54,757 matches
-
stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
transhumat, puiul de dac și de român. a dat din brațe și idei și-a devenit ambasador printre cei buni printre acei ce faima fac românilor TIMP CIRCULAR Sunt avatar a tot ce-am fost și-a ce-o să fiu, Ființa plămădita din gânduri, vise, speranțe și uitare. Nu-s decat-o frântura de cuvânt, Din dialogul mut al Lui cu El însuși pe prea tristul pământ. ȘAPTE 7 zile, 7 stele, 7 pietre de hotar, 7 monezi de-argint tinute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire ontica. Revenind, de aici poate la Marian Barbu nevoia de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul trăiește cu mare luciditate criză particularului cu precaritatea determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poeme - (interpretări libere după realități americane)”. Intermezzo 2. Marian Barbu se apleacă în sine și declanșează, daca nu o revoltă, fiindcă el nu și-a luat ochii de la stelele fixe ale culturii, cel puțin un set de contestații. Importante pentru ființă poeziei. Mai întâi, împotriva propriei sale poezii scrisă la vârsta “artistului la tinerețe”, când lumea este privită în categoriile Idealelor și a substanței evanescente, iar poezia ca fiind un dulce și ireal joc de imagini. În genere, aceasta poezie acoperă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acoperă lumea și o „înfrumusețează” cu metaforizări cât mai spectaculoase, crezându-se că-i adaugă sens. Dar ele nu duc nicăieri, cel mult, încântă gândul (că părere) ce nu trece de clipirea ochiului. Apoi, si a creațiilor desubstanțializate, neridicate la ființă, într-o lume alienata, multiplu alienata - dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale microscopice (zîmbim...). Da, însă, merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă, înapoi la proza de moravuri (variate, deci, exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor către casapul lor
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
ca să poți să privești, să înțelegi și să iubești teatrul. Numai așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
câțiva ani în care am fost bântuit de problema pluralității și sciziunii individului, mi-am dat seama că tata fusese și el, în felul lui, solicitat nu mai puțin de aceeași problemă: prima dintre aceste opere pune în scenă o ființă scindată, cealaltă o istorie, o tragedie scindate. Ideile sunt, cred, un bun comun. Dacă subscriu la conținutul unor idei și nici nu-mi displace forma lor, nu văd de ce aș ezita să le preiau de la alții; în nici un caz nu
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj... Ultimii în clasa de actorie, am devenit amândoi doctori azi... Dar oriunde, Biță ajunge PRIMUL. Andrei Șerban * * * Între memorie și uitare, George Banu și-a construit o întreagă existență. Ea ține de un lucru fundamental al ființei umane: întâlnirile. Eu debutam acum 15 ani, la Casandra, într-un context tumultuos și violent, în care reperele se descompuseseră. Făceam parte din prima promoție de după '89. Prezența în sală a lui George Banu era reperul de care toți aveam
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
recomandă primirea în Academia Teatrului a minunatului George Banu. N-a trăit degeaba, a văzut mult și a simțit frumos, iar întâlnirile cu el sunt în mod sigur în anticamera marilor evenimente. Așa cum stă, molcom și puțin cărunt, ascunde în ființa lui lama necruțătoare a criticului de temut dar și entuziasmul copilăresc al primului sărut. Adică gata de a se îndrăgosti instantaneu atunci când simte că în apropiere se prezintă capodopera. Ion Caramitru * * * În ceasurile lui bune, care nu sunt deloc rare
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
ne izbim de un alt amănunt în privința căruia Heidegger stîrnește din nou invidia, căci în cazul lui avem de-a face nu numai cu o operă filozofică numărînd peste 80 de volume, dar și cu o capodoperă: Sein und Zeit (Ființă și timp). Ca acestui gînditor cu operă și capodoperă să i se poate da chipul unei alte limbi, efortul la care trebuie să se înhame traducătorii seamănă cu cea a beduinilor din deșert: trasează cărări prin locuri pe unde nu
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
cărări trasate într-o limbă - a se înțelege varianta de traducere a lui Sein und Zeit -, exigența redării lui Heidegger într-o variantă uniformă de terminologie filozofică va fi sortită eșecului. Din acest motiv, de felul în care este tradusă Ființă și timp într-o limbă va depinde înfățișarea terminologică pe care viitoarele traduceri din Heidegger o vor lua în acea limbă. Cu alte cuvinte, opera se configurează în jurul capodoperei, aceasta e regula traducerii lui Heidegger. Chiar și numai pentru acest
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
timp într-o limbă va depinde înfățișarea terminologică pe care viitoarele traduceri din Heidegger o vor lua în acea limbă. Cu alte cuvinte, opera se configurează în jurul capodoperei, aceasta e regula traducerii lui Heidegger. Chiar și numai pentru acest fapt, Ființă și timp este un indiciu a cît poate să ducă o limbă în materie de concizie și abstracție filozofică. Cristian Ciocan, doctor în filozofie, președinte al Societății Române de Fenomenologie și editor al revistei Acta Phaenomenologica, a avut o idee
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
cele mai grele cărți de filozofie din istoria omenirii. Iar ceea ce este cu adevărat impresionant în paginile ei este că, la aproape toți traducătorii, simți omul din spatele filologului, simți partea de chin din care s-a născut traducerea. Pînă acum, Ființă și timp a fost tradusă în 25 de limbi, existînd traduceri integrale în 21 de limbi: bulgară, chineză, cehă, coreeană, engleză, finlandeză, franceză, greacă, georgiană, italiană, japoneză, maghiară, olandeză, poloneză, portugheză, română, rusă, sîrbo-croată, slovenă, spaniolă și suedeză. Mai există
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
studiat matematica!" Din păcate, prilejul fiind pierdut, tărîmul minunilor matematice ne este cel mai adesea refuzat, și nu atît din lipsa unor cunoștințe pe măsură, ci dintr-o inapetență constituțională față de lumea calculului matematic. Ceva s-a atrofiat iremediabil în ființa și fibra noastră, iar atrofia o resimțim la fel ca atunci cînd, pierzînd de tot un simț, o dată cu el dispare și felia de existență pe care o percepeai cu ajutorul lui. Pentru majoritatea dintre noi, matematica seamănă cu celălalt tărîm, tărîmul
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
țară înaltei tehnologii), situate, la un moment dat, în același cerc erotico-profesional. Toate cele patru personaje ale cărții (Darie, Lili, Kyiomi și Ken) au propriile lor istorii, cu zonele lor de umbra și de lumină. Experiențele trecutului modelează personalitatea fiecărei ființe umane, îi influențează sensibilitatea și modul de abordare a realității. Așa se face că, aceeași întîmplare, privită prin ochii fiecăruia dintre cei care au luat parte la ea, poate dobîndi semnificații cu totul diferite. Un fapt, văzut din exterior, de
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Dar ce anume deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii în
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
înjurăturile acoperă un sfert din text; e drept că recursul la sex este privilegiat de autoficționari, în măsura în care, odată cu Ťmoartea sufletuluiť și cu ofensiva corporalității în literatura modernă și recentă, nimic altceva decît sexul nu poate fi mai intim într-o ființă umană. Dar, în felul acesta, vom ajunge să numim autoficțiune pînă și un peep-show. Două exemple Să încercăm analiza a două fragmente de autoficțiune feminină. Fie, de pildă, următoarele fragmente citate, cu mențiunea că frazele sînt culese din pagini diferite
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]