1,556 matches
-
miel, ca cel ce urma a fi omorât. Dar dacă nu a înviat, apoi nici nu a fost omorât și nici păcatul nu s-a dezlegat, iar dacă nu s-a dezlegat, atunci este în ființă încă, și dacă încă ființează, apoi atunci în zadar am propovăduit; dar dacă în zadar am propovăduit, atunci și voi în zadar ați crezut că v-ați izbăvit de păcat. De altminteri, dacă El nu a înviat, apoi moartea rămâne nemuritoare. Dacă și El a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îl rușinează pe cel ce speră, deoarece a murit deja cel ce făgăduise, sau că fiind viu și-a schimbat părerea, însă ale noastre nu sunt așa, căci speranța noastră este sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în veci, și noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom învia iarăși, și nimic nu este care să ne rușineze în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe deșarte”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ființa sa nu este "inadaptabilitatea sa" la trend-urile epocii, la politicile vremii, la socialul debiloid al vieții sale, ci însuși capul modern al regelui: reprezentarea despre el, dincolo de evidențe și dincolo de recunoașteri ale unor forme autentice prin care acesta ființează. De ce să dispară reprezentarea lui prin reprezentarea celorlalți? Pentru că în jurul acestui pasiv, duplicitar și nefast principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt cel ce sunt”. Declară „fericită” redarea din LXX prin ho ôn. Întrebarea ce nu întârzie este dacă e vorba de ființă metafizica sau de ființă istorică, manifestare a activității divine în timp - cum opinează majoritatea exegeților protestanți, considerând că ființă metafizica e prea abstractă pentru epoca respectivă, iar verbul h"y"h indică mai degrabă devenirea, imperfectul desemnează de preferință acțiunea cuiva care intră în scenă, iar întreaga expresie pare să trimită la acel ’ehyeh ‘imm"k, „voi fi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Atunci, Dumnezeu o trimite pe albină să Îl spioneze, iar albina trage cu urechea la mormăielile ariciului și descoperă soluția cosmogonică. Ariciul, supărat că albina i-a aflat secretul, o blestemă ca oamenii să-i mănânce scârna (deci să fie ființa cea mai detestată din lume), iar Dumnezeu, drept răsplată că a aflat taina reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman, 1995). Nenumărate metamorfoze din același corpus mitologic, unele asociate apariției
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mache și pentru că, în cazul lor, limitele amiciției de circumstanță sunt transgresate înspre o adevărată înfrățire marcată de implacabil. Deși nu sunt interșanjabili ca Lache și Mache, care "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființa și nedespărțită"48, tejghetarii lui Urmuz coabitează prin același tip de simbioză, își aduc servicii unii altora chiar și post-mortem, își înțeleg și își respectă preferințele și se coalizează împotriva celorlalți. Astfel, Dragomir, care "are inimă bună"49, îl secondează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seriosul, „în jocul însuși rezidă o seriozitate proprie, chiar sacră”. Obiectul reflecției gadameriene nu pleacă de la conștiința estetică, ci de la experiența artei, modalitatea de a fi a acesteia: „Opera de artă nu este un obiect ce se opune subiectului ce ființează pentru sine. Opera de artă își are mai curând ființa propriu-zisă în faptul că devine experiență ce îl preschimbă pe cel care o face. Subiectul experienței artei, ceea ce rămâne și stăruie, nu este subiectivitatea celui care o experimentează, ci opera
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în mod clar viziunea distorsionată despre omul dezlipit de tot ceea ce ar putea să-l ajute să descopere identitatea sa umană, socială, morală, istorică, chiar și creștină. 2. Regândirea bazelor antropologice 2.1 Omul ființă istorică și morală Recunoaștem că istoricitatea face parte din însăși structura ființei noastre și a o nega înseamnă a se nega pe sine. Orice om este cufundat în istorie, are o istorie și face istorie. Memoria sa istorică îl ajută
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
