1,716 matches
-
ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai pentru tine, unic de la Începutul până la sfârșitul lumii, și una din cele mai frumoase, mai poetice „definiții” ale Dumnezeului misticilor medievali este că El, deși poate cuprinde totul și totalitatea, este capabil de a ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât de „perfid” s-a dovedit contractul pe care l-ai semnat cu stafful Expresului Literar. Aparent, acest acord îți oferea promisiunea unei libertăți nevisate, erai invitat într-un proiect cum nu mai existase vreodată: să străbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tendințele de autocrație personală deveniseră tot mai evidente? Nu, nu vom intra acum în detaliile acestei analize, deși credem că, dincolo de o ridicare din umeri, cum o fac unii, sau de a da vina totală „pe istorie” - se’nțelege, pe „fatalitatea istoriei”! -, există totuși puncte de sprijin raționale în explicarea acestui fapt care, vrem-nu-vrem, ne apasă și va apăsa dacă nu conștiința, oricum spiritele generațiilor care vor veni. - Constituirea târzie într-un stat centralizat al României, abia după 1918?! ( Spre deosebire de unguri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de a se „urmări” și „supraveghea” până la sfârșit - instrument care, din păcate sau ca o fatalitate a noastră, a oamenilor „de talent” români, la mulți creatori se stinge sau se diminuează sensibil o dată cu „omologarea” de către societate a producției lor, o dată cu ceea ce se cheamă succes sau glorie! Și acest ascuțit simț critic îmi șoptea mereu - uneori chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e linia care nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numește poporul român îmi apare într-un punct de vedere cu totul nou și nu izvorât din concursul unor vorbe și arbitrare întâmplări. Suntem ființe cugetătoare și avem un rost în lume. Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță. Nu dezvoltarea instinctelor, nu numai stomahul și celelalte funcții organice, ci dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a stârnit, dragii mei, la începutul acela de Faur, o iarnă îndelungată care a durat până în Mai, primejduind semănatul porumbului. S-au făcut prognosticuri pentru deficitul sigur al acestei culturi. Totuși aceste previziuni ale dezastrului au dat și ele greș. Fatalitate științifică! Datorită ploilor de noapte și căldurilor de zi de la finele lunii Mai și din Iunie porumbul s-a dezvoltat în condiții cu totul favorabile, asigurând țării o abundență cum nu s-a pomenit de multă vreme. Institutul continuă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în sens invers. Lui Rimbaud, știm bine, i-a reușit ruptura de scris. N-am citit vreo biografie de-a lui, dar orice biografie ar trebui să răspundă la următoarea întrebare: ce conotează această ruptură? A stat deopotrivă sub semnul fatalității, al unei alegeri înscrise, și ea, în fatalitate? Dacă n-a lăsat urme și dacă a fost nu o alegere ușoară, ci o ușoară soluționare a unei alegeri, să deducem că poemul, construcție fiind, adică text, iar eu fiind altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a reușit ruptura de scris. N-am citit vreo biografie de-a lui, dar orice biografie ar trebui să răspundă la următoarea întrebare: ce conotează această ruptură? A stat deopotrivă sub semnul fatalității, al unei alegeri înscrise, și ea, în fatalitate? Dacă n-a lăsat urme și dacă a fost nu o alegere ușoară, ci o ușoară soluționare a unei alegeri, să deducem că poemul, construcție fiind, adică text, iar eu fiind altul, poemul, deci, e altceva decât expresia ființei (fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai puțin "genial" (pentru că în critica literară occidentală nu contează "geniul"/ facultatea creatoare, ci doar produsul efectiv al creației), dar mai reprezentativ pentru ierarhia de valori a criticii europene moderne. Dar asta nu înseamnă că o atare situație constituie o fatalitate. Căci nimeni nu ne poate interzice să sperăm că va veni o zi când criticii români vor fi (re)cunoscuți în marile universități europene și americane, când exegezele românești vor fi cerute și publicate de editurile occidentale, când istoricii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aparte a vieții, a trăirii gândurilor care te animă să fii altcumva decât toți ceilalți. Nu creația în sine îl duce la nebunie pe un creator, ci viața dezordonată pe care o duce, societatea care-l împinge spre această viață, fatalitatea, așa cum îmi este ușor să dau aici exemplul lui Eminescu, care nu și-a scris opera cât a fost bolnav, ci într-o perfectă stare de sănătate mintală și sufletească. Eșuarea în boală, în dezechilibru se întâmplă în astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu neapărat și o dispariție totală. Nici în Apocalipsa lui Ioan nu se spune că vă dispărea toată lumea. Acolo primează preceptul de moralitate creștină, de spaimă și umilință, de salvare prin credință. în timp ce de partea cealaltă pare a fi hazardul, fatalitatea, îmbinate cu speranța că, prin diverse posibilități, te poți salva. Și pentru unii, și pentru alții, omenirea nu se va sfârși niciodată în sensul de dispariție definitivă, ci doar așa cum spun unii cercetători, cum ar fi Hawking, în momentul dispariției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu asalt redutele literare? Cineva mi-a spus o dată această frază: încearcă și poate că ai șansa de a reuși; dar dacă nu încerci sigur nu reușești. Visele se pot împlini, iată ce i-aș spune unui tânăr. Nu există fatalitate, când ai talent ești de fapt responsabil în fața naturii și societății, trebuie să te lupți pentru împlinirea ta. Și mai e ceva, totul trebuie făcut din mers. Așa că, dragă confrate scriitor tânăr, nu spune niciodată "mâine voi începe un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
