9,442 matches
-
cea mai inteligentă descurajare”, numindu-le „vorbarii execrabile” și „un coșmar”; ei au spus că a fost „scris din ură” și că dă dovadă de „fanfaronada și prolixitate lipsite de scupule”. Autoarea scria într-o scrisoare adresată unui prieten că „ficțiunea lui Ayn Rând este la cel mai slab nivel posibil la care poate ajunge ficțiunea. Sper că ai luat-o de pe jos din metrou și ai aruncat-o în cel mai apropiat coș de gunoi.” Non-ficțiunea lui Rând a primit
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
a fost „scris din ură” și că dă dovadă de „fanfaronada și prolixitate lipsite de scupule”. Autoarea scria într-o scrisoare adresată unui prieten că „ficțiunea lui Ayn Rând este la cel mai slab nivel posibil la care poate ajunge ficțiunea. Sper că ai luat-o de pe jos din metrou și ai aruncat-o în cel mai apropiat coș de gunoi.” Non-ficțiunea lui Rând a primit mult mai putine recenzii decât românele. Substanță criticilor de la prima ei carte de non-ficțiune, "", a
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
spunând că punctul său de vedere este „aproape perfect în imoralitatea să”. Cărțile ei ulterioare au primit din ce in ce mai puțină atenție de la recenzenți. La 100 de ani de la nașterea lui Rând, în 2005, , în "The New York Times", a scris despre operele ei de ficțiune că au fost o „fantezie retro” utopica și ciudată și un neoromantism programatic de artist neînțeles, criticându-i personajele ca fiind „o respingere izolată a societății democratice”. În 2007, criticul literar Leslie Clark i-a descris ficțiunea că „române de
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
operele ei de ficțiune că au fost o „fantezie retro” utopica și ciudată și un neoromantism programatic de artist neînțeles, criticându-i personajele ca fiind „o respingere izolată a societății democratice”. În 2007, criticul literar Leslie Clark i-a descris ficțiunea că „române de dragoste cu o umbră de ”. În 2009, editorialistul "GQ "Tom Carson spunea depre cărțile ei că sunt „versiunea capitalista a romanelor religioase pentru publicul mediu”, cum ar fi "Ben-Hur" și seria "Left Behind". În 1991, un studiu
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
vândute și să se citească, cu peste 29 de milioane de exemplare vândute în 2013 (circa 10% din total fiind achiziționat pentru distribuție gratuită în școli de către ). În 1998, cititorii au votat "Revoltă lui Atlas" cea mai bună lucrare de ficțiune a secolului al XX-lea, urmată de "The Fountainehead" pe locul al doilea, "Imnul" pe al șaptelea, si de "Noi, cei vii" pe al optulea; niciuna dintre cele patru nu a apărut pe lista criticilor. Deși influența lui Rând a
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
că, în ciuda „neîncetatei grandilocvente și continuei refulări ale furiei randiene”, etică lui Rând este „o foarte mare realizare, al cărei studiu este mult mai fructuos decât oricare altul în gândirea contemporană.” În ', despre Rând scria în 2001 că „a scris ficțiunea cea mai provocatoare din punct de vedere intelectual din generația ei”. Într-un interviu din 1999 acordat ', Sciabarra comenta: „eu știu că ei râd de Rand”, în timp ce prognoză o creștere a interesului față de operă ei în comunitatea academică. Filosoful libertarian
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
un film românesc, realizat în anul 2007 în regia lui Nae Caranfil, multiplu premiat cu mai multe Premii Gopo la Galele Gopo din Gopo 2009. Filmul a avut un buget de peste 2 milioane de euro și reia - inserând elemente de ficțiune - povestea regizării primului lungmetraj românesc din istorie, „Războiul de independență” (1911). Filmul este cea mai scumpă realizare cinematografică românească până la acea dată, costând aproximativ 8.400.000 de lei (peste 2.400.000 de euro), în totalitate din fonduri autohtone
Restul e tăcere (film) () [Corola-website/Science/312603_a_313932]
-
tot al lui Sergiu Nicolaescu (cu 459.726 spectatori) și "De ce trag clopotele, Mitică?" al lui Lucian Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
unda de șoc", roman proto-Cyberpunk în care folosește termenul pentru a descrie un software care se autoreproduce într-o rețea de calculatoare. Printre pseudonimele sale se numără K. H. Brunner, Gill Hunt, John Loxmith, Trevor Staines și Keith Woodcott. În afara ficțiunii sale, el a scris o serie de articole gratuite pentru diverse publicații, mai ales fanzine, dar și 13 scrisori către "New Scientist" și un articol în "Physics Education". Brunner a fost un membru acriv al organizației Campania pentru Dezarmare Nucleară
John Brunner (romancier) () [Corola-website/Science/310066_a_311395]
-
