1,932 matches
-
decedat la București în anul 1987. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1938. Urmează o școală medie economică la București. Țara de activitate - România. S-a afirmat: - Ca un deosebit trompetist în fanfara liceului dirijată de prof. Vasiliev. Fanfara liceului a obținut în repetate rânduri premii însemnate participând la „Concursul Fanfarelor școlare” organizate anual de „Tinerimea Română” la București. - Ca funcționar responsabil de sector în finanțele publice din București cu cinste, principialitate și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1938. Urmează o școală medie economică la București. Țara de activitate - România. S-a afirmat: - Ca un deosebit trompetist în fanfara liceului dirijată de prof. Vasiliev. Fanfara liceului a obținut în repetate rânduri premii însemnate participând la „Concursul Fanfarelor școlare” organizate anual de „Tinerimea Română” la București. - Ca funcționar responsabil de sector în finanțele publice din București cu cinste, principialitate și putere de muncă deosebită. CARACONSTANTIN Ioan
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Bolgrad în 1938. Urmează o școală medie economică la București. Țara de activitate - România. S-a afirmat: - Ca un deosebit trompetist în fanfara liceului dirijată de prof. Vasiliev. Fanfara liceului a obținut în repetate rânduri premii însemnate participând la „Concursul Fanfarelor școlare” organizate anual de „Tinerimea Română” la București. - Ca funcționar responsabil de sector în finanțele publice din București cu cinste, principialitate și putere de muncă deosebită. CARACONSTANTIN Ioan Id. S-a născut în anul 1918 în com. Pocrovca Nouă, județul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
când se țin mai multe prelegeri, care „comemorau” un an de la adoptarea Constituției. Secția sportivă nu se remarcase în vreun fel deosebit din cauza lipsei condițiilor adecvate antrenamentelor. Excepție face participarea la o defilare în fața regelui, la București, în cadrul „Ceferiadei 1939”. Fanfara, în schimb, înregistrase progrese remarcabile sub conducerea dirijorului, cu un nume parcă predestinat, D. Enescu, șeful și sufletul ei. Se bucura de o organizare riguroasă, cu costume și instrumente asigurate de Ateliere, astfel încât a ajuns să fie privită drept un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
asigurate de Ateliere, astfel încât a ajuns să fie privită drept un concurent serios chiar de către virtouzii branșei. Asociația era implicată și în acțiuni caritabile. „Balul familiar” din 18 februarie a fost organizat cu scopul de a achiziționa noi instrumente pentru fanfară, în timp ce serbarea pomului de Crăciun avea menirea de a aduce bucurie în casele lucrătorilor nevoiași. Fondul de 80 000 lei, strâns din donații (la au contribuit inclusiv Uzinele Reșița și Rezidența Regală a ținutului Prut) a fost folosit pentru cumpărarea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sect 1 la sect II și în fața porții Nicolina C.F.R. O echipă de lămuritori care au parcurs distanța dintre Iași Munteni care au reparat unelte în mod gratuit și au confecționat 65 fiare de plug. Pe ziua de 19 Noiembrie fanfara C.F.R. a parcurs prin toate secțiile de votare prin care a descrețit frunțile acelor nelămuriți și conrupți de reacțiunea care a fost schimbat cu totul impresia care s-au făcut de reacțiune. Echipa artistică a dat serbare la Roman pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în cadrul întreprinderii, alături de colegii de muncă (sistemul aproape impunea o astfel de socializare forțată) și unul, foarte limitat ca proporții, viața petrecută în familie. Privitor la „oferta” fabricii, am descoperit că în Nicolina exista deja o tradiție a „distracției”. Renumita fanfară, posibilitatea practicării unor sporturi de performanță, ansambluri de dansuri sau corale, brigăzi artistice și formații de muzică ușoară. Cei înzestrați cu talent literar, mai mult sau mai puțin, puteau exersa în paginile publicațiilor uzinei, care apăreau cu contribuția aproape exclusivă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să-mi povestiți cum decurgeau sărbătorile oficiale în Nicolina ? 1 Mai, 23 August ? A.M.: - A, ce frumos era, mai frumos, nu știu. Făceam pancarte, înainte de 1 mai, chiar pregătiri, câteodată eram, când eram mai tânără, la coloana sportivă. Se ducea fanfara Nicolinei și cânta pe Splaiul Bahluiului și noi defilam, da’, era o mare plăcere, chiar ! Ne dădeau premii, și la 23 August, și la 1 Mai. Ne duceam la iarbă verde, îți permiteai, aveai bani, și la munte m-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
A.M.: - Era o parte, da nu chiar de la noi, de-acolo. Noi aveam export mult și nu prea aveai timp, chiar dacă, în alte timpuri ne mai duceam, da’, erau alții din uzină, da’, era orchestră, era echipă de dansuri, era fanfara care mergea la concurs și câștiga. Nu erau multe fanfare: a Nicolinei, cea de la Huși de pe undeva, de pe la Cozmești și vă dați seama ?! Avea trecere ! S. P.: - Și păunii, ați prins păunii în Nicolina ? A.M.: - Nu, n-am prins, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acolo. Noi aveam export mult și nu prea aveai timp, chiar dacă, în alte timpuri ne mai duceam, da’, erau alții din uzină, da’, era orchestră, era echipă de dansuri, era fanfara care mergea la concurs și câștiga. Nu erau multe fanfare: a Nicolinei, cea de la Huși de pe undeva, de pe la Cozmești și vă dați seama ?! Avea trecere ! S. P.: - Și păunii, ați prins păunii în Nicolina ? A.M.: - Nu, n-am prins, nu știu. Că, eu am fost un pic la echipa de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost însă aceeași, doar că pentru oamenii de rând nu s-au organizat funerarii impunătoare, cu fanfare, cu discursuri și cu expuneri în foaierul marilor instituții culturale. Doamne, ce nedreaptă și inegală este soarta oamenilor. Și revenind la rolul acestor oameni de rând în făurirea istoriei, îmi amintesc cum în copilăria mea, înainte și în timpul războiului, se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei din oraș, iar pe „regală” - strada Republicii de astăzi, în acordurile plăcii de patefon puteai auzi vocea celebrului Jean Moscopol, brăilean din generația bunicii, plecat ulterior la București și stabilit în cele din urmă la New York. Bunicii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