C. Mihăilescu este preocupat de "citirea cuplului", interesat fiind nu de "eludarea cazului", cât de "deschiderea evantaiului" problematic al vieții celor doi, pe care scrisorile îl iluminează cu prisosință, întrucât "această carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-o fatalitate soră cu norocul și moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În școli și nici din cărți: acel res pect, prin exemplul propriu, al Împlinirii exacte a datoriei tale profesionale; cum și dezgustul, iarăși prin exemplul pro priu, pentru viciile degradante, precum beția unită cu curvăsăr lâcul; exemple Împreunate, ca o fatalitate a anticilor, În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atribuită și pe aceea s-o îndeplinim. Noi facem parte dintr-un uriaș plan, un plan etern, care este în desfășurare. Nu avem cum să modificăm cursul evenimentelor, sunt forțe uriașe care se confruntă după un anume scenariu imuabil... Această fatalitate enunțată de înger mă scoate din sărite: -Totuși, să constați răul și să rămâi indiferent, să nu i te opui este o vină! exclam eu revoltat. Dacă lași răul să aibă loc înseamnă că ești părtaș la el. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață otrăvindu-se. Încep să cred într-o inevitabilă fatalitate. În orice caz - e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de singurătate mă cuprinde... În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că nu merită să te preocupe prea mult ceea ce ți s-ar putea întâmpla. Totul este bine-venit! 13 octombrie 1952 Întâlnirea cu Giglio și povestea nenorocirilor sale m-au tulbu rat nespus. Din nou m-a cuprins simțământul copleșitor al fatalității ce ne amenință... Azi, starea aceasta s-a preschimbat într-un soi de impasibilitate și de indiferență... În schimb, după-amiază inspirația mă cuprinse și am scris dintr-o singură trăsătură de condei prima parte a celui de al treilea tablou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
calitate“, prin modul lipsit de eleganță cu care a făcut-o, prin faptul că el a fost acela „care a început“ etc. În principiu, ar trebui „s-o rup“ cu orice persoană de aceeași teapă cu C. Dar, dată fiind fatalitatea destinului meu, ca și como ditatea mea, eu îi accept așa cum sunt, fără nici o pretenție, „folosindu-i“ în scopurile mele și neparticipând în relațiile noastre cu nimic din ceea ce îmi este esențial. Cel pe care nu puteam să-l iert
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade să mă culc pe perna moale a fatalității binevoitoare, ci trebuie să lupt, să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început să se înfiripe de ieri-seară... Dimineața am făcut gimnastică, am îndeplinit toate comi sioa nele propuse, am făcut o vizită lui Mihai, pentru a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mare tonaj; la rândul lor, acestea o transportă în afara orașului în depozite speciale pentru zăpadă. Chiar și aleile din campus sunt curățate cu un fel de turbine mici, zăpada este "suflată" departe. Obișnuit cu lenea și indolența românească, cu fatalitatea cu care poporul meu înfruntă catastrofele naturale sau capriciile vremii, abia acum înțeleg mai bine faptul că poporul canadian și nord-americanii, în general, sunt într-o luptă continuă cu natura, iar lupta aceasta le modelează caracterul, ce devine aspru și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un spectacol apocaliptic. Era și vremea: prea fuseseră mâncați, prea fusese mare teroarea felină, prea apăsat scria în fatalitățile de fabulă că șobolanii și șoarecii sunt victimele pisicilor, care, născându-se din pisici etc. O dată trebuia făcută și așa. Pentru o dată, a fost frumos. 30: Crowhurst se apropie de Insulele Capului Verde: „Sunt oare un falit? Trebuie să aștept sfârșitul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
autorităților civile și ecleziastice, diversitatea spiritelor care-l „mișcau” lăuntric, toate au constituit pentru el tot atâtea căi prin care a putut desluși „voința lui Dumnezeu”. Dar asta nu înseamnă că drumul i-a fost trasat dinainte, ca printr-o fatalitate. Pelerinul trebuie să „hotărască” etapă după etapă drumul pe care-l are de urmat: în acest context, verbul spaniol determinar apare de treizeci și șapte de ori. Abia după ce examinează rațional situația și cântărește diferitele mișcări ce-i tulbură sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aminti o dată : Pintilie, firește, Veroiu, Daneliuc, Pița (la început), și cam asta, din păcate, e tot Fiind dinozaurii noștri, au și ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria filmelor ținute la sertar). Din fericire pentru noi (și pentru micul nostru viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a celor care practicau artele respective, cât a tipului de artă pe care-l practicau. Acest fenomen e mai vizibil în film, pentru că, până la urmă, filmul este (totuși !) arta cea mai populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]