235,852 matches
-
pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează orice tentative de debusare a creației muzicale culte. Ce fel de politică muzicală exersează televiziunile? - Una pe cât de străvezie, pe atât de nocivă. Care este locul muzicii savante (nu a celei de divertisment) pe plaja presei românești? - în nici un caz unul care să-i permită să se dezbrace și să
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
care de la înălțimea rangului lor administrativ încearcă să dea un lustru de politețe dialogurilor pe care le poartă cu artiștii, pentru ca apoi să înmormânteze cu seninătate orice propunere sau program. Și tot ei decern onoruri măsluielilor dibace, neoferind niciodată vreun fel de răsplată devotamentului. Sumedenii de oportunități sunt astfel ratate, blocajul cultural devine endemic, iar dialogul virtual se actualizează în soliloc. Soția unui bun amic, compozitor englez de notorietate, a îndeplinit la un moment dat funcția de director al muzicii în
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
oportunități sunt astfel ratate, blocajul cultural devine endemic, iar dialogul virtual se actualizează în soliloc. Soția unui bun amic, compozitor englez de notorietate, a îndeplinit la un moment dat funcția de director al muzicii în Arts Council din Marea Britanie (un fel de secretar de stat în Ministerul Culturii). Știind câte baricade sunt la noi între demnitari și artiști, am întrebat-o cum se înțelege ministrul cu muzicianul? Mi-a răspuns simplu, fără să se gândească: "eu sunt ministru doar câțiva ani
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
de ideologii, oportunisme, mode și valuri de agresiuni, aceleași nume merg demn pe drumul deschis al creației. Asumîndu-și prezentul poluat și opera. Mă interesează să-i urmăresc, să văd dacă și cum își adaptează discursul la cerințele pieței, în ce fel își desenează itinerariul și îl integrează mișcării mondiale, în ce fel proiectele, ce au în spate ani de zbucium și coerentă preocupare, își pot găsi concretețe pe scenă. Mai știu la fel de bine că mai întotdeauna valorile au avut parte de
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
demn pe drumul deschis al creației. Asumîndu-și prezentul poluat și opera. Mă interesează să-i urmăresc, să văd dacă și cum își adaptează discursul la cerințele pieței, în ce fel își desenează itinerariul și îl integrează mișcării mondiale, în ce fel proiectele, ce au în spate ani de zbucium și coerentă preocupare, își pot găsi concretețe pe scenă. Mai știu la fel de bine că mai întotdeauna valorile au avut parte de tratamente lezante, de perioade dificile. Vreți să faceți să se dezvolte
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
cortinele albe, diafane, transparente și aproape inocente, în spatele lor, se puneau la cale și se înfăptuiau oribile crime, mutilări, tragedii ce-și sporeau nu doar numărul, ci și gradul de bestialitate. La Darie, totul este mult mai crud într-un fel, mai violent, pentru că se petrece la vedere, într-un soi de demonstrație ad-hoc a cruzimii primitive. Am văzut spectacolul de două ori, cu ambele variante ale Naratorului - Radu Amzulescu și Dan Aștilean - cu emoțiile primei reprezentații și cu așezarea pe
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
unui lord rece și cinic, care își controlează reacțiile milimetric - cu o singură izbucnire semnificativă, excepția ce confirmă regula - un contrapunct într-o furtună de gesturi și decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele ei? Tot în sala "Toma Caragiu" avea loc și acel spectacol al lui Darie, ca și acesta. Și acum, ideea de amplasare a șirului impresionant de atrocități într-un fel de arenă pentru gladiatori văzută de sus mi se pare remarcabilă. Întreaga sală, binecunoscută, este transformată în sensul acesta printr-o construcție de lemn ce se întinde peste aripile scenei, aducîndu-i pe spectatori foarte aproape de poveste, de jocul actorilor, de
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
sosit în trupa Bulandrei, își pune mai mult în valoare desenul senzual al trupului, decît să și joace senzualitatea Tamorei, seducătoare, perversă pînă în măduva oaselor, nodul potopului de crime. Un suport esențial al atmosferei pe care o degajă este felul în care scenografa Maria Miu îi construiește fiecare ipostază, de la costum, la machiaj și coafură. Claudiu Stănescu pare într-un fel copleșit de dimensiunea personajului său, Aaron, iubitul Tamorei, un personaj pe care regizorul se bizuie mult în miza montării
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
perversă pînă în măduva oaselor, nodul potopului de crime. Un suport esențial al atmosferei pe care o degajă este felul în care scenografa Maria Miu îi construiește fiecare ipostază, de la costum, la machiaj și coafură. Claudiu Stănescu pare într-un fel copleșit de dimensiunea personajului său, Aaron, iubitul Tamorei, un personaj pe care regizorul se bizuie mult în miza montării. Îl duce corect, dar pînă la jumătatea drumului, și-l abandonează, ostenit, acolo. N-am înțeles ce anume ar trebui să
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
lui E. Barbu (și el, figură luminoasă a trecutului ce se continuă deseori în prezent) a publicat pe vremuri un interviu (comandat de PCR, desigur) cu mama dlui Virgil Ierunca, pusă să-și acuze fiul aflat în Franța de tot felul de orori (între care și aceea de a o fi dat uitării!). Servind odinioară astfel de cauze murdare, directorul general al TNB nu poate să le servească acum pe cele curate. * Absolut sclipitoare, de idei și de imagini, articolele pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