au protestat la proiecțiile filmului din Franța, Thailanda, Turcia și Uzbekistan. "300" a fost interzis în Iran ca fiind "propagandă americană dăunătoare". Răspunzând criticilor, un purtător de cuvânt de la Warner Bros. a declarat că filmul "300" "este o lucrare de ficțiune inspirată de nuvela grafică a lui Frank Miller și vag bazată pe un eveniment istoric. Casa de film a realizat acest film exclusiv ca operă de ficțiune și cu unicul scop de a delecta spectatorii; nu este menit să discrediteze
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
cuvânt de la Warner Bros. a declarat că filmul "300" "este o lucrare de ficțiune inspirată de nuvela grafică a lui Frank Miller și vag bazată pe un eveniment istoric. Casa de film a realizat acest film exclusiv ca operă de ficțiune și cu unicul scop de a delecta spectatorii; nu este menit să discrediteze nicio etnie sau cultură și nu reprezintă niciun fel de declarație politică". La 27 ianuarie 2007, cu puțin timp înainte de lansarea filmului, creatorul original al "300", Frank
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
astfel de personalități din Dobridor, recunoscute unanim de consăteni (și cunoscute, desigur, pe plan național și internațional) sunt muzicologul Nicolae Lungu, filosoful-poet Ilariu Dobridor, generalul Petre Dumitrescu, lingvistul Gheorghe Constantinescu-Dobridor și psihopedagogul Ion Negreț-Dobridor. Dobridorenii au amestecat întotdeauna adevărul cu ficțiunea creând un ontos rustic sui-generis marcat de realism magic și miraculos: ei relatează întotdeauna orice întâmplare exagerând faptele, subiectivizând împrejurările, hiperbolizând pretinsele consecințe faste sau nefaste, atribuindu-și întotdeauna roluri eroice; sunt predispuși să inventeze fapte care nu s-au
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Simion considera că nuvela „O fotografie veche de 14 ani” este o scriere mai slabă din punct de vedere literar, dar care are meritul de „a formula clar tema scriitorului (retragerea divinității din lume) și de a sugera, printr-o ficțiune epică cât se poate de simplă, un caz de renaștere spirituală într-un individ de rând”. În opinia sa, povestirea are o componentă fantastică discutabilă din cauza premisei apariției miraculosului. Vorbind despre caracterul fantastic al nuvelei, criticul Sorin Alexandrescu susține că
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
a beligeranților. Vitraliile arată că pentru populația din Vendée, "Declarația Drepturilor Omului", prezentată de mulți istorici ca un document care definește începutul unei epoci istorice noi, în care se elimină caracterul arbitrar al regimurilor absolutiste anterioare, este de fapt o ficțiune, realitatea fiind instaurarea unui regim mai brutal decât cel anterior. Vitraliile arată că pentru populația din Vendée, lozinca "Libertate, Egalitate, Fraternitate", considerată și în prezent ca o definiție a valorilor republicii franceze, nu era decât o frază demagogică, lipsită de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Writers of America pentru întreaga activitate. s-a născut pe 7 iulie 1907 în Butler, Missouri, Statele Unite. Copilăria și-a petrecut-o în Kansas, Missouri. Curentul religios, social, conservator, protestant, evanghelic numit "Bible Belt" i-a influențat clar lucrările de ficțiune, mai ales cele târzii, experiențele sale din copilărie au stabilit atmosfera culturală din "Time Enough for Love" ("Timp suficient pentru iubire") și "To Sail Beyond the Sunset" ("Navigând dincolo de apus") , printre altele. Cu toate acestea el se rupe mai târziu
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
o peritonită, după care a necesitat mai bine de doi ani de recuperare. De îndată ce s-a simțit suficient de întremat ca să scrie din nou, a început lucrul la "Time Enough for Love" (1973), care a introdus multe teme regăsite în ficțiunile sale ulterioare. La mijlocul anilor '70, Heinlein a scris două articole pentru "Britannica Compton Yearbook". El și Ginny au bătut țara în lung și-n lat ajutând la reorganizarea operațiunilor de donare a sângelui în Statele Unite; tot în acea peioadă, a
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
sănătatea sa a intrat în declin. S-a stabilit că problema era creată de un blocaj pe carotidă, Heinlein fiind protagonistul unuia dintre primele cazuri cunoscute de bypass carotidian. Heinlein și Virginia au fost fumători, fumatul fiind deseori prezent în ficțiunea sa, la fel ca și țigările cu autoaprindere. Tratamentul chirurgical al lui Heinlein i-a redat energia, el scriind cinci romane din 1980 până la moartea sa, care s-a produs pe 8 mai 1988 din cauza emfizemului pulmonar și a unei