prea grea și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus clopotul și de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
faptului că o parte dintre încasările de la Operă merg tot la primul spital, bolnavii liberali se mută cu droaia în al doilea spital. „Niște nerecunoscători“, spune directorul liberal. „Și ce nu le-am dat: morgă nouă, cimitir la doi pași, fanfară militară și câte un popă liberal pentru ultima împărtășanie pe fiecare etaj.“ Reporterul principalului ziar liberal din F. face o anchetă cu caracter intern și tot ce părea de neînțeles devine simplu ca bună ziua. În al doilea spital, atât viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și la poarta bisericii. Fetițe îmbrăcate în rochițe albe, așezate pe două rânduri formau un culoar de la poartă până la ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude dar și cunoscuți și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare au participat la această grandioasă manifestare de simpatie și prețuire. A fost, aș putea spune, „Rusaliile” pr. Ghiță, căci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era structurat pe patru voci. Am avut astfel fericirea ca în anul școlar 1941-42 să cânt împreună cu el părțile solistice de tenor și sopan din lucrările amintite. Corul, în afară de orga (la care cânta pr. Gh. Pal ) era acompaniat și de fanfara satului (dirijor fiind un italian după nume), astfel că de sărbători și duminici, din noua și măreața biserică din Hălăucești (ctitorie a pr. paroh Alois Herciu) ce era de fiecare dată plină de credincioși, se ridicau spre Cer rugi și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de sfios și de pămpălău, încât mergea ca un îngrămădit privind în jos, cu limba-n dinți și cu fălcile-ncleștate, neîndrăznind o apropiere suspicioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atracțiile lor. Care erau cele din Roman? A.R. Principala atracție era Grădina Mare, un parc vast, cu copaci bătrâni și înțelepți, cu un deal scund, pe care-l escaladam cu mândrie de alpinist, cu un chioșc în care duminicile fanfara militară cânta valsuri de Johann Strauss și cu un lac cu bărci și cu un podeț boltit. Am mai spus-o: când treceam cu barca pe sub pod, dincolo, aveam o senzație de stranietate pe care n-am încercat-o nici
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană - ghilotina de la muzeul Tussaud din Londra. Comandantul fanfarei republicane franceze, François-Julien Brun, se pensionează. Poliția elvețiană anchetează un individ care se dădea drept papa Clement al XV-lea, hotărât să lanseze o nouă „schismă de la Avignon”. 15 ani închisoare pentru Sylvain Ganot care, în 1960, și-a tăiat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
însă exprimă scuzele și regretele repede, fără solemnitate și numai în cazuri gogonate. Ar fi necesar ca marile foruri umaniste ale lumii să stabilească comemorări rotunde ale erorilor săvârșite de oameni față de mulți dintre cei sărbătoriți azi cu surle și fanfare. Ar fi mai ales necesar să se aniverseze solemn eratele - în 2069, New York Times să publice un articol „100 de ani de la scuzele adresate lui R.H. Goddard”. Ar fi necesar... EXTRAVERAL ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană și crataegus au acțiune
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dar eu sunt un om agitat - mai bine zis, „un om revoltat“ - și am atâtea pe cap. Știi, de când am împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte solicitată, în viața mea totul e pe dos, Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
terminarea examenelor s-a făcut un banchet la care au participat ambele clase: cea română și cea germană. Toți părinții au participat la serbare. Unii ajutau la preparatul bucatelor, alții la servit. Muzica era susținută de orchestra domnului Blischthyar și fanfara clubului minier condusă de nea Omescu. Privind cum cântă fanfara, mi-am amintit cum am luat o palmă zdravănă de la dirijor. Ce se întâmplase de fapt ? Nu mai știu exact câți ani aveam atunci. Dar asta e mai puțin important
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
participat ambele clase: cea română și cea germană. Toți părinții au participat la serbare. Unii ajutau la preparatul bucatelor, alții la servit. Muzica era susținută de orchestra domnului Blischthyar și fanfara clubului minier condusă de nea Omescu. Privind cum cântă fanfara, mi-am amintit cum am luat o palmă zdravănă de la dirijor. Ce se întâmplase de fapt ? Nu mai știu exact câți ani aveam atunci. Dar asta e mai puțin important. Era într-o zi de sărbătoare și fanfara cânta în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cum cântă fanfara, mi-am amintit cum am luat o palmă zdravănă de la dirijor. Ce se întâmplase de fapt ? Nu mai știu exact câți ani aveam atunci. Dar asta e mai puțin important. Era într-o zi de sărbătoare și fanfara cânta în micul nostru parc. La un moment dat, vine la mine un băiat din clasele ciclului II. Îmi întinde o jumătate de lămâie, probabil știa că îmi plac lămâile și, mă trimite s-o mănânc în fața suflătorilor din fanfară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]