2,319 matches
-
de vîrstă ar fi putut justifica o modificare a înălțimii sau a culorii părului, iar un eveniment oarecare pe cea a greutății, însă doar atît. Textul modern apare aici ca un text care acceptă afirmația proprietăților contra-dictorii și dezvăluie arbitrarul ficțional, în stilul celebrului debut din Dans le labyrinthe de A. Robbe-Grillet, citat în prima parte (77). După amplul paragraf privind caracteristicile domnului Knott, S. Beckett aduce alte completări portretului prin atenția acordată cîtorva părți ale corpului personajului: (28) Pentru că, pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o serie evenimențială. Obiectul este descris datorită faptelor personajului (A FACE): Ali Baba se apropie + rosti + descoperi + apăsă + acționă + se așeză + potrivi + învîrti + se gîndi. O serie întreagă de acțiuni orientate temporal, o saturație de perfect simplu și un intertext ficțional: totul ne duce la gîndul că este vorba de povestire. Însuși titlul creează ambiguitate: pe cînd "mașina lui Ali Baba" ancorează foarte bine secvența descriptivă desemnînd tema-titlu, subtitlul "sau cum Chrysler Simca 1307 / 1308 face să se descopere comorile confortului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înțelege el să procedeze pentru moment. Conștient de limitele propriei experiențe și de pauperitatea fanteziei sale, harnicul scriitor se simte obligat să recondiționeze materialul deja existent și să transfere numeroase fragmente în texte de factură diferită, cu un pronunțat caracter ficțional, în felul nuvelei sau chiar al romanului (gen preferat, cultivat de-a lungul întregii cariere). Lovinescu se gândea, se pare, și la succes or, ficțiunea romanescă a avut mereu trecere la publicul larg. Să reținem deocamdată că procedeul cu pricina
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
criticul modernist pentru a sublinia eternitatea melodramei nu e deloc întâmplător. Dimpotrivă, se pare că drama elină și-a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice (care condamnă, bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-a urmărit pe Lovinescu precum o "umbră" (vezi și trimiterea la Eumenide, în chiar textul pe care l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru studiul culturilor și limbilor moarte, Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
român) ajunge astfel să se creeze pe sine a doua oară ("he makes himself a second time"), devenind el însuși dramaturgul propriei existențe ("a dramatist of his own existence"88). Și așa, umbra scriitorului capătă (în literatura critică, memorialistică și ficțională deopotrivă) forma concretă a unui personaj emblematic, în genul omului dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră de semnalizare a "grandorii referentului numenal", fapt menit să trezească în receptor nu doar elanul identificării cu personajele dramei, ci și curiozitatea, spiritul analitic. Așa se explică de ce reprezentările ficționale în genere sunt construite pe un tipar teatral, imaginația melodramatică insinuându-se, după cum s-a remarcat, în falia dintre reprezentare și semnificație 90, în cadrele unui proces de acum bine cunoscut, care validează lectura lumii (ca text) drept cea mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
personajul feminin în centrul atenției, ca principal vehicul de sens și catalizator al imaginației artistice). Pornind de la asemenea situații-tip și de la niște "subiecte" de inspirație autobiografică ori livrescă (sursele, am văzut, se confundă), literatura tânărului Lovinescu rămâne, ca operă "ficțională", neconvingătoare, și nu depășește nivelul mediocru al compunerilor după model. Dar, dincolo de nereușita estetică, prozatorul atrage atenția asupra mizei exclusiv psihologice a scrierilor sale, ca în "meditația" cu valoare de ars poetica din textul inclus în volum, la reeditarea din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
structură mobilă, configurată prin amplificarea neîngrădită a unei "forme interne" (a "conținutului" psihic) făcute să genereze, la rândul său, forma exterioară, dimensiunea estetică stricto sensu. În cazul romanului, această "formă a conținutului" e melodramatică/ psihologică par excellence, fiindcă orice reprezentare ficțională se construiește pe un tipar teatral (id est pe "imitația unei fantasme deja romanțate"), melodrama constituindu-se, după cum afirmă cercetătorii cei mai credibili, ca o "precondiție de natură semiotică a romanului"154. Nu întâmplător, analizând scrierile de tinerețe ale lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În concluzie: plăcerea nu e un fenomen natural, ci un construct cultural, dependent de epoca în care se manifestă; plăcerea recunoașterii este plăcerea derivată din cultura de masă (ibidem, p. 20), care creează și iluzia confortabilă că poți integra elementele ficționale în realitate. În altă ordine de idei, melodrama satisface atât nevoia de senzațional, de evaziune, cât și de ancorare în imediat, prin curiozitatea pentru faptul divers, pentru "știri" din viața cotidiană (vezi Gloria Awad, Du sensationnel, L'Harmattan, Paris, 1995