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
pentru tineri. În 1957, James Blish a scris că unul dintre motivele succesului lui Heinlein "a fost dar de mecanismul din interiorul povestirilor sale, valabil acum ca și atunci. Heinlein pare să fi știu de la început, instinctiv, lecțiile tehnice despre ficțiune pe care alți autori le învață cu mare greutate (sau, de multe ori, nu le învață niciodată). Nu reușește întotdeauna să folosească acest mecanism în favoarea lui, dar e mereu atent la el." Heinlein și-a încheiat romanele pentru tineret cu
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
ale sale, cum ar fi individualismul, libertarianismul și exprimarea liberă a iubirii fizice și emoționale. Trei romane din acea perioadă, "Străin în țară străină", "Luna e o doamnă crudă" și "Time Enough for Love", au câștigat premiul Prometheus, destinat omagierii ficțiunii libertariene clasice și decernat de "Libertarian Futurist Society". În "Mises Daily", Jeff Riggenbach a descris "Luna e o doamnă crudă" ca "indiscutabil unul dintre cele mai influente trei romane libertariene ale ultimului secol". Heinlein nu a publicat "Străin în țară
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
și a avut o încercare nereușită de a obține un loc în California State Assembly în 1938. Primul roman al lui Heinlein, "For Us, The Living" (scris în 1939), constă în principal în discursuri care susțin sistemul creditului social. În ficțiunile pentru tineret ale lui Heinlein din anii '40-'50 încep să se fie prezentate virtuți conservatoriste. După 1945, el a început să aibă convingerea că un guvern mondial puternic ar fi singura opțiune a anihilării nucleare reciproce. Romanul din 1949
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
iar libertarienii și-au găsit inspirația în "Luna e o doamnă crudă". Ambele grupuri au rezonat cu temele libertății personale în gândire și acțiune. Heinlein a crescut într-o eră a segregării rasiale în Statele Unite și și-a scris majoritatea ficțiunilor influente în perioada de înflorire a mișcării pentru drepturile omului din SUA. Primele sale lucrări pentru tineret erau cu mult înaintea timpului lor atât prin respingerea explicită a rasismului, cât și prin folosirea unor protagoniști de culoare - în contextul SF
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
mai târziu că acestea erau africane sau de altă origine; în unele situații, coperțile cărților au arătat personajele ca fiind albe, deși textul specifica sau implica tenul negru al descendenței africane.. Tema rasială a fost elementul central al unora dintre ficțiunile lui Heinlein. Cel mai clar și controversat exemplu îl constituie "Farnham's Freehold", în care oamenii albi ai viitorului au devenit sclavii unor conducători negri canibali. În romanul din 1941 "Sixth Column" (cunoscut și ca "The Day After Tomorrow"), o
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
inimă - ai partidului plecau de la o situație Întrucâtva asemănătoare cu a mea, căci și eu mă ascundeam de ani de zile la și cu ajutorul prietenei și actualei mele soții, Inge, și cu toate că din timp construisem tot felul de acoperiri și ficțiuni care la o adică ar fi putut să demonstreze că ea nu a știut că, de fapt, eu sunt un om căutat de Securitate, soarta ei era marea grijă a eventualei prinderi a mea”. Atâta spus despre peripețiile interioare ale
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Nicolaescu, aportul comuniștilor în evenimente este exagerat - afirmă el - la cererea lui Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din aceleași considerente ar fi fost ficționalizate numele personalităților, Nicolae Iorga devenind profesorul Jugu (!), Virgil Madgearu Costin Mărgeanu șamd. Filmul "Nemuritorii" (1974) este un film de ficțiune pe fundal istoric, inspirat de scenariul „După furtună” publicat în 1968 de Titus Popovici. Mobilul este că o ceată de foști ostași ai lui Mihai Viteazul, risipiți prin Europa, se întorc în Țara Românească cu un cufăr misterios, care stârnește
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
ascunse, ci care e dualitatea momentului actual de tranziție? Și, pentru o estetică a liberării: care ar putea fi, după planificarea de beton și programarea în imagini digitale, ordinea limbii în care mesajele contează, cuvintele care generează realitate? În performance-ul Ficțiune de la Teatrul Spălătorie</b>, Ion Borș, actor și simultan șofer pe cursa de Italia, ne-a oferit câteva indicii, mulțumită celei de-a doua munci a șoferilor de cursă înșiși, care rămân peste weekend în zona Tor di Vale a
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]