2,688 matches
-
un luptător. Scrierile sale au darul de a-ți limpezi gândurile, de a te relaxa iar uneori te invită la meditație ori îți prezintă comportamentele unor oameni valoroși dar modești ce pot constitui azi modele. Citindu-l, simți o adevărată fascinație pentru omul de litere, a slujitorului devotat catedrei, a celui care mai are multe de spus. Și prin acest ultim volum, Alexandru Mânăstireanu continuă să ne arate că bogăția sufletului este una din marile valori ale omului pe pământ. N.R.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nota și au ieșit din nou afară, În stradă. — Ce titlu de film conține cuvântul „portocală“? a Întrebat Armanoush când au ajuns pe aleea de lângă țărmul mării. — Portocala Mecanică... presupun. — A, da! a Încuviințat Armanoush dând din cap. Ascultă, În ceea ce privește fascinația mea pentru istorie, a spus punându-și gândurile În ordine, trebuie să Înțelegi că, În ciuda Întregii dureri Întrupate În ea, istoria e cea care ne ține În viață, care ne ține uniți. — Ei bine, aș spune că ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rafturile frigiderului, gata să fie distribuite vecinilor. Spre deosebire de alte deserturi, ashure era Întotdeauna gătit la fel de mult pentru alții ca și pentru propria familie. De aceea, trebuia gătit din abundență, fiecare bol fiind un simbol al supraviețuirii, solidarității și al belșugului. Fascinația lui Mustafa pentru acest desert devenise vizibilă când, la vârsta de șapte ani, fusese prins Înfulecând din bolurile care-i fuseseră Încredințate ca să le distribuie din ușă-n ușă. Încă Își amintea cum aștepta În Încremenirea imobilului de locuințe de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plăcere decît la tatăl lui. Se găsea așadar În posesia unui număr considerabil de pagini din care tatăl lui era absent, și pe bună dreptate: eroul se comporta În răspăr cu educația pe care o primise. Paginile În care ceda fascinației păcatului trupesc, pagini despre care tatăl lui ar fi scris poate că „lectura lor trebuie rezervată cititorilor adulți și formați, În stare să depășească ceea ce subiectul În sine are prea puțin nobil“, acele pagini nu vor fi publicate prea curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îi cunoșteam bine, deoarece devorasem cele patru volume ale corespondenței lor, regretînd că nu aveam și eu un prieten căruia să-i trimit lungi scrisori În care aș fi vorbit de lecturile mele, de persoanele pe care le admiram, de fascinația pe care o Încercam În fața fetelor și de angoasele mele În legătură cu sensul vieții. Nu am avut niciodată prea mulți prieteni la școală. În timpul recreațiilor, mă izolam ostentativ și, rezemîndu-mă de un zid, deschideam una din cărțile pe care le alesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
răspunse el. Nu-i rău. Oamenii sunt extrem de interesanți, fetele nu-s proaste, ai ce vorbi cu ele. Dar sărăcia e copleșitoare. Cuba, un subiect foarte la modă În New York, un subiect foarte la modă și aici, În L.A. Eterna fascinație pentru fructul interzis. — Știați că, În ciuda sărăciei de-acolo, mortalitatea infantilă din Havana e mult mai mică decât la New York? Întrebă Kitty. — Habar n-aveam, ziseră surprinși Matthew și Roy. Și știți cam cât câștigă pe lună unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele mele stau chiar la fundul celebrităților. Atât de aproape de glorie ajung. Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmărim cu cea mai mare atenție”. „Bine, bine, mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reacție n-o prevăzusem. În zilele următoare m-au ocolit din nou și, treptat, a trebuit să înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul, publicație de stînga, consideră că „paralelismele și alianțele” politice au loc după specificul fiecărei țări: „futurismul în celelalte țări nu este necesarmente aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Walt Disney, salutînd totodată cinematografia lui Eisenstein și Pudovkin). Preocupările cele mai articulate privind estetica cinematografică le întîlnim, totuși, la Integral, pe linia comentariilor și studiilor semnate de Ivan Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru mase, cinema și transformările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un poème qui personne ne lit; le cinema est plus couteux; il ne