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bârfitor", în Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 85. 154 Vezi Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Melodrama constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
științifică de interes general. Se risipește multă energie intelectuală, se trece din eșec în eșec și se rămîne la nivelul ipotezelor. Problematica morții face și ea parte din seria aventurilor gîndirii. De multă vreme a fost transferată în laboratorul prelucrărilor ficționale, nefiind posibilă nici abordarea pe calea experimentului pur științific, nici speculațiile filosofice de tip pozitivist. Aceste mari probleme, sortite să rămînă încă deschise peste multe generații, sunt și ele „construcții” epocale, cu nimic mai prejos față de piramidele egiptene, de Iliada
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în împrejurări mai stresante, metamorfozată în „corboaică neagră”. Firește, este vorba de jocuri ficționale, mai mult sau mai puțin accentuate. Nu pierdem din vedere faptul că ne situăm pe linia discursului critic, în marginile adevărului și atîta cît permite realitatea textului. Mai ales că personajele din Baltagul nu-și pierd stăpînirea de sine ca să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unghi de vedere trebuie descris și deci motivat. Mai mult, personajul trebuie să aibă și timpul sau motivul să privească un obiect de unde personajele curioase, oamenii fără ocupație, șomerii și plimbările de duminică. Dată fiind arbitrarietatea fundamentală a elementelor lumii ficționale, nevoia de motivație nu încetează niciodată. Acest destin al prozei realiste a fost satirizat de scriitori ca Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet în "Noul roman francez". Cu cît e mai puțin evidentă această motivație cu atît mai ușor poate fi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca Schindler; cînd Goeth se privește în oglindă el se dedublează, pentru cîteva clipe, într-o persoană bună și rea în același timp. * * * Motivația face ca relația dintre elemente să fie explicită. Cum aceste legături nu sînt evidente în textele ficționale, nu pot fi niciodată motivate îndeajuns drept care motivația este, în final, arbitrară. O retorică a descrierii Descrierile constau dintr-o temă (de exemplu, "casa") care este obiectul descris, și o serie de sub-teme (de exemplu, "ușa", "acoperișul", "camera"), care sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și rudimentara artă a scrisului: această tehnică nouă este aceea a anacronismului deliberat și a atribuirii eronate". Care este motivația, în retorica naratorului primar al lui Borges, pentru această "copiere"? Argumentul este timpul, și istoria. Bineînțeles, ceea ce propune această povestire ficțională nu este ca noi toți să începem a copia opere istorice pentru a le actualiza. Dar există o chestiune interesantă ce trebuie menționată cu privire la inversarea pe care o realizează naratorul lui Borges, fără să o precizeze neapărat, între scriere și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
conflict este cel mai bine judecat atunci cînd fiecare din părțile implicate e lăsată să prezinte propria poveste, propria versiune asupra celor întîmplate. Orice demers poate fi redus la punctul de vedere din care sînt construite imaginea fabulei și lumea (ficțională) unde este ea plasată. Perspectiva este deci aspectul tehnic, constînd din plasarea punctului de vedere într-un agent anume. Dacă primul aspect de care ne vom ocupa (devierile de la cronologie) este, întîi și întîi, o trăsătură tehnică a povestirii în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o ființă umană încît nu fusese capabil să rămînă în spatele mașinii de cusut. Acesta este un pasaj destul de obișnuit, peste care nimeni n-ar fi surprins să dea într-un text narativ. Dar oricine știe că, în "realitate" (fie ea ficțională sau non-ficțională), secvența de evenimente trebuie să se fi petrecut invers: mai întîi, John trebuie să fi simțit dorința de a vedea pe cineva, apoi el va fi acționat în consecință și va fi sunat la ușă. Cititorul presupune toate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un om în vîrstă, dezamăgit, amintindu-și de greșelile pe care le-a făcut în tinerețe; în c), cineva va fi descoperit de curînd unele informații importante pe baza cărora și-a schimbat părerea. Acestea sînt simple supoziții despre exemple ficționale ce pot fi explicate în diferite moduri. Deseori, neînțelegerile actorilor care nu dețin informația corectă sînt "după aceea" clarificate și explicate în acest fel. Dar problema cronologiei nu este o unealtă folosită pentru a decide calitatea literară. Naratologia ajută la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