faptul ca realizarea sa să fie cauzată de către o ființă divină. Orice realizare a actului religios este posibilă numai dacă divinul se pleacă spre persoana care operează actul religios. Experiența este posibilă pentru că Dumnezeu este o persoană și nu o ființă oarecare. În acest context, el vorbește despre „sfânt” ca de o „persoană exemplară” care unește persoanele care formează o comunitate religioasă fondată pe actul cel mai fundamental care este iubirea, a cărui viață este împărtășită de către discipoli. El recunoaște că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ar caracteriza printr-o conștiință liniștită, situîndu-se în afara a tot ceeea ce ne prezintă fantezia sau arta. Există, indubilabil, stări în care deosebirile dintre aceste trei genuri de sentiment au dispărut, prin faptul că eul nostru central sau real poate ființa tocmai pentru că poate fi plin de o simpatie vie pentru niște ființe reale sau reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demers în sfera personalității, fie cu caracter teoretic sau aplicativ, trebuie să se bazeze pe corelarea dialectică permanentă a individualului și general - particularului, a concretului și abstractului. Existența, evoluția și manifestarea ființei umane presupune prezența mai multor ipostaze care, deși ființează în unitate, în interdependență și interacțiune, constituie o obiectivare de sine stătătoare. Pe de o parte, vizăm unitatea ființei umane și pe de altă parte, subliniem manifestarea ei prin mai multe ipostaze. În această perspectivă, conceptele de individ, individualitate, persoană
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
dar nu mi-a trecut prin minte să-i spun că Andrei este fiul meu. A aflat, întâmplător, după destulă vreme de la angajarea băiatului. Da, cred, ca și tine, că Universitatea nu poate sta foarte departe de societatea în care ființează. De aceea și sunt universitățile americane atât de performante pentru că societatea americană este la fel! Liviu Antonesei: Societatea americană știe, în primul rând, că fără competiție și cunoaștere nu există dezvoltare, în nici o direcție. Să nu uităm că tot acolo
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
La Iglesia en el mundo contemporaneo, vol. II, Eunsa, Pamplona, 1979, p. 146). 187 În 1883 de exemplu, au apărut El Obrero Católico (Manresa) și El Boletín del Círculo Católico de Obreros de Burgos. Un an mai târziu, a luat ființă El Obrero Vaso-navarro (Pamplona), iar în 1885, El Obrero de Nazareth (Valencia), El Obrero (Sevilia), La Alianza Obrera (Alcoy) și Revista del Círculo de Obreros de Acción Católica (Valladolid) (J. Andres-Gallego, A.M., Pazos, op. cit., pp. 216-217). 188 În 1910, Consiliul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
infecțioase ale copiilor, primul sediu al clinicii de Pediatrie fiind în cadrul Spitalului Izolarea din Iași . Titu Gane la Cluj, profesor la Clinica infantilă și fost conducător al Clinicii de puericultură din București, conturează acest domeniu în cadrul pediatriei. În 1948 se ființează cinci facultăți de pediatrie și în 1949 ia ființă Institutul cercetărilor științifice privind sănătatea, educația și dezvoltarea copiilor. între medicii consacrați în pediatrie și puericultură cităm: șt. Graçoski, I. Oreviceanu, A. Iancu, I. Nicolau ș.a. Pentru asigurarea sănătății copilului se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMÂN, asociație constituită la Deva la 4-5 octombrie 1870, care a ființat până la 14 aprilie 1934, când fuzionează cu Astra. Gândită inițial ca o structură destinată strângerii de fonduri în vederea ridicării unui edificiu pentru spectacole teatrale în limba română în Transilvania, societatea acționează perseverent pentru promovarea mișcării teatrale românești în această zonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
orice depășire a limitei este o depășire a noastră către noi, este succesiva noastră de-finire. Pentru că nu suntem niciodată în odihnă, pentru că suntem mereu în proiect, suntem mereu în alt loc decât în cel în care ne aflăm. Suntem ființa indefinită care se definește liber în raza neașezării sale. Suntem mereu în fața următorului hotar de atins, mereu în fața noastră, suntem fără încetare preluați în proiect. Orice hotărâre, orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, „ajungere-la-prezență“, atunci limita presupune tocmai această „ființă-ajunsă lapropria-ei-prezență“ (An-wesen). „Ceea-ce-e prezent de fiecare dată în propria lui zăbovire (das jeweilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras).“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Holzwege, Frankfurt am Main, Klostermann, p. 339. </ref> Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reacționa prin proiectul unui stat complementar est-german, creat oficial la 7 octombrie 9. Când conferința a fost suspendată, la 20 iunie, guvernul militar din Germania de Vest fusese Înlocuit de Înalți Comisari din Statele Unite, Marea Britanie și Franța. Republica Federală Germană ființa deja, deși Aliații formulaseră anumite clauze de intervenție și Își rezervaseră chiar dreptul de a reveni la putere dacă ar fi considerat necesar. La 15 septembrie 1949, la o lună după succesul electoral al Partidului Creștin-Democrat, Konrad Adenauer devenea primul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la relațiile sociale: patronii și liderii sindicali deopotrivă exaltă amatorismul antreprenorial, indiferent de efectul asupra productivității. Trei milioane de britanici, bărbați și femei, frecventau săptămânal săli de dans autorizate, iar la Începutul anilor ’50, numai În orașul Yorkshire din Huddersfield ființau 70 de cluburi muncitorești (deși generația tânără manifesta deja mai puțin interes pentru aceste tipuri de activitate socială). Asupra Europei continentale plana aceeași senzație că timpul s-a oprit În loc. Viața rurală din Belgia părea ieșită de sub penelul lui Millet
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vestic, o identitate greu de proiectat din interior: o țară occidentală, liberă și democratică. Dar stabilizarea politică a Austriei s-a datorat mai ales opiniei generale că trebuiau evitate confruntările ideologice care divizaseră țara Înainte de război. De vreme ce Austria trebuia să ființeze - după 1945 nu se mai punea problema anexării ei la Germania vecină -, comunitățile politice trebuiau să coexiste. Liderii țării au admis că soluția era să conducă țara În tandem permanent, eliminând Însăși posibilitatea confruntării. În politică, cele două mari partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi separate de Uniunea Sovietică și sustrase falimentului moral. Încă de la moartea fondatorului existaseră secte marxiste și marxizante, grupări disidente: cu mult Înainte de 1914 existau deja partide minuscule ce revendicau Adevărata Moștenire. Unele, precum Partidul Socialist din Marea Britanie (PSMB), ființau Încă și Își etalau virginitatea politică, lăudându-se cu interpretarea cea mai fidelă a textelor marxiste originale 10. Dar cele mai multe mișcări, cercuri, societăți și cluburi socialiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea fuseseră absorbite de marile partide socialiste și muncitorești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
are doar rol de salariat. El este simultan salariat, soț și părinte, cetățean, consumator, membru al unor comunități religioase și (sau) al unor partide sau organizații, al unor grupuri etnice sau culturale etc. Complexul de relații, de statute și roluri ființează ca un întreg, pe baza principiului sinergiei (relațiile de sistem), întregul neputând fi redus la suma părților sale componente. Managementul resurselor umane implică o acțiune diferențiată în spațiul „unui mare complex” ca sinergie între complexul uman, cel instituțional, societal, etnic
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
există în configurații stabile pe o perioadă îndelungată, dar apoi trebuie să se transforme ele însele Ceea ce se cere a fi reținut de noi se referă la necesitatea de a privi aceste „școli” în dependență directă de condițiile în care ființează o organizație, de specificul activității sale. În epoci relativ stabile strategiile se pot elabora pe alte principii, diferite de cele specifice perioadelor de transformări rapide, structurale, generatoare de incertitudini și riscuri etc. Contextul strategiei. O strategie înțeleaptă depinde de modul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor suflete ce plutesc între crimă și plăceri se cere o artă care cunoaște și jocul mușchilor (...) carnea, adică, anatomicește specificat mușchii evidențiază activitatea viermilor ce sînt nervii și care chinuiesc ființa pradă pasiunii (...). În mijlocul acestor artiști bolnavi imaginari de neurastenie expune, din sentiment paternel probabil, d-l Storck"311. Sub raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
p. 50 811 Harold C. Hilton, Communist China in World Politics, Houghton Mifflin Company, Boston, 1966, p. 283 812 Tenth Anniversary of Romania's Liberation, "Agerpres", 10 august 1954, p. 2 813 NYT, 3 octombrie 1954, p. 5, Sovrompetrol a ființat pînă în decembrie 1955, iar Sovromcuarț, întreprinderea de exploatare a uraniului, a fost desființată în noiembrie 1956. Montias, Economic Development in Communist Rumania, p. 50. Cu toate acestea, în luna octombrie 1956 a fost încheiat un acord româno-sovietic prin care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]