sclipitoare, de idei și de imagini, articolele pe teme sportive ale dlui Traian Ungureanu. Orb ca Gazza din revista 22 (18-24 februarie), despre fotbalistul englez, cîndva celebru, Paul Gascoigne, este o mostră de spirit viu și de limbaj imaginativ. La fel, articolele din PROSPORT. Dl Ungureanu a fost pedepsit pe vremuri de către oficialii comuniști pentru o vorbă de acest fel, adică amuzant-instructivă. El a folosit, în legătură cu echipa de fotbal Flacăra Moreni, împinsă spre vîrfurile ierarhiei naționale de niscai generali de securitate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
22 (18-24 februarie), despre fotbalistul englez, cîndva celebru, Paul Gascoigne, este o mostră de spirit viu și de limbaj imaginativ. La fel, articolele din PROSPORT. Dl Ungureanu a fost pedepsit pe vremuri de către oficialii comuniști pentru o vorbă de acest fel, adică amuzant-instructivă. El a folosit, în legătură cu echipa de fotbal Flacăra Moreni, împinsă spre vîrfurile ierarhiei naționale de niscai generali de securitate, expresia "morenașterea fotbalului românesc". Oare azi, în epoca eternului și fascinantului Dumitru Dragomir, și el cîndva pe la Scornicești, ca
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de hotarele științei. În
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care-l vor prelua, pentru a obține un nou rezultat, ștafeta este dusă mai departe. În acest fel, fiecare articol științific are șansa de a deveni rădăcina unui arbore cu atâtea ramuri câte articole ulterioare se vor referi la el; articole care, la rândul lor, vor putea da naștere unor noi ramuri ș.a.m.d. La scara întregii
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
cărui legitimitate rezultă din ceea ce îi leagă dintotdeauna pe oameni: nevoia de a înțelege universul care ne înconjoară și lumea în care trăim. Institutul de informare științifică ("Institute of Scientific Information" - I.S.I.) din Philadelphia, Pennsylvania, U.S.A. monitorizează în acest fel literatura științifică internațională și publică faimosul "Science Citation Index (S.C.I.)", organizat pe trei serii: științele naturii, științele sociale și umanistica (în sensul englezescului "humanities"). Gradul de prezență a unui autor în această enciclopedie, care înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
muzicii europene" publicată sub sigla editurilor Bärenreiter/ Metzler (Kassel, 2002) și în care, pe parcursul a 1400 de pagini, în care sunt prezentați 1200 de ani de istorie a muzicii europene, nu se află nici un nume românesc. Între situații de acest fel și cele discutate mai sus este o legătură foarte strânsă. Rezolvarea acestor probleme nu ține atât de acțiuni de "promovare a culturii românești în lume" înfăptuite de fundații, uniuni și ministere (al căror rol nu poate fi negat, mai cu
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care acceptă să le examineze manuscrisul de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important. Am relatat în altă parte un caz dramatic de acest fel. Cei care cred că au ceva de spus sunt tot mai mulți, cei dispuși să-i asculte, tot mai puțini. Opere de valoare riscă, în aceste condiții, să fie pierdute. Talentul nu este suficient, e nevoie și de abilitatea de
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
bună), care amestecă "înaintea erei noastre" cu era efectelor speciale (mecanice și digitale), un joc care cultivă cu grație (postmodernistă?) anacronismul, aluzia, "clin d'oeil"-ul pentru inițiați. De pildă, pe inventatorul unui ascensor avant la lettre din film, un fel de scripete tras de robi, care să-i urce pe Cezar și Cleopatra, îl cheamă... Otis (numele celei mai faimoase companii producătoare de lifturi din Europa!) ș.a.m.d. Sau, multe replici ale scenariului sînt... replici la expresii celebre, comutate
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și modernitate - eseuri pragmatice. Brașov, Ed. Orientul Latin, 2000, 316 p.
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Senat reprodusă de posturile de televiziune îl pune într-o lumină nefavorabilă pe șeful PRM și îl face candidat la un nou proces de calomnie. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel și, trecut prin procese de calomnie de tot felul, CVT știe foarte bine la ce se poate aștepta din partea unei acuzații de partid la tribunal. Acest lucru ar trebui să-l știe - și cu siguranță îl știu - senatorii jigniți de tiradele sale. Dacă PSD-ul îi intentează lui Vadim
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
în cercuri concentrice, într-o continuă mișcare de revoluție, un circuit de o noapte pe care cei doi îl fac în jurul Parisului, de-a lungul perifericului luminat, într-o mașină numită Remember. Despre ultimul său roman, despre tigri de tot felul, dar în special de hârtie, pe hârtie, despre diverse detalii ale genezei operei, Olivier Rolin a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări pentru cititorii României literare. Pe scurt, în zorii acelei zile, la ora când Parisul se scoală
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
amintesc, la începutul războiului din Indochina, pe fluviul Mekong. Moartea aceasta, oricare i-ar fi cauza, mi-a scufundat copilăria într-un climat de „melancolie istorică". În majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
proiect pur romanesc la altul. Dar am început o carte bizară. De câțiva ani fac eforturi ca să descriu meticulos fiecare cameră de hotel în care stau. E ca un exercițiu de gimnastică... Am făcut zeci de descrieri, din toată lumea. Un fel de procese-verbale. Acum încerc să-mi imaginez, pornind de la fiecare dintre aceste descrieri, o aventură complet extravagantă, rocambolescă și care să se fi petrecut în acea cameră, sau având-o ca punct de plecare. Ar trebui să rezulte câteva zeci
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
lui Maurice Nadeau, Grâces leur soient rendues, imprimată de Editura Albin Michel, Paris 1990, se publica, la aceeași casă pariziană, un nou masiv volum al cunoscutului critic literar și editor, intitulat pur și simplu Serviteur! Adică, mai pe românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]