peut, sans public payant, exister; c’est dommage que la poésie n’ait pas connu cette entrave fortifiante. L’art d’abord, mais le public ensuite. Această fascinație pentru „filmul pur” se diminuează însă dramatic în 1928, odată cu importarea pe vechiul continent a filmului sonor: „impurificarea” filmului (considerat imagine și gîndire în libertate) de către cuvinte va fi considerată - nu neapărat și de către Fondane - ca o concesie făcută comercialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează mult fascinației noii arte, ca și reportajele de mai tîrziu ale lui Bogza. Din păcate, nu există nici un experiment cinematografic avangardist în România interbelică. Emulația s-a „rezolvat”, și de acestă dată, în literatură... Criticul francez Michel Carassou insistă asupra crizei spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ieșeană în 1938 și publicat în volumul Principii de estetică (1939), ca și spațiul acordat în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a confuziei lui Călinescu, autorul „Contradicției lui Maiorescu” punea de fapt în evidență ambiguitatea atitudinii călinesciene față de scrierile lui Urmuz. Pe de o parte - atracție, chiar fascinație (dovadă atenția acordată în cadrul a două lucrări „canonizatoare”, dar și promptitudinea recenzării ediției din 1930). Pe de altă parte - atitudine magisterială, condescendentă în aparenta ei „generozitate”. Ceea ce Călinescu „refulează” este tocmai urmuzianismul, dar - după cum se știe - refulatul se întoarce. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România sfîrșitului de secol al XIX-lea și a sfîrșitului de secol al XX-lea, fie că o privim ca reflex al crizei modernizării, ca efect secundar al noului centralism administrativ (Bucureștiul ca unic pol urban de atracție) sau al fascinației exercitate de Centrul apusean. În prefața primei antologii a poeziei simboliste românești (Antologia poeziei simboliste românești, Editura pentru Literatură, București, 1968 - dacă facem abstracție de antologia „parnasiană” a lui N. Davidescu din 1943), Lidia Bote afirmă analogia dintre avangardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre genul ăsta de stres, eu, personal, nu l-am simțit niciodată. Mă rog, mai puțin certurile cu Dan din cauza Lindei, desigur. Iar În momentele În care reușeam să mă detașez de ce se petrecea În jurul meu, mă cuprindea o stranie fascinație privind-o pe Linda cum se enervează tot mai mult, pe măsură ce nunta se apropia. Acum, cînd rochia nu dă nici un semn că are de gînd să se Încheie, Linda pare pe punctul de a izbucni În lacrimi. — La dracu’, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui Chantal obrazul aproape fără să scoată o vorbă, fără să pună măcar o Întrebare. Își aminti cum, la vremea adolescenței, frumusețea parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de SRPJ din Brest se Încheiase cu varianta accidentului. Presa nu citase numele adolescenților implicați, cu toții minori. Marie Îi ascunsese lui Loïc că descoperise cu ocazia aceea că Nicolas frecventa o sectă, așa-zis druidică, sectă care se folosea de fascinația credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Djerzinski și-a găsit moartea În Irlanda, acolo unde a hotărât să-și trăiască ultimii ani. Credem de asemeni că după ce și-a terminat lucrările, simțindu-se lipsit de orice legătură cu oamenii, a preferat să moară. Numeroase mărturii atestă fascinația lui pentru acest punct extrem al lumii occidentale, permanent scăldat Într-o lumină schimbătoare și blândă, unde-i plăcea să se plimbe, unde, cum a scris În ultimele lui Însemnări, „cerul, lumina și apa sunt una”. Astăzi credem că Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și ea. Văd că Emma ți-a spus cîte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, pînă la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ți l‑a menționat vreodată? - Din când În când Îl pomenește pe Nae Ionescu, dar de cele mai multe ori vorbește despre zilele pe care le‑a petrecut În India, unde a studiat cu un maestru Yoga. - Asta‑i poza lui de fascinație orientală. Tu ești fraier În privința oamenilor, Chick, deși nu ești chiar atât de perfect inocent. Știi foarte bine că‑i o poză. Dar Între voi e un acord tacit... E nevoie să‑l dezvălui eu fățiș? De obicei, Ravelstein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]