face probleme privind irealitatea sa dacă ar fi să vadă copilul dublu ficționalizat de pe desenul figurii alegorice căci profesorul de artă, încadrat, îi îndreaptă pe copiii "reali", putti, către acea schiță. Cu fiecare îndreptare, copilul devine mai puțin "real", mai ficțional; de asemenea, din fericire, mai "artistic". 4. Ca urmare, același obiect sau eveniment poate fi interpretat în mod diferit, în funcție de diferiții focalizatori. Modul în care cititorului îi sînt sugerate aceste interpretări diferite depinde de mediu, dar principiul producerii sensului este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întrebările sînt cele care contează; "opinia dominatoare" amenință întrebările. Leith și Myerson, 1989. Astfel, naratologia ne previne asupra confuziei dintre înțelegere și axiologie, opunîndu-se unui tip de valorizare inerent narațiunii: ori intrinsec adevărat, deci și bun, ori intrinsec fals, deci ficțional, manipulator, deci rău. Tot secretul stă în felul în care reușim să punem întrebări cu miez. Destul de simplu, nu? Să vedem. În linia lui Gadamer, Leith și Myerson își structurează lucrarea pornind de la ideea că putem interpreta povestirile pe baza
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai multe forme de narațiune personală din punct de vedere lingvistic. Focalizarea Cîteva lucrări ale lui Perry (e.g. 1979) tratează problema "perspectivei" într-o manieră originală. Doležel (1980) o leagă de problema autentificării, a credibilității surselor de informare din textul ficțional. În acest articol, el atinge și subiectul utilității așa-numitei "semantici a lumilor posibile" pentru teoria literaturii. Dialogurile Glowinski (1974) discută statutul dialogurilor. În comparație cu Pelc (1971), opiniile lui au un mai slab suport teoretic, dar oferă mai multe posibilități pentru
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
1980) e de asemenea folositor. Publicul și cititorul De curînd, se acordă atenție naratorului. Vezi articolele lui Prince (e.g. 1973). Publicațiile lui Iser (1978) își concentrează atenția asupra cititorului. Eco (1976, 1979) discută activitatea cititorului de construire a unei lumi ficționale în timp ce decodează un text. Și Pratt discută o problemă asemănătoare (1977). Leith și Myerson (1989) e un exemplu de demers retoric direcționat către destinatarul narațiunii. Naratologia și studiile culturale Carlisle și Schwartz (1994) oferă o colecție reprezentativă pentru uzul naratologiei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
remarcăm abundența scenelor de magie și divinație în care actorul principal este micul vrăjitor. În concluzie, industria filmului are marele atu de a aduce în prim-plan imaginea unor ritualuri și practici, fie într-o manieră obiectivă, fie într-una ficțională. Succesul acestor producții cinematografice se bazează pe receptivitatea oamenilor față de miraculos, fantastic și magic. În altă ordine de idei, cinematografia nu face decât să exploreze universuri și lumi imaginare ale mentalului uman și colectiv. Divinația nu este, în acest sens
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este mereu libertatea spiritului și creativitatea lui"325. Indiferent de context, vieții umane i se atașează întotdeauna și o dimensiune simbolică. Ea este obiectivată în credințe, imagini și reprezentări. Imaginile filmate, de pildă, deși ne lansează într-un pol eminamente ficțional, redeșteaptă în noi sensibilitatea pentru imagini și simboluri de mult uitate sau pentru altele mai noi. Chiar și prezența unor imagini kitsch care evocă o seamă de practici divinatorii poate avea un rol asemănător. La fel se poate întâmpla și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
poate avea un rol asemănător. La fel se poate întâmpla și în cazul creațiilor artistice. Scenele mitice, ritualice sau magice atrag, fascinează și provoacă privitorul. Sigur, acesta nu se identifică cu imaginea și nu va trăi doar în acest univers ficțional. Va deveni însă mai atent la anumite aspecte ale existenței sale, putându-le găsi noi înțelesuri și reprezentându-și-le altfel. Acest fapt este cu putință tocmai pentru că identificarea noastră cu imaginea sau informația cu care venim în contact (le
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]