unei buseca Își dășchidea drum prin ăl dă ceapă când, ducând la fălci un Sâmburoi ultimu model, am văzut că În ușa aia dă să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
metri În lungime, având o coroană de opt brațe. Fiecare din ele are cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-mi bătea să-mi sară din piept. Am deschis larg ușa și iată-l stând în prag. Același James. Arăta sfâșietor de la fel. Părul îi era tot șaten închis, fața îi era tot palidă, ochii îi erau tot verzi, iar falca îi era la fel de osoasă. A schițat un zâmbet chinuit și, după o pauză stânjenită, James mi-a spus fără nici un fel de inflexiune în voce: —Ce mai faci, Claire? —Bine. I-am zâmbit nu prea larg - doar politicos. —De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ei furioasă. Abia atunci am realizat că Helen nu era singură. Ne adusese un musafir. Un musafir de sex masculin. Un musafir înalt, frumos și de sex masculin. Un musafir splendid, cu ochi albaștri, cu părul închis la culoare, cu falca pătrățoasă, înalt, frumos și de sex masculin, care era îmbrăcat cu niște blugi decolorați și cu un tricou alb. Un musafir care, de când nu-l mai văzusem, se bronzase. Nu crezusem că putea să devină și mai frumos, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că mă sufoc. Proiectate la dimensiunile marelui ecran, unele mici detalii ale anatomiei umane fac să ți se taie respirația.” (Domnița Munteanu, Jurnalul de București) Mă Întreb ce a sufocat-o pe Domnița, că din Douglas nu se văd decît fălcile, care, proiectate la dimensiunile marelui ecran, Într-adevăr te fac să intri la apă. Dar altceva din el, chiar mic, nu se vede nici cu lupa, din fericire. Zic din fericire, deoarece cum știe orice operator, organul masculin iritat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară și coadă scurtă va fi În cele din urmă sacrificat, adică vezi povestea cu vîrsta inocenței, omenirea adultă sălbăticită și așa mai departe, animalul fiind omorît În mod atroce inițial În paginile Muzeului Negru, mai tîrziu În tembeloida deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu deosebire jalnic, ca să nu spun imposibil, cu mandibule În gros-plan, În planul doi, În planul trei, pe acoperiș, maxilare parcă dăltuite-n plumb, plumb, Bacovia blond, guri care se mișcă permanent probabil din pricina replicilor, mai bine nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aisberg acolo, În orice caz În Tombstone, acest ceva supraomenesc de kitsch, de artificial, de western, și debordînd de-o fără de cusur lipsă de simț actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat ăia doi cu fălcile lor din filmul cu rechini -, te Întrebi, tot după jumătate de oră de spectacol și un secol de cinema sărbătorit acum patru ani, ce rost a avut sărbătorirea. Un al treilea film ce nu poate fi urmărit pîn’ la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]