2,528 matches
-
de joc. În Visul unei nopți de vară, când Tezeu se gândește să le ofere nuntașilor un spectacol distractiv, alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă devine frumoasă, dacă o înfrumusețează fantezia”1
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o teribilă derută în rândul actorilor, confruntați dintr-odată cu apariția - într-o lumină spectrală, ireală - a Tatălui și a Mamei. După un moment de stupoare, ei încep să aplaude însă, convinși că e vorba despre o simplă glumă, despre o farsă nevinovată. De la șocul produs de straniile apariții se trece, așadar, la recunoașterea forței de iluzionare a teatrului și, mai apoi, la ideea unei mistificări. Povestea se repetă ceva mai târziu, atunci când se fac pregătirile pentru intrarea în scenă a Madamei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nici un obiectiv strategic, militar sau industrial nu poate fi circumscris, deoarece efectele distrugătoare ale bombelor nucleare se extind asupra a zeci de kilometri, distincția dintre militar și civil este anacronică, iar apărarea civilă este privită pe bună dreptate ca o farsă. Distincția dintre arme strategice și arme tactice este dubioasă, deoarece, odată folosite cele socotite tactice, logica militară duce inevitabil la escaladarea conflictului până la anihilare reciprocă. Dacă adăugăm la aceasta efectele imprevizibile pe care o planetă iradiată le va avea asupra
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
În el, se crede liber. Înțelegi ce vreau să zic? - Mi se pare că da. - Uneori asta e de ajuns. Simpla strădanie de a Înțelege lucrurile. Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o tragedie te liniștește mai mult decât o farsă, nu ți se pare? Există și analgezice de moment. Cu puțin noroc, te fac să reziști. Și, bine administrate, te ajută până la sfârșit. - De exemplu? - Luciditatea, mândria, cultura. Râsul. Nu știu. Chestii de-astea. - Bricele rupte? - Și ele. Jarul țigării
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele de amor și se înfățișează la Curte gătit cu o pereche de ciorapi galbeni, conformându-se astfel exigenței formulate, chipurile, de autoarea misivei. Spectatorul, prevenit din timp de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cifră; cină; cine-i; ciuperci; ciupercă ce-i?; cîștiga; cîinele; coincidență; construi; cont; copaci; crede; criptic; a cunoaște; cuvinte; a da cu banul; da seama; a-și da seama; deducție; densitate; deochi; descoperă; destăinui; deznodămînt; dezvăluie; dibui; enervant; enigmă; enigme; farsă; fericire; foc; găsește; ghicește; ghici; am ghicit; la ghicitoare; o ghicitoare; ghicitoarea mea; ghicitori; gîndi; a se gîndi; gîndit; gînditor; gînduri; glob; grădiniță; ingeniozitate; inspirație; instinct; instituție; inteligent; inteligență; intrigă; iubire; iute; încearcă; a încerca; a-și încerca norocul; înșelătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ciudă; cînta; cîteodată; coarne; complicat; comportament nefericit; concubină; confuz; confuzie; conștiința; corupție; credincios; credință; crimă; crud; curvă; curvar; curve; a curvi; des; destrămare; deștept; dezamăgit; dezaprobare; dezgust; dispreț; distracție; a distruge; dușman; ea; egoist; el; pe el; fals; familia; familie; farsă; fată; ființă; a nu fi tu; foame; a fost cu altul; ,,fraieri"; a fraieri; fraudă; frig; fugi; gagică; găinar; gelozie; groaznic; grup de fete; haină; idiot; imoralitate; incapacitate; infidela; inimă; instabilitate; ipocrit; a iubi; iubitul; încerca; încrederea; înșelăciune; înșelător; jignit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lașitate (7); dreptate (5); dulce (5); ipocrizie (5); înșelăciune (5); copil (4); dezgust (4); fățărnicie (4); înșelare (4); nesimțire (4); nevoie (4); păcăleală (4); Pinocchio (4); supărare (4); tristețe (4); vorbă (4); adevărată (3); bărbat (3); bună (3); dispreț (3); farsă (3); frumoasă (3); glumă (3); ireal (3); mică (3); minciună (3); negru (3); om (3); pedeapsă (3); profit (3); scăpare (3); urîtă (3); vrăjeală (3); acoperire (2); amară (2); Băsescu (2); colegi (2); consecință (2); defect (2); ea (2); eroare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a afla ceva; aflată; amăgire; amețită; amintire; anunțare; mult așteptată; așteptări; auz; blană; bombă; bucurii; buna; bunătate; care e bună; căldură; ce; ceva; cînepă; colindă; comunicare; corespondență; croșetă; culori; cunoștință; curios; da; departe; depărtare; entuziasm; entuziasmare; examen; extaz; facebook; familie; farsă; fericit; fîț; ghinion; glas; grijă; haină, persoană; iarnă; ied; Iisus; ilic; imprevizibil; incertitudine; inflamație; informare; interes; îmbrăcăminte; îmbucurătoare; încredere; întîmpinare; întristare; lac; lămurire; latură; lărgit; lebădă; lînă; loc; media; megafon; mesaj; minunat; mirare; mister; naștere; neașteptată; nenorocire; cu nerăbdare; nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
contează: cel mai mare cinic, chiar dându-și toată silința, nu se ridică nici la genunchiul unui cadavru” (III, 167). Continuă Cioran: „Orice atitudine a unui om viu, chiar și a celui mai detașat, mai desprins de toate, e o farsă pe lângă supremația celui mai modest hoit. Nu există înțelepciune deplină decât acolo unde orice strop de viață a fost lichidat” (III, 167). Să revenim, însă, la Nietzsche. Iată: „Pe măsură ce îmbătrânesc, mă situez tot mai la antipodul ideilor lui Nietzsche, sub
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
răceala față de tot, față de mine în primul rând” (I, 85). Cum să aleagă Cioran între a fi și a nu fi?! Mai ales când este conștient că adesea nu face decât să joace „comedia detașării”? „Pretențiile mele de înțelepciune, ce farsă!” (III, 310), își spune într-un loc. Oricum, dublată de dorința de a fi, vanitatea este o consecință a prezenței celorlalți. După câteva zile în aer liber, Cioran constată: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran, nu devin foarte ușor fapt. Oricum, a trecut în etapa căutării anonimatului și a repudierii celebrității. Transcrie din Cocteau, pe care recunoaște că l-a disprețuit, următoarea cugetare: „Să nu aspirăm niciodată la glorie, care nu e decât o farsă. (Nu ne putem imagina o floare ce ar visa să sfârșească într-o vază...” (III, 15). E cam ceea ce reține și dintr-o scrisoare a lui Napoleon către Iosefina: „Onorurile mă plictisesc, sentimentul e veșted, gloria searbădă...” (III, 43). Într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fiind prestigiul instituției, echivalează, pentru un autor dornic de afirmare, cu un certificat de existență literară. Lăsînd la o parte prejudecățile și reticențele pe care fiecare dintre noi le avem față de etichete, aș spune despre Calul verde că este o "farsă tragică". Ilie Popescu, eroul piesei, e un "om fără însușiri", un funcționar onest și chiar zelos, manifestînd o neașteptată pasiune pentru o muncă pe care o bănuim cum nu se poate mai monotonă. Soția lui, Mina, se dedică, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de verigă într-un lanț care vine de departe. Prima lui lucrare, "Hora întreruptă", a fost montată și transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam scoate din scenă...) Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dramaturg s-a manifestat constant ca un astfel de luptător. A scris, a publicat, i s-au jucat mai multe piese, cele mai interesante rămînînd din punctul meu de vedere "Calul verde" și "Regulamentul de bloc". Cea dintîi este o farsă tragică despre evaziune și alienare, propunînd o radiografie asupra unui cuplu conjugal copleșit de banalitate, neputință și ratare, cuplu care-și caută salvarea într-o invenție a imaginației. În "Regulamentul de bloc" dramaturgul face un dublu sondaj în existența omului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe sine sub raport civic și moral. Experiența aceasta, reușită, i-a dat încredere în puterea și talentul său și rezultatul a fost suita de piese ce a urmat, impunîndu-l ca scriitor de teatru. Hotărîtoare în acest sens a fost farsa tragică intitulată "Calul verde" (reprezentată în regia lui Dan Nasta, în 1981). La primul nivel de semnificații părea un joc de-a cuplul conjugal minat de rutină și banalitate, căzut în neputință și amenințat de ratare: ratarea vieții și ratarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh. P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. unu: Și ce scrie în ea? Gh. P. doi: Nu știu... Gh. P. unu: Adică n-ai citit-o! Gh. P. doi: Nu, n-am citit-o... Gh. P. unu: Te-aș crede dacă n-aș ține minte farsa cu dosarele... Bine, hai să mai încercăm o dată... (desface plicul, în timp ce Gh. P. doi desface pachetele din geantă) Da, d-le, nu-i o hîrtie goală...! Ia să vedem... (citește) Dragii mei prostăvani... Adică cine-s prostovanii?! Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
altuia? Trimisul lui Dumnezeu: (cu ochii în Biblie) Asta numai Dumnezeu o știe. Sursa dublă: (din nou, cu disperare) Mă, cine mi-a împrăștiat viața prin toate dosarele țării? (se duce la masa lui și începe să rîdă) Mamă, ce farsă! Obiectiv nr.: (se duce la Plutonier) Ai auzit ce spune ăsta... că mi-ai trăit viața fără voia mea... (rîde) Plutonierul: Dom'le, eu n-am trăit viața nimănui..., cum spune diliul ăsta...; eu mi-am trăit viața mea și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a 8-a revăzută). 1 Pentru Eugen Simion ("Scriitorii români de azi"), "Adrian Păunescu e o expresie tipică a ceea ce aș numi spiritul macedonskian al literaturii actuale, acel spirit, adică, al contrastelor, unire de sublim și grotesc, de tragedie și farsă, armonie de elemente ce, altfel, în lumea comună se resping ca apa și focul". 2 Marian Popa, "Dicționarul de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 224. 4 Petru Poantă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]